Dorina STOICA: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”

MOTTO:

,,Acum însă şi voi pe toate să le lepădaţi: mânia, întărâtarea, răutatea, blasfemia, cuvântul neruşinat din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui, şi v’aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre cunoaştere se reînnoieşte după chipul Celui ce l-a zidit.”

Sfântul Apostol Pavel (3 – 67)

Un om cu adevărat credincios, care cunoaște legile divine, le va respecta, nu se va atinge de ceva ce nu-i aparține și nici nu va minți ori depune mărturie mincinoasă pentru nimic, chiar dacă scopul ar fi unul bun.

      Fără a incrimina în mod expres pe cineva anume, o să vă relatez povestea aproape incredibilă a poeziei “Îți mulțumesc Doamne”,  pe care am scris-o într-o binecuvântată zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sărbătoarea Schimbarea la Față Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului.  A fost o perioadă când Harul divin s-a manifestat  prin transformarea rugăciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii și a poeziilor în rugăciuni, drept pentru care am dat numele cărții în care am publicat  în 2010 și această poezie, “De la poezie la rugăciune”, având datele de identificare după cum urmează (Editura Sfera Bârlad, 2010 ISBN 978-973-1771-56-4 // 821. 135. 1-141//  ediția a 2-a revăzută /63 pag conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României – tipărită la SC Impex SRL Bârlad, str str C. Hamangiu nr 15 fax 0235 415 669).

Poezia se află în carte la pagina 31.

     În anul 2009 abia începusem să folosesc internetul. Eram activă doar pe site-ul creștin ortodox.ro, unde administratorul, de la vremea aceea mi-a permis să postez la Colaboratori și mi-a acordat cu timpul titlul de senior-editor, (din august 2009 până în august 2012). Pentru prima oară poezia a fost publicată  aici, pe 8 septembrie 2009. (https://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html) și poate fi citită  și acum. Iată poezia:

     /Iţi mulţumesc, Doamne,/ Îţi mulţumesc azi, că sunt pentru ziua de mâine,/ Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine,/ Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,/ Pentru fructe, păsări, flori,/ Pentru soarele care răsare în zori,/ Pentru cerul cu licăr de stele,/ Pentru toate zilele vieţii mele,/ Pentru firul de apă izvorât din fântână,/ Pentru harul ce îmi poartă a mea mână,/ Pe-arcuş de vioară, pe pînză, pe piatră,/ Pentru versul ce curge din mine spre Cer/ Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer./  Mulţumesc pentru haina pe care o port,/ Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport,/ Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele,/ Pentru toate încercările vieţii mele./ Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte./ Îţi mulţumesc că ai Înviat în noaptea de Paşte.// Am atâtea lucruri lucruri pentru care să îţi mulţumesc,/ Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc.”/

     Plecarea mea de pe acest site a fost determinată de faptul că am atenționat de mai multe ori pe cineva care posta poezia fără autor, dar acea persoană a continuat să o răspândească fără a scrie autorul. Tot în acea perioadă se formase acolo un grup care promova imaginea părintelui Arsenie Boca. Era un grup mai ales din studenți la teologie și chiar teologi, iar poezia a fost postată și pe acel grup, tot fără autor. Prin anul 2013, mi s-a adus la cunoștința că poezia circulă pe facebook, dar tot fără autor. Pe vremea aceea nu aveam cont, dar ulterior mi-am deschis unul și o pagină de autor.

     Continue reading „Dorina STOICA: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”” →

Lavinia BUD: Rondelul mamei

SĂ VII CÂND DORM

 

Să vii, măicuța mea, când dorm,

Privirea ta, coboar-o peste mine,

În somnul ce aduce amintiri cu tine

Să mă mângâi cu mâinile fior.

 

Sclipiri de dor sub gene ce cobor,

Vor șterge orice urmă de suspine,

Să vii, măicuța mea, când dorm,

Privirea ta, coboar-o peste mine.

 

Să nu te uiți că umerii mă dor

Și pasu-mi calcă -acum printre ruine.

Aș vrea în dimineața care vine

Să mă trezesc cu sufletul ușor.

Să vii, măicuța mea, când dorm…

——————————–

Lavinia BUD

Timișoara

23 ianuarie 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Pasărea

PASĂREA

 

În fapt de seară albastră
Privii o pasăre măiastră.
C-un start uşor şi elegant
Se-avântă-n grabă spre înalt.

 

În zborul ei fermecător,
Purtând în inimă un dor,
Tot mai mică se făcu spre cer,
Pierdută parcă în mister.

 

Şi cred, că acolo sus
Îl vizitează pe Iisus.
Şi ea este copilul Lui,
Minune a creaţiei dintâi.

—————————————–

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

23 ianuarie 2018

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Pasărea” →

Alexandru NEMOIANU: ,,Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ?” (Luca 12;51)

În unul dintre cele mai înfocate cuvinte de învățătură și avertisment ale Mântuitorului, El ne spune că a venit să arunce “foc” pe pământ și “dezbinare”. Acestea sunt cuvinte nespus de puternice și care avertizează fără drept de apel. Cei care ascultă de Mântuitorul și doresc Mântuirea trebuie să și împlinească cele spuse de El. Nu este cale “împrejur”. Iar scopul Creștinismului a fost și a rămas ca toate să devină “una” prin și în Iisus Hristos. Prin El dezbinarea păcatului se va înlocui cu “dezbinarea” după Credință. Iar “dezbinarea” credinței înseamnă alegerea grâului de pleavă, a grâului de neghină. Grâul va fi așezat în “jitnițele” Raiului, iar pleava și neghina vor fi arse cu foc nestins. Această este făgăduință în veac și după cum știm” Cerul și Pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21;33).
Aceste find spuse trebuie să ne aducem aminte că Învățătura și Cuvintele lui Iisus sunt pentru totdeauna și adresează condiția umană în “general” și în “detaliu”; acuma două mii de ani, astăzi și întotdeauna. Existența noastră omenească în această lume este scurtă, de fapt foarte scurtă. Dar în acest timp scurt trebuie să facem ceea ce este drept și la caz că nu o vom face urmările vor fi devastatoare și veșnice. Iar această înseamnă mai întâi să recunoaștem ce este drept și ce nu este drept în circumstanțele existențiale care ne sunt date. Noi nu putem schimba aceste circumstanțe dar avem obligația de a acționa bine în mijlocul lor. Între stările lumești pe care toți și fiecare le înțelegem se află condiția de “bogăție” și sărăcie”. Este o condiție care este datorată păcatului din lume dar care poate face ca păcatul să fie mai mic; prin obligația celor “bogați” de a ajuta pe cei “săraci”. Această ajutorare este în fapt una dintre cele mai esențiale obligații creștine. Asuprirea săracilor, neglijarea lor atrage mânia lui Dumnezeu. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ?” (Luca 12;51)” →

Anna-Nora ROTARU: Condorul singuratic

” SE DUC CONDORII “ 

pictură personală a Annei-Nora Rotaru

(în ulei, dimensiuni 100 x 70 cm),

trecută în volumul de poezii și picturi,  ” UT PICTURA POESIS “

***

CONDORUL SINGURATIC

 

Zboară condorul rămas singuratic,
Sub pâcla de ceață, sub cer cenușiu…
Se zbate să-nvingă vântul sălbatic,
Ce-l duce spre-naltul și-l zvârle-n pustiu !

 

Mai stă să prindă curaj să-l înfrunte,
Din brumă, adună în cioc picătură,
Să-i ție de sete în luptele crunte,
Scăpând de vrăjmașa-i captură !

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Condorul singuratic” →

Árpád TÓTH: Mesagerul păcii eterne (versuri)

Atât de frumoase

 

Atât de frumoase sunt visele senine

Ce izvoresc din adâncul sufletului meu,

Mirifice cuvinte care nu îmi sunt străine,

Iubire, compasiune, iertare este Dumnezeu!

 

În efemera noastră viață pe pământ

Ce frumos ne-a îndrumat Divinul…

Când vom face eternul legământ,

De-a nu mai dărui veninul?

 

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră

 

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră,

Când o să înțelegem esența iubirii.

Să ne iubim soția, pasăre măiastră

Continue reading „Árpád TÓTH: Mesagerul păcii eterne (versuri)” →