” SE DUC CONDORII “
pictură personală a Annei-Nora Rotaru
(în ulei, dimensiuni 100 x 70 cm),
trecută în volumul de poezii și picturi, ” UT PICTURA POESIS “
***
CONDORUL SINGURATIC
Zboară condorul rămas singuratic,
Sub pâcla de ceață, sub cer cenușiu…
Se zbate să-nvingă vântul sălbatic,
Ce-l duce spre-naltul și-l zvârle-n pustiu !
Mai stă să prindă curaj să-l înfrunte,
Din brumă, adună în cioc picătură,
Să-i ție de sete în luptele crunte,
Scăpând de vrăjmașa-i captură !
E singur pe lume c-ai lui au plecat,
Cu stolul cu tot spre Soare Răsare…
Și el ar fi vrut, dar l-a împiedicat,
Aripa-i frântă, să poată să zboare !
Știa că frigu-o să vină și ploi în șiroaie,
Că apa o să-i fure cuibu-n torente…
Din crengi, vântul ce rupe și-ndoaie,
Îl alungase cu răsuri stridente !
Știa că Harul pe la spate-l pândește,
Să-i mestece hoitul ca pe-o firimitură…
În față-i stă viscolul ce-ncet chicotește,
Trezindu-i picoteala cu o șuierătură !
Așteaptă condorul că poate-obosește
Vantul, din zbenguielile lui neîntrerupte
Și când va crede că pacea domnește,
Va face un salt spre stâncile-abrupte !
Și-apoi pe alta, mai departe, mai sus,
Nu-i pasă de foame, ci de timpul ce-l fură…
Sufletu-și strânge pentr-un scop mai presus :
Să-și găsească pe-ai lui și sub aripi căldură !
Și-așa, de-ți vedea vreun condor singuratic,
Sub pâcla de ceață, sub cer cenușiu,
Să-i țineți piept viscolului, celui sălbatic,
Să nu-l ducă spre-naltul si-apoi în pustiu !
–––––––––––-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
23 ianuarie 2018