Rafael Carcelén: Sparte…

Pictură de Graça Marques

*


Sparte
oglinzile toate,

schimonosite până reflectă
în deșert numele propriu,

urmele noastre pălesc,

eul tău
tu-ul meu
– invizibile urme lasă –
ce dăinuie după noi.

 Rafael Carcelén, (Chinchilla, Spania 1961)

Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Por amor al arte”, publicat de Universitatea din Alicante, 2018.

***

Rotos/todos los espejos//desfigurados hasta en el reverso/baldío del propio nombre,//nuestras huellas desvaídas,//tu yo/mi tú/–invisible el rastro–/nos sobreviven.

Irina Lucia MIHALCA: Versuri

 

Peregrinul

 

În fiecare zi te învelești cu adevărul clipei,

un adevăr ce te oprește în loc

până la suspinul ce irumpe în spirală,

din trupurile incandescente,

a veșnică primăvară,

a floare de cireș.

 

Doar valul uriaș înfruntă malul,

cu timpul va dispărea.

Uiți să înaintezi, uneori. Stoluri de păsări vin și pleacă.

Un cântec refuză să moară în valea perindării,

printre nori și asfințituri.

Fiecare clipă

îți pare un dar ceresc.

 

În prag de înserare, cu privirea deshămată,

prin lumina cernută, toate se îndepărtează în convulsii,

lumea trece pe lângă tine,

bucuria alunecă pe verticală, încetul cu încetul,

adânc și mai adânc se frânge

și se răsfrânge

din cerul infinit al inimii,

până îți înflorește

trandafirul împietrit în clipă devenirii

cu rădăcinile întinse a chemare mistuitoare

peste trupul prăbușit între ele.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Versuri” →

Dunia PĂLĂNGEANU: Poeme la Balcic

Mă rătăcesc prin năvodul zilei undeva, la Balcic,
printre melci sidefii și scoici diamantine pline de alge,
pașii mei caută încă urmele de lumină ale iubitei regine,
le găsesc într-un târziu palitând duios -nostalgică amintire
încrustată pe treptele de piatră arsă ce suie ușor
spre parfumatele grădini cu șopârle de smarald,
unde un cactus și-a deschis floarea murmurând stins
povestea unei inimi iubitoare…

––––––––––––-

Dunia PĂLĂNGEANU

La Balcic, 2018

Foto Donaris
Din proiectul literar POEME LA BALCIC, autoare Dunia Pălăngeanu, ilustrația Petra Tănase Șerbănescu, artist plastic Giurgiu, album de poezie și artă plastică dedicat memoriei reginei Maria a României.

Nina TĂRCHILĂ: Poem de vară

Poem de vară

 

cearcăne străvezii, planetă de vară,
vântul leagănă macii la drum de seară,
în lanuri strălucesc duminici cu pleoape de rouă,
iubirea veche se îmbracă-ntr-o rochie nouă
şi-i scapără ochii, se simte atât de frumoasă
cu aerul ei fragil din fum şi mătasă!
se rostogolesc tristeţi vechi şi se duc departe,
amiezile se despletesc în amurguri şi-n şoapte,
în zâmbetul tău plutesc irizări astrale –
eu ameţesc amestecându-mi toate punctele cardinale
şi-ţi mângâi tâmplele obosite de drumuri şi dor …
ascultă! în palme-mi pulsează inima, iubitul meu călător!

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

20 iulie, 2018

Claudia BOTA: Paradisul nostru

Paradisul nostru

 

Pădure, haina albă ți-ai scuturat,
Omătul topit de raze te-a încercat
Din crivăț și-un dezmăț cumplit,
Toate vietățile la viață s-au trezit.

 

De lacrimi amorțită Stăpâna Iarnă,
Privește nepotolită fără de odihnă,
Străbate viața în culoare și mister,
Pădurea respira din tainicul eter.

 

Când Floarea Paștelui a înflorit
Și energii din cer s-au împânzit
Ți-am dăruit cu drag iubita mea,
Din paradisul nostru doar liniștea.

 

Și vom privi și vom privi în eternitate,
Deși azi nu mai suntem iar doi copii,
Lumina cerului aduce-n suflet seninatate,
Când viața parcurge rugăciunea inimii.

–––––––––––

Claudia BOTA

20 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Fantasma…

Fantasma…

 

Alergi dupa stele,
Alergi dupa himere,
Hamesită de dorinţă şi singuratate
N-ai să poţi prinde în pumnul tău
Decat iluzia…
E cea mai aproape de liniştea ta!
Alergi dupa Lună,
Alergi ca o nalucă,
În disperarea anilor pierduţi
Câştigi secunde de pripas
Şi-mi spui ,,bun rămas’’…
Cat de departe ţi-e Fericirea!
Stai singură
Şi-ţi plângi în pernă
O libertate de împrumut ce se caştigă
Prierzându-ţi iubirile!
Clopote bat…e ziua cununiei,
Inelul lui Saturn te uneşte cu Abisul
În zbor spre Libertate
Cu aripi de dreptate
Frânte în neputinţă….
Infinitele dureri
Se pierd in nepăreri
Şi prea departe-i Răsăritul!
Şi arde…cumplit mai arde
Singuratatea ta liberă
Pe altarul Legământului efemer!
Îti dau o bucată din Cer
Sa te acoperi tu…livada mea cu iarbă,
Să ma povesteşti
Lumii în amănunte!
Zodiile-ţi sunt pe hârtie
Cu sorii aliniaţi
Pe eclipse paralele
De lumini şi umbre…
Si Răsăritul….Răsăritul…
Apus să fie?!
În ce Timp,
Pe care Olimp
Mai creşte Măslinul?!
Eu sunt fructul….
Tu eşti ramul….
Hrăni-vom iluziile
Din care muşcă
Vulturul Neîmpăcării!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 iulie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Umbre

Umbre

 

În care umbre de inorog v-aţi ascuns
dragii mei, bunii mei, prietenii mei? !
cum de v-am scăpat printre degete
şi nu v-am putut opri printre lacrimi?
offfff….. am plecat prin păduri efemere după voi
şi nu m-am mai putut întoarce nici măcar la mine….
nopțile cântă, zilele plâng,
iar zilele dimineții îmi împletesc ceara din lumânările morții.

În care umbre de inorogi să vă ştiu găsi,
ca să mă pot ascunde….

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

20 iulie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Ca o carte-n vânt

 

Murmură prin noi apusul ca o carte-n vânt
Filele din calendare se tot strâng discrete
Cuvinte îmbălsămate rămân pe pământ
Peste foi ,aspru trecute …răsar violete.

 

Mii de alte flori de câmpuri zac, zac înmiresmate
Și printre morminte sfinte , a dat colțul ierbii,
Lujerele-nțelepciunii, prin vânt legănate
Iar din versul scris pe palmă pasc agale cerbii.

 

Murmură prin ploi cuvântul ,nici nu-l mai asculți
O foaie cam despletită , tremură pe apă,
Altele astupă norii , proaspeți și desculți
Iar din toată-nțelepciunea, Cerul se adapă.

 

Alte pagini printre valuri, gata scufundate,
Cad cuvinte și se-neacă , altele se-apleacă,
Doar coperțile firave, nu se dau plecate
Și aşteaptă, dând din aripi, prostia să treacă.

 

Carele plecate

 

Pe drumul de-acasă carele-s plecate
Au urcat sper ceruri, unde nu mai sună.
Tristă stau la poartă, sau în altă parte
De e crucea zilei, sau sunt nopți cu lună .

 

Carele din ceruri, pe drum nu coboară
Iar bătrânii noştri şi-au strâns viața-n cârcă,
Plecați după care, au suit pe-o scară
Prinşi în labirinturi, prin vârtejuri urcă .

 

Au sfârșit aratu-n viața pământeană ,
Sunt lumini stelare, într-un trup divin,
Şi-au plecat cu moartea, jună şi vicleană
Pe un drum sălbatec, aspru, dar străin.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme” →

Alexandru NEMOIANU: O mortăciune toxică

La jumătatea lunii iulie, 2018 Departamentul de Stat al USA a anunțat reactivarea postului de radio “Europa Liberă” pentru România și Bulgaria.
Posturile de radio “Libertatea” și respectiv “Europa Liberă” au fost oficine ale serviciului de contrainformații American, C.I.A, în anii “războiului rece”. Rostul lor era de a difuza în Uniunea Sovietică și în țările din Răsăritul Europei,  având regimuri comuniste, propagandă Americană și direct și indirect, să submineze regimul politic din acele țări. Dată fiind confruntarea dintre două sisteme politice adverse, acele posturi de radio, până la un punct, au avut rost.
Dar, cu voia lui Dumnezeu, la începutul anilor nouăzeci ai veacului XX, regimurile comuniste din Răsăritul Europei s-au prăbușit și Uniunea Sovietică a încetat să mai existe ca stat. Mai mult, toate țările din Răsăritul Europei, pentru care a funcționat radio Europa Liberă, s-au integrat în Europa Unită (fost “Piața Comună”) și în structura militară a ei NATO. Uniunea Sovietică s-a destrămat și pe spațiul ei nu mai există urmă de comunism. În consecință Europa Liberă și-a încetat programele. Dat fiind cele spuse se pune întrebarea ce rost are reactivarea Radio Europa Liberă pentru țări din Răsăritul Europei în 2018. Această este o întrebare legitimă și răspunsul la ea este deprimant.
Din punctul de vedere al informației REALE acest post de radio nu poate aduce nimic pozitiv. În România, și la fel în Bulgaria, există sumedenie de mijloace de informare, circulația știrilor este nu abundentă, este super abundentă. Deci din acest punct de vedere Radio Europa Liberă, un post de radio propagandistic și promovând interesele unui stat străin nu poate fi de nici un folos țărilor în care va difuza “vești”. Repet, asta în condițiile în care acele “vești” nu pot fi altă decât propagandă și interese ale unei puteri străine. În cuvinte mai directe și mai răspicate, reactivarea Radio Europa Liberă nu este alta decât încercarea de resuscitare a unui hoit toxic. Însă chiar și așa această penibilă încercare dovedește câteva lucruri grave.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: O mortăciune toxică” →

Valentina TECLICI: Singurătatea florii de colţ

Singurătatea  florii de colţ

 

Singurătatea florii de colţ

e mama mea,

când urc bolovani pe scara lunii

şi-l sfidez pe Sisif.

 

Singurătatea florii de colţ

e sora mea siamezā,

conflictul şi armonia acceptārii.

 

Singurātatea florii de colţ

e fratele meu,

pasārea de foc

hrānitā cu cenuşa deprimārii.

 

Singurātatea florii de colţ

e fiica mea,

luminā din scânteia jarului

ce încā mā mistuie.

 

Singurātatea florii de colţ

e iubitul meu,

sonata amurgului,

chemarea oceanului,

arpegiul dorului.

 

Singurātatea florii de colţ

e prietena mea,

dialogul interior,

vocea care mângâie,

rāneşte, iartā şi tace.

 

Singurātatea florii de colţ,

singurātatea mea,

când dansez goalā

pe scena ploii,

pe creştet cu halou de fulger

––––––––––––––––––-

Valentina TECLICI

Noua Zeelandă

20 iulie, 2018