Irina Lucia MIHALCA: Versuri

 

Peregrinul

 

În fiecare zi te învelești cu adevărul clipei,

un adevăr ce te oprește în loc

până la suspinul ce irumpe în spirală,

din trupurile incandescente,

a veșnică primăvară,

a floare de cireș.

 

Doar valul uriaș înfruntă malul,

cu timpul va dispărea.

Uiți să înaintezi, uneori. Stoluri de păsări vin și pleacă.

Un cântec refuză să moară în valea perindării,

printre nori și asfințituri.

Fiecare clipă

îți pare un dar ceresc.

 

În prag de înserare, cu privirea deshămată,

prin lumina cernută, toate se îndepărtează în convulsii,

lumea trece pe lângă tine,

bucuria alunecă pe verticală, încetul cu încetul,

adânc și mai adânc se frânge

și se răsfrânge

din cerul infinit al inimii,

până îți înflorește

trandafirul împietrit în clipă devenirii

cu rădăcinile întinse a chemare mistuitoare

peste trupul prăbușit între ele.

 

 Călător inevitabil prin înăuntrul propriu,

în drumul tău, clipele se prind în hore difuze,

purtate de colo-colo,

în ascunzișul lor, ca-ntr-un vis,

la marginea tăcerii,

cu privirile agățate de luciri de stele,

în cadența respirației treci de opriri, de popasuri,

în urmă lași peisaje, întâmplări, borne

– ireversibilă metamorfoză,

un rost în toate întrezărești.

 

Cu nostalgia trecerii, intens guști fiecare mâine,

în învelișul unui viitor ieri.

Ah, Doamne!  Ce minune ai făcut!

Ce dar minunat mi-ai trimis!

 

Poveştile păunului

 

În amurg, în zbor, Phaon îşi poartă

trena fragilă cu poveşti nepieritoare, reînnodate,

tivită cu cei o mie de ochi ai inimii,

în fâşii colorate, desfăşurate,

de foc aprinse,

cu irizările bolţii cereşti

de albastru-turcoaz,

cu-argintul lunii pline,

galben solar

şi negru contur.

 

Dansând în cerc, un bulgăre de zăpadă mişcător

cheamă ploaia înaintea furtunii.

În palmă se oglindeşte povestea eternă a vieţii

ce-şi derulează, în viteză,

lumi noi, stranii.

 

Tablouri dense răsar la tot pasul,

din ceaţă apar grădini luxuriante, izvoare-ascunse,

şerpuite drumuri, pante abrupte, străzi pietruite,

oameni grăbiţi, oraşe vechi, uitate,

temple, palate, cetăţi, case, nori,

munţi şi curgătoare ape…

 

Închide ochii, ascultă! Simţi muzica?

Abandonează-te-n sunet

şi intră în liniştea

fiecărei poveşti renăscute!

————————————

Irina Lucia MIHALCA

București

20 iulie, 2018

Lasă un răspuns