Paradisul nostru
Pădure, haina albă ți-ai scuturat,
Omătul topit de raze te-a încercat
Din crivăț și-un dezmăț cumplit,
Toate vietățile la viață s-au trezit.
De lacrimi amorțită Stăpâna Iarnă,
Privește nepotolită fără de odihnă,
Străbate viața în culoare și mister,
Pădurea respira din tainicul eter.
Când Floarea Paștelui a înflorit
Și energii din cer s-au împânzit
Ți-am dăruit cu drag iubita mea,
Din paradisul nostru doar liniștea.
Și vom privi și vom privi în eternitate,
Deși azi nu mai suntem iar doi copii,
Lumina cerului aduce-n suflet seninatate,
Când viața parcurge rugăciunea inimii.
–––––––––––
Claudia BOTA
20 iulie, 2018