cartea
am să te fac să nu mă uiţi.
sunt cartea ta deschisă.
ne-a-ntregit cercul luminii.
în așteptare
un pumn cu aer smuls pentru tine.
aprind felinarul să-ţi văd faţa.
să nu calci frunzele căzute.
urci pentru-a avea de unde coborî?
îmi doresc să schimb ceva.
am văzut astăzi ce-nseamnă un tsunami.
spaţiile prea lărgi lasă şi multă durere.
sunt lucruri, uneori, ce stau mereu
în aşteptarea vindecării.
un sens
un punct de cumpănă
a fost această elegie scrisă până la jumatate.
un tumult de valuri impresionante.
se sting uşor.
în noi sunt multe semne.
nu mai mult decât mi s-a dat să am.
dacă voi găsi un sens
îţi voi spune.
luminile-au străpuns întunericul.
îmi doarme sufletul.
nu-l mai trezim.
și floarea, și fructul
sub straturile de vernis
lumina străbate cerurile umed-albăstrii
şi-apoi pătrunde-n preajmă.
dulci murmure din adâncuri.
drumul e lung. nu te opri.
fericirea e fructul copt.
promisiunea intrării în templu.
diferă doar uşa.
ceva-ţi va lipsi.
o umbră va pluti în adâncuri.
şi floarea, şi fructul, împreună.
regretul întunericului cuibărit
într-un colţ.
de tine depinde ce-alegi.
nu te opri din căutare.
trăieşte bucuria.
nu e atât de uşor să renunţi
la colivia construită în timp
muşcă-mă
muşcă-mă
muşcă-mă
acolo, pe râul tău
te privesc
ca pe coperta unei cărţi
vino să stăm alături faţă în faţă
să-ţi văd durerea trupului.
să trăim doar prezentul:
timpul cel viu.
nimeni nu ştie ziua de mâine.
sunt acolo, pe râul tău.
te-aştept să fim în globul de lumină.
muşcă-mă
să rămâi prin durere cu mine
un câmp de flori
acum plouă torenţial.
te simt în ploaie.
eşti cu mine, aici.
eu sunt pământul,
din pământ am fost luaţi.
în tine se dă o luptă imensă,
cu fluctuaţii mari de cald şi rece.
în foişorul inimii ne completăm
şi inversăm polii.
un fir roşu al destinului ne leagă.
ce-nsemn pentru tine?
caută izvorul şi vei găsi calea.
un fir de apă suntem,
un fir de apă vie care se varsă-n izvor.
totul e posibil cât încă nu ai ales.
vreau să urci cu mine.
trupul tău mi-e cunoscut, îl recunosc.
lacrimă de lacrimă
te voi culege cu mare atenţie.
la capătul râului ne-aşteaptă lumina.
cu inima mi-ai desenat un câmp de flori.
am întors fila timpului, ca pe-o roată.
ameţitor te urcă, te coboară,
un spectru larg de lumini, de emoţii.
prin petalele macilor
te-ai jucat cu gravitaţia mea.
primeşte această cheie a nemuririi.
simţi dansul?
acum sunt şi trup.
aici şi-acum exist ntr-un trup de bărbat.
iau foc din focurile tale.
te cunosc demult.
fii binecuvântată.
liniştea dinaintea furtunii.
stau pe o stâncă. mă gândesc la tine.
trebuie să găsesc răspunsul.
de ce vezi ziduri
în oglinda împrumută pentru o viaţă?
–––––––
Irina Lucia MIHALCA
București
14 aprilie, 2018
Răstignirea cea de fiecare zi
,,ARDE SOARELE-N DEȘERT ” de Anna-Nora Rotaru