Cum…
Cum fericirea mi-a adus
acest prezent fãrã de seamãn
înseninând al meu apus
ce nu ştia decât sã geamã…
Cum am uitat orice dureri
când iernile mele geroase
s-au preschimbat în primãveri,
atât de calde şi frumoase…
Cum de nu-mi pasã de trecut,
ci doar prezentul mã încântã
şi cum de nerecunoscut
mã iau cu grijile la trântã…
PRIVESC SPRE CER
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu…
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
——————————–
Viorel Birtu-PÂRĂIANU
Constanța
12 aprilie, 2018
Bunătatea
Bunătatea-și poartă straiul
Și discret îi este traiul!
N-are tobă să răsune
Pentru faptele din lume.
Unii cred că e prostie
Să dai cu mărinimie
Fără să aștepți răsplată
Pentr-o lacrimă vărsată…
Bunătatea este pâinea
Ce-a hrănit atâtea guri
Ea se-mparte cu blândețe
Nu cred c-ai putea s-o furi.
Bunătatea-i temelia
Pe care se-nalță podul,
Din caușul palmei ei
S-a umplut mereu năvodul.
Omul bun are de toate,
El din inimă împarte
Cu cât dă mai mult sporește
Și cu pace se hrănește…
Duhul Adevărului
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
Primăvară, Primăvară!
Primăvară, Primăvară!
Tu ne scoți în luncă iară,
Ne întinzi covor de iarbă
Și pui râul ca să fiarbă!
Un izvor l-ai pus să sune,
Cântul cel mai drag din lume,
Mugurii pe crengi crăpară
L-al tău ordin Primăvară!
Flori, parfum, cântări, arginturi,
Fac din dealuri labirinturi,
Când un soare lucitor,
L-ai chemat în ajutor!
El țesu Natura-n aur,
Ca un ac de meșter faur,
Iar din pântece de glie,
Salți a Firii melodie!
Primăvară, Primăvară!
Tu ne scoți în luncă iară,
Cu pluguri și cu semințe,
Și ne-ndemni la biruințe!
*
Printre ramuri înflorate!
Printre ramuri înflorate,
Și-a făcut Mierla căscioară,
Când din lumi îndepărtate,
Veni mândra Primăvară!
Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Cântece de primăvară sau Învierea universală”
Să fie azi
Ce frumoasă ești înmiresmată!
Într-o clipă ne-aduci bucurii
Caldă, tainic ca un trup de fată,
Mângâieri în suflete pustii.
Hai! Rămâi cu mine la cafea
Și din suflet s-alungăm tristeți,
Cu privirea ta, frumoasa mea
Înfloresc în mine șapte vieți.
Cu-n sărut in fiecare floare,
Cu o față- chip de heruvim,
Dulce-i zâmbetul și sărbătoare
Rai este pământul ce-l numim.
Pătimaș cântă privighetoarea,
Trandafiri se leagănă în vânt…
Ce frumoasă este inserarea!
Tainicele gânduri ce le cânt.
Ce frumoasă ești ființă diafană!
Hai! Atinge-mi anii cu aripa…
Adu-mi tinerețea, fără teamă,
Să trăiesc cu tine…iarăşi clipa…
Îmi voi pregăti mormântul…
Draga mea, caut cu jale
Ochii care m-au iubit,
De sub lespedea cea mare
De dincolo de mormânt.
Refugiați la noi în țară
Priviți ochii bătrânilor
Pustietățile satelor
Diferă-supritorilor
Ai mamelor copiilor
De cei ai refugiaților
Călăi cu biciul legilor
Pentru moaștele hoțiilor
Din ocnele domiciliilor
De ce scriu?
Scriu
să mă iau la
trântă cu timpul
să umilesc
lamentările singurătăţii
s-alung
patetica plictiseală
să topesc abil
tulburările neîncetate
să lepăd firesc
grimasele nejustificate
să dau frâu liber
dezlănţuirilor nerostite…
… poezia de întâmpinare a dimineţii !
… vai, dimineaţă !
eşti toată un tremur,
ce te-ai fâstâcit,
ai pleoapele în tăvăl peste pomeţi,
pare şi un suspin,
strein de tine !
dar cum …
a,
dar ne-ai adus cea dintâi brumă!
ce nelinişte peste smirnă,
cum colcăie albinelor
şi ce freamăt la numărul 9 !
vai, dimineaţă,
păsărimea caută înspre mine,
bună dimineaţa şi vouă,
pfuu !… şi grohăit de gonaci,
şi cele şase căprioare cu puii feciorelnici,
iepurii, hoţoaiele de vulpi,
dar sunteţi cu toţii veniţi,
bună dimineaţa …
da, bună-dimineaţa şi vouă,
cete ale tăcerii …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!”
Fata morgana
Îmi lipseşti
în fiecare zi
şi-n fiecare noapte
visul meu cristalin
ca un cer albastru
unde eşti iubire
din depărtări
în ce tărâm să te caut
iartă-mă sunt vinovat că
nu te-am aflat mai curând
eşti speranţă şi iluzie
tăcută şi enigmatică
cu neputinţă de cuprins
te pierd şi te găsesc mereu
ca un vis întrupat
iubita mea de neatins
Noaptea de banchet
Sună telefonul
în zi de vară
şi mă caută
o amintire scumpă venită de departe
vocea ta în noapte
în Grădina Publică
profilul tău
pe banca singuratică
Bombardament în Ghouta, Siria
poate începe iar oricând
Tocmai o înmormântasem pe mama
după ce mă prinsese-n cimitir o ploaie de schije
pușca fratelui meu le-o înapoiasem soldaților
după ce mi-l aduseseră-ntr-un cearceaf terfelit
după ce flăcări văzusem în ochii copiilor mei
ce se-ascunseseră în pivnița cu șobolanii scârboși
după ce ștersesem cu o zdreanță fața unei bătrâne
temându-mă că aș fi putut s-o recunosc
după ce văzusem un cățeluș înfometat
lingându-și rănile la un colț de stradă
după toate acestea
aș fi vrut să scriu poezii cum scrii reportaje la știri
atât de goale și de irelevante încât imediat le-aș fi uitat
din clipa-n care cineva m-ar fi-ntrebat într-o doară pe stradă
de ce scrii poezii ca un reporter blazat de la știri?
––––––––––
Goran Simic, Bosnia-Sarajevo (1952)
Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Din: World Poetry, Almanac 2010
Publicat de by Hadaa Sendoo, Ulaanbaatar, Mongolia