Anna-Nora ROTARU: Doruri…

,,ARDE SOARELE-N DEȘERT ” de Anna-Nora Rotaru

pictură în ulei, pe pânză, dimensiuni 150 x 120 cm,

din volumul de picturi și poezii ,,Ut pictura poesis „

*

DORURI NESFÂRŞITE

Mi-e dor de primul val,
Mi-e dor de spuma marii,
De-aceleaşi stânci la mal,
De-apusul roşu, ireal,
Topit pe buza zării…

Mi-e dor, de aerul curat,
De mirosul algelor marine,
De gustul valului sărat,
De răsărit şi de înserat,
Mi-e dor… de mine şi de tine…

De cerul înstelat şi lună,
De cum se oglindeşte-n ape…
S-alerg, vreau, ca nebună,
Să prind stele-n cunună,
Când vin să se adape…

Mi-e dor şi de furtună,
Cu cer topit în nuanţe,
Când norii grei s-adună,
Când fulgeră şi tună,
Peste corăbiile „Speranţe”…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Doruri…” →

Anatol COVALI: Lirice

Cum…

Cum fericirea mi-a adus
acest prezent fãrã de seamãn
înseninând al meu apus
ce nu ştia decât sã geamã…

Cum am uitat orice dureri
când iernile mele geroase
s-au preschimbat în primãveri,
atât de calde şi frumoase…

Cum de nu-mi pasã de trecut,
ci doar prezentul mã încântã
şi cum de nerecunoscut
mã iau cu grijile la trântã…

Continue reading „Anatol COVALI: Lirice” →

Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Privesc spre cer

PRIVESC SPRE CER
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu…
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng

——————————–

Viorel Birtu-PÂRĂIANU

Constanța

12 aprilie,  2018

Camelia CRISTEA: Poesis

Bunătatea

Bunătatea-și poartă straiul
Și discret îi este traiul!
N-are tobă să răsune
Pentru faptele din lume.

Unii cred că e prostie
Să dai cu mărinimie
Fără să aștepți răsplată
Pentr-o lacrimă vărsată…

Bunătatea este pâinea
Ce-a hrănit atâtea guri
Ea se-mparte cu blândețe
Nu cred c-ai putea s-o furi.

Bunătatea-i temelia
Pe care se-nalță podul,
Din caușul palmei ei
S-a umplut mereu năvodul.

Omul bun are de toate,
El din inimă împarte
Cu cât dă mai mult sporește
Și cu pace se hrănește…

 

Duhul Adevărului

Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!

Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!

Continue reading „Camelia CRISTEA: Poesis” →

Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Cântece de primăvară sau Învierea universală

Primăvară, Primăvară!

 

Primăvară, Primăvară!

Tu ne scoți în luncă iară,

Ne întinzi covor de iarbă

Și pui râul ca să fiarbă!

 

Un izvor l-ai pus să sune,

Cântul cel mai drag din lume,

Mugurii pe crengi crăpară

L-al tău ordin Primăvară!

 

Flori, parfum, cântări, arginturi,

Fac din dealuri labirinturi,

Când un soare lucitor,

L-ai chemat în ajutor!

 

El țesu Natura-n aur,

Ca un ac de meșter faur,

Iar din pântece de glie,

Salți a Firii melodie!

 

Primăvară, Primăvară!

Tu ne scoți în luncă iară,

Cu pluguri și cu semințe,

Și ne-ndemni la biruințe!

                 *

Printre ramuri înflorate!

 

Printre ramuri înflorate,

Și-a făcut Mierla căscioară,

Când din lumi îndepărtate,

Veni mândra Primăvară!

 

Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Cântece de primăvară sau Învierea universală” →

Vasile COMAN: Din vise scrise (versuri)

Să fie azi

Ce frumoasă ești înmiresmată!
Într-o clipă ne-aduci bucurii
Caldă, tainic ca un trup de fată,
Mângâieri în suflete pustii.

Hai! Rămâi cu mine la cafea
Și din suflet s-alungăm tristeți,
Cu privirea ta, frumoasa mea
Înfloresc în mine șapte vieți.

Cu-n sărut in fiecare floare,
Cu o față- chip de heruvim,
Dulce-i zâmbetul și sărbătoare
Rai este pământul ce-l numim.

Pătimaș cântă privighetoarea,
Trandafiri se leagănă în vânt…
Ce frumoasă este inserarea!
Tainicele gânduri ce le cânt.

Ce frumoasă ești ființă diafană!
Hai! Atinge-mi anii cu aripa…
Adu-mi tinerețea, fără teamă,
Să trăiesc cu tine…iarăşi clipa…

 

Îmi voi pregăti mormântul…

Draga mea, caut cu jale
Ochii care m-au iubit,
De sub lespedea cea mare
De dincolo de mormânt.

Continue reading „Vasile COMAN: Din vise scrise (versuri)” →

Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!

… poezia de întâmpinare a dimineţii !

 

… vai, dimineaţă !
eşti toată un tremur,
ce te-ai fâstâcit,
ai pleoapele în tăvăl peste pomeţi,
pare şi un suspin,
strein de tine !
dar cum …
a,
dar ne-ai adus cea dintâi brumă!
ce nelinişte peste smirnă,
cum colcăie albinelor
şi ce freamăt la numărul 9 !
vai, dimineaţă,
păsărimea caută înspre mine,
bună dimineaţa şi vouă,
pfuu !… şi grohăit de gonaci,
şi cele şase căprioare cu puii feciorelnici,
iepurii, hoţoaiele de vulpi,
dar sunteţi cu toţii veniţi,
bună dimineaţa …
da, bună-dimineaţa şi vouă,
cete ale tăcerii …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!” →

Ioan POPOIU: Poeme

Fata morgana

 

Îmi lipseşti

în fiecare zi

şi-n fiecare noapte

visul meu cristalin

ca un cer albastru

unde eşti iubire

din depărtări

în ce tărâm să te caut

iartă-mă sunt vinovat că

nu te-am aflat mai curând

eşti speranţă şi iluzie

tăcută şi enigmatică

cu neputinţă de cuprins

te pierd şi te găsesc mereu

ca un vis întrupat

iubita mea de neatins

 

Noaptea de banchet

 

Sună telefonul

în zi de vară

şi mă caută

o amintire scumpă venită de departe

vocea ta în noapte

în Grădina Publică

profilul tău

pe banca singuratică

Continue reading „Ioan POPOIU: Poeme” →