Victor COBZAC: În ajun de Paștele Blajinilor

ÎN AJUN DE PAȘTELE BLAJINILOR

In memoriam parinților mei:
                               Olga Lozovanu și Andrei Cobzac

 

Cimitir,
cruci șlefuite,
când de-o ploaie, când de-un vânt,
dorm părinții în țărână,
doi, o apă
și-un pământ.

 

Dorm
ca doi copii,
alături, cot la cot, umăr la umăr,
pe un pat, în huma rece,
dorm cu zile
fără număr.

 

Nici
un Soare,
să răzbată, cu o rază, până la ei,
să le toarne-n vis lumină,
dorm ca niște
Dumnezei.

 

Numai
lacrima răzbate,
curge din streașină-n mormânt,
pe căi, numai de ea știute,
prin a humei
labirint.

 

Doamne,
dacă ești în cer,
mai fă-ți treabă… pre Pământ,
treci de pragul unei inimi
și-i mai spune
un cuvânt.

 

Dacă poți,
dă-i alinare,
prin câte trece… dă-i putere
și cu bunătatea-ți sacră
unge-i rănile
cu miere.

 

Și mai am
o rugăminte,
numai una… cea… mai mică,
dacă lunec, cad… firește,
cu-a Ta mână
mă ridică.

––––––––-

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

12 aprilie, 2018

 

 

Lasă un răspuns