lumina ce pâlpâie

 

simţi că ţi s-a mai întâmplat asta.

ţi-e dificil să alegi.

 

de ce ne-amintim viitorul?

plouă. timpul pare golit, limitat.

aminteşte-ţi, ne vom întâlni.

 

viaţa este acolo unde creşte iarba.

să luminăm drumurile şi să vedem gropile.

siguranţa şi nesiguranţa depind de noi.

 

poţi să-ţi uiţi bătăile inimii. totul urcă.

urcăm, nimic nu se-opreşte pe drum.

veche-i memoria clipei.

nu are timpul acesta niciun timp.

 

simţi magnetul dintre noi.

accepţi ciocnirea faliilor.

te bucuri de cutremur.

 

cunoaştem bine verdele diafan al câmpului.

sclipiri de lumină licăresc din trecutul cald.

 

dacă eşti în gândul cuiva,

ceva din tine s-a transferat acolo.

 

picătura

 

foc biruit de apă.

 

unde cade o stea ies toţi

să se hrănească.

 

fac dragoste literele-ntre ele.

 

ca să simţi gustul apei

cauţi picătura în secetă.

 

oscilezi, ac de busolă, între nord şi sud,

între est şi vest.

caută răspunsul în globul de cristal.

 

părea un fluviu

ce nicicum nu poate fi trecut înot.

 

mă aşteptai la mal cu focul aprins

să-mi usuci hainele.

 

cu vârful degetelor

 

asta eşti tu

o gazdă bună, cu ceaiul fierbinte pe masă

 

am cucerit priveliştea ta.

mulţi maci pe acolo.

 

mult dor de libertate de exprimare.

 

fericire-atinsă cu vârful degetelor.

ziua de mâine tot va veni.

 

doar faptele ne fac eroi.

 

ascuns printre litere

 

am pătruns în adânc pe câmpul deschis.

 

căutări, mirări, adâncimi.

bucurii. abisul neliniştilor.

 

un bărbat rareori plânge.

 

în lumina din noapte pietrele dorm.

în tăcere te-ai risipit.

 

să nu mă rătăcesc îţi las semne fără sens.

 

nu eşti niciodată singur

ascuns printre litere.

 

priveşte prin lumina degetelor.

––––––––––––

Irina Lucia MIHALCA

București

16 aprilie, 2018