Ochii noștri plâng
Sârma morții și azi se ridică,
În Pogromul sumbru de la Iași
Moartea răsună și devine frică,
În beznă se pierd oamenii odioși.
Mărturie stă lacrima sângerie,
Dintr-o zi fără surâs și cenușie,
Ce s-a sfărmat în groapa rece ?
Dorința vieții care nicicând nu trece.
Ochii din umbră plâng iar lacrimile au marcat,
Frumoasele vise ale copilăriei ce s-au spulberat
Paginile istoriei din memorie nu se vor șterge,
Holocaustul e durerea vie ce inima îți străpunge.
––––––––
Claudia BOTA
14 aprilie 2018