Am adunat in inimă
Amintiri de neuitat
O floare, o lacrimă,
Iubirea ce a meritat

Am descris în culori,
Ce m-a impresionat,
Mare, munți ecouri,
Mâini ce-au mângaiat

Am adunat cuvinte,
De bucurie şi ocară,
Oameni, locuri sfinte,
Ploi repezi de vară

Din inimă am cules,
Doar cuvinte potrivite,
Simțiri, trairi am descris,
Cu dantelă-n vers tivite

În trista-mi singuratate,
Erau amintiri de departe,
Dar ce le simt aproape,
Le cern pentru eternitate

Averea mea sunt cuvintele scrise
Şi stă-n voința de a răspândi lumină,
Prin foi scrise numite manuscrise,
Răsărite ca nufărul născut din tină

Averea mea-i un pansament literat
Şi ploaia caldă de cuvinte înşirate
Spăl răni ce din iubire-au sângerat,
Se vor închide cu poeme-nflăcărate

Sufletu-i de îngeri mângâiat iubind
Şi te-nvăluie-ntr-o muzică celestă
Eu pot iubi şi-s răsplătită scriind,
Dacă-n lume dragoste şi pace există

Sunt un fulg de nea din alba iarnă,
Sau un pumn din gradină de țărână,
O picătură din apa clară de izvoare,
Un bob de rouă pe o colorată floare

Sunt o notă cântată dintr-o simfonie,
O clipită din a Universului nebunie,
O rază luminoasă dintr-o steluță,
O petală catifelată dintr-o panseluță

Sunt doar o idee aşternută pe hârtie
O boare pe o floare in luna martie,
Dar sunt cineva când scriu poezie
Şi aduc bucurie cu această ocazie

Sunt o picatură albastră de cerneală,
Ce scrie pentru voi şi-si dă osteneală,
Să fac o lume cu înțelegere şi pace,
Ca să trăim în armonie cum ne place

Era uşor ca şi un fulg din aripa îngerului,
Şi mă facea sa mă visez cu tine în Rai,
Pluteam amandoi pe aripa visului
Simțeam dragostea cum tu o izvorai

Distanţa nu contează când sufletul vibrează,
Prin universul dragostei te caut nencetat,
Gândul mă animă şi-mi ţine mintea trează,
Căci inima-i nebună şi dorul necurmat

M-am rugat ca trupul tau să se alăture
Sufletului tău alături de mine veşnic,
Iubirea să ne insoteasca ca un fluture,
Să ardem pătimaş ca lumânarea-n sfeşnic