Alexandra GĂLUȘCĂ: Poeme

Toamna-n poezie

 

Coboară toamna pe portativ
Stoarce lacrimi cerul nourat
Frigul câştigă teren definitiv,
Lumina străbate visul rourat

 

Vântul șuieră melodie tristă,
Prin copacii de frunze goliți,
Toamna dirijează ca o artistă,
Norii-s la ora de dans şcoliți

Păsările au fugit de prea frig
Urşii au intrat la hibernare,
Eu prin amintiri te văd şi strig
Prin a clipelor dragi depănare

E toamna pe rime şi cuvinte
Frunzele arămite tremură, cad
Gândul scrie poezia cuminte,
Pe fila cărții cu miros de brad,

 

Îmbrățişează-mă

 

Îmbrățişează-mă,
Doar tu, sărută-mă,
Fără tine viata mi-e deşartă,
Te-am căutat prin lumea toată
Îmbrățişează-mă, iubeşte-mă,
Nu mă lăsa să plec niciodată.
Un curcubeu să-mi daruiesti
În culori calde să mă-nveleşti
Întotdeauna să mă recunoşti.
Îmbrățişează-mă, poartă-mă
De la mare, la stele şi lună,
Chiar de-i vreme rea sau bună.
Îmbrățisează-mi inima-n suspine
Fă-o să bată numai pentru tine
Într-un cântec de dragoste celest
Numai pentru tine şi de tine-nțeles.
Mângâie-mă cu iubirea purului amor
Vreau să-mi simt trupul pătruns de fior
Îmbrătisează-mi sufletul cu pasiune
Şi nu -l mai lasa să plece niciunde
Sufletele noastre împerecheate
Vor depăşi orice grele obstacole

22 iunie 2016

 

Embrace me

Embrace me,
Only you, kiss me,
Without you my life is wasted,
I’ve been looking for you all over the world
Embrace me, love me,
He never let me go.
A rainbow to give me
In warm colors to dress me
Always recognize me.
Embrace me, wear me
From the sea, to the stars and the moon,
Even in bad weather or good.
Embrace my heart in sighs
Have her fight for you only
In a song of heavenly love
Only for you and for yourself.
Comfort me with the love of pure love
I want to feel my body throb
Embrace my soul with passion
And don’t let him go anywhere
Our souls mated
They will overcome any major obstacles

Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: Poeme”

Alexandra GĂLUȘCĂ: Te iubesc / I love you

Mă întrebi cum te iubesc?
Pur şi simplu
Te iubesc
Liber, necondiționat
Ca zborul păsării.
Adânc, limpede
Precum abisul mării

 

Te iubesc
Visând, zâmbind,
Plutind,
Zburând printre stele
Lăcrimând
Precum picură norii
Şi înseninează zorii

 

Te iubesc
Cu toată simțirea
Cu tot dorul şi neputința
Din toată inima mea,
Toți fluturii din stomac,
Cu buzele roșii ca de mac
Şi cu toată ființa mea

 

Te iubesc
Arzând precum o torță,
Ce foc de artificii aprinde
Cu sentimente
Pe litere şi cuvinte,
Ca poezie in carte
Te iubesc

 

 

I love you

 

You ask me how I love you?
Simply
I love you
Free, unconditional
Like the flight of the bird.
Deep, clear
Like the abyss of the sea

 

Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: Te iubesc / I love you”

Alexandra GĂLUȘCĂ: Suntem bolnavi fără iubire

Suntem bolnavi fără iubire

 

La țărm de mare ne căutăm
Şi luăm fărâma de speranță,
Pe valuri împreună ne visăm,
În a noptilor şi zilelor constanță

Pe a nisipului plajelor nălucă,
Scrie-mi, să ştiu că mai exişti,
Şi lasă apa mării să-mi aducă,
Leac pentru ochii goi şi trişti,

Mai dăruieşte-mi un sărut,
Să simt că sunt iarăşi iubită,
Să ne dorim ca la-nceput,
Dar, relația noastră-i ciobită

Cu o viață tristă noi plătim
Fără dragoste, nu-i fericire,
În mod precis, însă ştim,
Suntem bolnavi fară iubire

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto: Dan Cristian Mihailescu

Alexandra GĂLUȘCĂ: Ia noastră românească

Fată dragă pune-ți ie
Cinsteşte-o prin purtare
Că e strai de sărbătoare.
Ia poart-o la o plimbare,
La horă, joc sau întâlnire,
Cu mândrie şi peste hotare.
Căci este a noastră simțire
Ia e simbolul dorului în ață
Lacrimi, dragoste, speranță,
Credința-i cusuta-n cruciulițe,
Adevărate micuțe iconițe
Pe borangic cu fir de mătase.
Ea duce-n ea dorite vise.
Parcă-s misterioase poeme
Încântare de culori şi teme.
Ia cinsteşte-o cu onoare
Căci e strai de sărbătoare,
Ia arată-n lumea toată
Că româncuța-i frumoasă fată
Harnică, destoinică, elegantă.
Chiar de ia, la blugi ea poartă
La spectacol, servici sau nuntă,
De ie, ea este foarte mândră

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto George Grădinaru

Alexandra GĂLUȘCĂ: Sânziene

Cântă cucu-n poieniță
Haide dragă copiliță,
La adunat de Sânziene
Că azi dansează Iele
Printre glasuri de izvoare
Şi dulci vise de fecioare

Ea este a iubirii sărbătoare
A Sânzienei mândră floare
Şi te rog: nu-mi face rău,
Mie -mi place dansul tău
Voi sunteți Ielele bune,
Zânele din flori galbene.

Le vom împleti cunune
Le vom pune la icoane
Pe la uşă şi fereastră
De rele să ne ferească.
S-alunge boli şi farmece
S-aducă iubire, căsătorie

 

Nopți de Sânziene

 

În nopți de Sânziene înfloresc câmpii,
Fecioarele cuminți au roşii maci pe ii,
În privire au vise în care-şi văd norocul
La cingători au luna, soarele şi focul

Când lumini se sting în picuri de rouă,
Pe frunțile fetelor, cu sânziene plouă,
Dansează-n ie, pe cap poartă cunună
Poienile infloresc în străluciri de lună

Totu-i parfum şi cânt de privighetoare,
Desculțe aleargă gingaşele fecioare,
Au sânziene-n sân şi vise cu speranță,
Zburătorul să intre cu ele-n rezonanță

Zadarnic dansează iele rele, despuiate
Încearcă să atragă cu mişcări studiate,
Îs suflete pierdute, nedemne de iubire,
Cu zorile vraja lor se risipeşte-n neştire

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto internet

Alexandra GĂLUȘCĂ: Dunărea revărsată

Dunărea revărsată

 

Dunărea în valurile înspumate,
Duce multe doruri zbuciumate,
Furtuna cerne nori negri de ploi,
Umflă apele ce vin în aval puhoi

Malurile le cuprinde in mod alert,
Amintirile le-neacă-n ape, incert,
Se revarsă Dunărea peste țărmuri,
În săruturi cu gust de mâluri

Vise neîmplinite, iubiri sfârşite,
Clipe scurse în zadar şi irosite,
Răni sângerânde, dorințe stinse,
Vor fi praf de stele pe ape-ntinse

Marea va înghiți apele tulburate,
In vârtejuri vor pieri urgiile toate,
Şi mâlurile fecunde vor descoperi
Iubiri noi, curate purtate-n nuferi

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

17 iunie 2019

 

Foto: Alexandra Găluşcă

Alexandra GĂLUȘCĂ: Icoana mării

Icoana mării

 

Mă simt un suflet ce liniştea îşi caută
Asemeni spumei valurilor după furtună
Mă-ntrec cu vântul în furia sa crescută
Imi sting suspinele-n val atunci când tună

Sufletul meu caută liniştea să poată iubi,
Adun culorile mării din oglinda răsăritului,
Şi surâsul soarelui să pot furtuna a o răzbi
Ca apoi să mă-nalț liberă pe culmea valului

Voi desena în răsărit, cu raze de soare,
Cu perle, sidef şi chihlimbar, chipul tău,
Intr-un tablou în nuanțe de vis şi culoare
Să te am mare, o icoană în sufletul meu

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Alexandra GĂLUȘCĂ: Briza mării

Briza mării

 

Adoarme apusu-n privirile mele,
Ceru-şi apride coroana de stele,
Ascult melodia şoaptelor noastre
Şi marea ne-atinge cu valuri albastre

Aprinde-mi lumina prin visele mele,
Pătrunde prin irişi şi gânduri în ele,
Prin sărut, timpu-n vrajă ne descoase,
Plutim printre stele şi clipe voluptoase

Briza mării ne alintă şi ne uneşte,
Cu dorul dansează şi ne doineşte,
Sub bolta stlelor şi lunii blânde
Îmbrățişați petrcem nopți furibunde

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto de Dan Cristian Mihăilescu

Alexandra GĂLUȘCĂ: ,,Poezia este locul unde mă refugiez să mă încarc de frumos, culoare și parfum…”- Interviu cu Alexandra GĂLUȘCĂ

Mai întâi aş dori să-ți mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!

Ioan POPOIU : Eşti născută la Timişoara, pe malul Begăi!
Ce ne poți spune despre familia ta, părinții?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Adevărat că sunt născută la Timişoara.
Pe atunci, părinții mei erau aici, studenți la medicină. Locuiau cu părinții mamei, bunicul fiind avocat.

Pe când aveam un an, tata, terminând facultatea, a fost repartizat medic în Apuseni, peste 10 sate de mineri săraci şi bolnavi de T.B.C., ce lucrau în condiții foarte grele .Locuiam la Gura Barza si tata colinda dealurile călare până la bolnavii din acele sate: Țebea, Gura Honț…., apoi a fost directorul Spitalului din Brad, timp de opt ani de zile.

Mă îngrozeam când auzeam sirena ce anunța destul de des accidentele din mină si vedeam lumea îngrozită fugind la mină.

Tata intra în mina ce se prabuşea să dea primul ajutor. Iubea oamenii şi, zi şi noapte, alerga la bolnavi, le făcea chiar rost pe banii lui de medicamente. Mama şi tata erau foarte iubiți şi apreciați.

Ioan POPOIU: Cum a fost copilăria ta?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Până la vârsta de zece ani, petrecuți în Apuseni, am fost foarte fericită. Alergam pe dealuri, culegeam flori, măceşe, coarne, nuci, alune, zmeură…

Aici am învățat să călăresc cei doi cai, Bubi şi Dorel, caii pe care tata îi călărea, mergând la bolnavi. Îi iubeam nespus si chiar mă mutasem cu ei în grajd. Nu mâncam fără ei, dormeam după amiază în fân. Cu ei colindam dealurile din jur.

Ioan POPOIU: Spui în biografie că viața te-a purtat de pe malul Begăi, pe malul Dunării,  la Brăila.Ce s-a întâmplat?

Alexandra GALUȘCA: Eu aveam nouă ani, când m-am mutat cu familia la Brăila, in urma examenului tatălui meu de  medic primar, el a fost numit aici, şef de secție la interne.

La un an de la mutarea noastră la Brăila, tata a decedat in urma unui accident de maşină. A fost luat din tren de un coleg in maşina sa, să ajunga la Iaşi, la un simpozion internațional de medicina internă.

Ioan POPOIU: Unde ai facut şcoala şi liceul?

Alexandra GALUȘCA: Clasele unu -patru le-am făcut la Brad. Ca să ajung la şcoală, treceam pe un pod suspendat peste Criş, ce se balansa când alergam .Imi era foarte frică primavara, când apele se umflau si chiar luau podul.

Clasele V-Vlll le-am urmat la Braila, la Școala 14, cu profesori minunați și, datorită lor, am intrat la liceul Gheorghe Murgoci cu media 10. Din clasa a X-a, am fost in clasa specială de mate-fizică, demixtată experimental, cu 24 de fete. Aici am avut noroc de profesori emeriți, ce ne-au format pentru viață.

Ioan POPOIU: Ce amintiri ai din acești ani?

Alexandra GALUȘCA: Amintiri frumoase. Am fost o fată foarte curtata de băieți, ce îmi dedicau poezii, cântece, dar mama nu mă lăsa in afara liceului decât cu prietenele mele.

Adevărul  era că imi plăcea mult să citesc si timpul îl petreceam mult intre cărți.

Fiind clasa de mate -fizică, eram abonata la Gazeta matematică, fizică, chimie si lucram foarte multe probleme Da, se făcea scoală pe vremea aceea!

Făceam parte si din echipa de teatru a liceului, de volei.

Ioan POPOIU: Ce a urmat după liceu?

Alexandra GĂLUȘCĂ: După liceu, am urmat (după posibilitățile materiale de atunci, o pensie de urmas fff mica, făcută din pensia tatălui, ce nu avea 10 ani vechime si pe care o împărțeam cu bunica), Şcoala Tehnică Sanitară din Braila. Aici, am avut norocul de a avea pe tot parcursul școlii bursă de merit.

Ioan POPOIU-Ai facut şi o facultate?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Nu am reuşit, m-am căsătorit la terminarea Şcolii Tehnice Sanitare. In anul doi de stagiu, mi-am cunoscut viitorul soț, pacient la chirurgie. Ne-am căsatorit şi cei 48 de ani de căsnicie i-am dus împreună, la bine şi la rău, cu iubire, intelegere, prietenie.

Ioan POPOIU: Ai un băiat și   nepoți! Despre viata ta personală ce poți sa ne spui?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Am un băiat fizician si informatician, de la care am patru nepoti studenți : 2 băieti şi 2 fete, copii excepționali şi de care suntem foarte mândri.

Eu acum sunt pensionară, după 41 de ani de lucrat la Spitalul de Urgența Braila, în radiologie.

Ioan POPOIU: Când ai descoperit cărțile?

Alexandra GĂLUȘCĂ: De când nici nu ştiam să citesc…

Părinții, bunicii îmi citeau poveşti, basme, poezioare.

Stiu că nu stiam să citesc si mă  învățaseră  poezii din Eminescu -Luceafarul, Labis-Moartea Caprioarei, Fabule.

Cum am început să citesc, tata mi-a pus in mână Legendele Olimpului, vol Fratilor Grimm,1001 de nopti (in traducerea lui Camil Petrescu, ),Creangă, Petre Ispirescu ….

În clasa a V-a, am descoperit pe Jules Verne şi lumea lui fantastică, ce azi a devenit realitate. Am devorat opera lux Alexandru Dumas, pe Winetoo, Old Shaterand, Fratii Jderi a lui Sadoveanu, Slavici, Rebreanu, Arghezi, Blaga, Bacovia, nu mi-a scapat nimic. Am citit cu o foame teribilă literatură universală-Ibsen, Cehov, Balzac, Thomas Mann, George Eliott, Baudelaire, Moliere …….

Ioan POPOIU: Literatura e o pasiune pentru tine?

Alexandra Găluşcă: Ziua în care nu citesc, pare lipsită de sens, de aer.

Ioan POPOIU: Când ai început să scrii versuri?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Lucrând la Spitalul de urgență, am văzut multă suferință şi moarte. Aveam nevoie să găsesc un drum, pe care să mă întorc mereu în miezul tainelor din mine şi l-am aflat scriind poezie. Fiecare poezie e o perfuzie ce mi-a încărcat sufletul de frumos și bucurie. Am descoperit că tot ce-ți imaginezi frumos poate deveni realitate. Am aflat că de fapt granița dintre frumos si urât, bine şi rau, nici nu există, că te poți găsi acolo unde vrei tu să fii, să fii ce-ți doreşti.

Fără de gândurile frumoase aşternute pe hârtie, pictură, artă intr-un cuvânt, suntem goi, un pumn de oase fără suflet, prin care trec toate necazurile şi durerile lumii.

Ioan POPOIU: Ce este poezia pentru tine?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Pentru mine poezia este „grădina înflorită a sufletului meu”, unde mă refugiez să mă încarc de frumos, culoare, parfum de floare. Aici am găsit alinare, în momentele grele.

Ioan POPOIU: Ai un crez poetic? Pentru ce scrii?

Alexandra Găluşcă: Cred cu convingere că poezia, ca de altfel arta, poate schimba lumea în bine.

Deviza mea este: „ARTA să cucerească lumea, nu ARMA” şi dacă ea se adevereşte, atunci vom răspândi binele, pacea, iubirea pe Pământ.

Una din primele mele poezii ce mă defineşte:

O picătură de cerneală

În lumea asta sunt doar un punct,
Un grăunte de nisip, dar distinct,
Cu-n suflet mare şi ochi de mură,
Păr auriu din soare şi maci pe gură,

Sunt un fulg de nea din alba iarnă,
Sau un pumn din gradină de țărână,
O picătură din apa clară de izvoare,
Un bob de rouă pe o colorată floare

Sunt o notă cântată dintr-o simfonie,
O clipită din a Universului nebunie,
O rază luminoasă dintr-o steluță,
O petală catifelată dintr-o panseluță

Sunt doar o idee aşternută pe hârtie
O boare pe o floare în luna martie,
Dar sunt cineva când scriu poezie
Să aduc bucurie cu această ocazie

Sunt o picatură albastră de cerneală,
Ce scrie pentru voi şi-și dă osteneală,
Să fac o lume cu înțelegere şi pace,
Şi să trăim în armonie cum ne place

Ioan POPOIU: În 2016, ai început să postezi în spațiul virtual!
Dar înainte nu ai încercat să publici?!

Alexandra GĂLUȘCĂ: Înainte, nu am publicat nimic. Nu mă gândeam că ceea ce scriu va plăcea cuiva.

Din păcate, prea târziu întelegem ce e viața şi că un gând frumos, de bine, un sfat pot schimba în bine pe cei din jurul tău.

Ioan POPOIU: După Facebook , ai început să publici în Antologii! Ce ne poți spune?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Pentru mine, internetul a fost o uşă deschisă prieteniei, frumosului. Aici mi-am exprimat public gândurile, mi-am etalat sufletul și, datorită acestui fapt, mi-am facut mulți prieteni poeți, jurnalişti, scriitori, pictori, caricaturişti, artişti, cântareți, muzicieni, oameni de cultură, nu numai din România. Aceştia m-au încurajat să scriu, să public.

Ioan POPOIU: În ce Antologii ai apărut?
Ne poți da câteva titluri?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Mulțumesc în mod deosebit omului de cultură, poetei, editoarei, d-na Rodica Elena Lupu, ce m-a încurajat să scriu, să public și care m-a publicat în editura Anamarol, în antologia internațională „Întâlnirea poeților”, apoi în opt Antologii, Carmen, în Metamorfoze şi în cea mai dragă mie antologie, „Unire în cuget şi-n simțiri”, Apulum-Bălgrad-Alba Iulia 1decembrie 1918 -1 decembrie 2019”.

Acum urmează să-mi apară zece  poezii despre frumoasa Dunăre, într-o Antologie despre Dunăre.

Ioan POPOIU: În 2017, a apărut primul tău volum! Cum a fost?

Alexandra GĂLUȘCĂ: De sfânta sarbătoare a Floriilor, in 2017, am primit acasă, prima mea carte de poezie în vers alb, „Gânduri din gradina mea”, cu o prefață scrisă de omul de cultură, poet, membru în Uniunea Scriitorilor, D-na Rodica Elena Lupu.

A fost o împlinire sufletească, o bucurie pe care doream să o împart cu toți prietenii mei.

Ioan POPOIU: Despre ce era vorba în volum?
A fost răspândit?
Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: ,,Poezia este locul unde mă refugiez să mă încarc de frumos, culoare și parfum…”- Interviu cu Alexandra GĂLUȘCĂ”

Alexandra GĂLUȘCĂ: Clipa de parfum

Clipa de parfum

 

În oraşul Dunării albastre,
S-a deschis floarea de tei,
Parfumând aerul pân la astre,
Atrăgând îndragostiți pe alei

Mândrii castani plini de floare
Şi de albine de nectar atrase,
Aprind candelabre pe altare,
După ce rugi pe frunze înşirase

Sălciile îmbrățişează valurile
Dunării ce se varsă-n mare
Soptindu-i visele şi dorurile
Să le ducă până-n Ursa Mare

Totu-i floare, parfum şi iubire
Timpu-n vrajă ne descoase,
Plutim uşor printre mistere,
Şi prin vise plăcute, voluptoase

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila