Dar timpul nu există
Curg urmele de timp prin gândul înverzit
Tentacule prelungi îmi par fir de mătase
Vor să mă inverzească și imi pătrunde-n oase
Dar nu-nteleg de unde-i și simt c-am amuțit.
Prin sacra legăturii zbor undele albastre
Si-o undă de-ndoială simt cum mă invadează,
O alta jucăușă, prin mine luminează
Duce cu ea căldura mireselor din astre.
Și gândul mă-nveleşte, prin mine-i sărbătoare
Iar dorul mă cuprinde, mă trece prin alt dor,
Ridic spre ceruri ochii, nici cetină de nor
Și pun pe gură mâna să nu scap vre-o mirare.
De unde-mi vine gândul, țărâna mea-i secată
Au dat ramuri din mine de frunze-mbrățişată
Ies mugurii de floare, sunt roșii, de mușcată
Și-mi place tare starea, mă las de el purtată.
Și vremea curge iute, prin gândul înverzit
Iar florile gândirii sunt roșii, de mătase,
Și mi-a-nverzit privirea, e verde, până-n oase
Dar timpul nu există și văd că-am amuțit!
Tabloul veșniciei
Satul a plecat departe, vechi și fără de culoare
Cei ce-l înviau pe dânsul sunt in ceruri, printre sfinți
Și-au făcut acolo rostul, cu biserici, cu părinți,
Noi, pierduți, le ducem dorul și la groapă lumânare.
Treabă n-au, dar ce le pasă doar se-ajută între ei
Au uitat de griji mărunte și-au uitat de oboseală
Pagina de-nvățătură… nu le-aduce osteneală…
Și contemplă vieți trecute îndrumați de Dumnezei.
Și-apoi… cad în rugăciune , pe o pajiște întinsă,
Liniștea e tulburată când un suflet li s-a ‘ntors
Și vibrând de fericire, ca o furcă-n caier tors,
Peste inimă brodată de iubirea lor desprinsă.
Cu privirile-n lumină sar și-n brațe i-ar cuprinde
In veșminte lungi, lumină, ca un șal înzăpezit,
Iar căldura lor e blândă , de un Soare ruginit,
Iar cu aripa le-arată drum ce negura aprinde.
Cei veniți la judecată, ei în iarbă, dorm ca-n casă
Peste floarea bătucită, albă, parcă e-n ninsoare
Cu lumina strălucindă, ca un foc din lumânare
Fără foi de calendare, fără poartă, nu le pasă…
Toți trăind în veșnicie ca un prunc , cu a sa mamă
Fără urmă de dojană, toți sunt veseli și cuminți
In lumini nepământene cum iubirea de părinți,
Un tablou al veșniciei dintr-a sufletului ramă.
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Sibiu, aprilie 2019