Mihaela BANU: Nu mă uita, iubite!

Nu ma uita, iubite, cât bolta e albastră!
Afară-i primăvară și-atâta dor în noi …
Vezi, de-ți arunci privirea, în treacăt, înapoi,
Te-aștept ca-ntotdeauna, stând tristă la fereastră.

 

Nu mă uita, iubite, cât flori răsar pe luncă,
Mai zăbovește-o clipă, în irisu-mi, te rog
Și nu te pierde-n zare pe primul inorog!
Te-ndură de iubirea-mi, dă-i inimii poruncă!

 

Nu mă uita, iubite, cât flori sunt în livadă!
Mi-e însetată gura, de-al buzei tale gust…
Nu s-a prescris sărutul, nu a ajuns vetust,
Ci sufletelor noastre le-ar fi dulce tămadă.

Nu mă uita, iubite, cât spicele sunt coapte;
Te-așează lângă mine, pe margini de răzor!
Te-nvăț pe îndelete ce-nseamnă „imi e dor”,
Din murmurul feeric de nerostite șoapte.

Nu mă uita, iubite, cât roade-apleacă ramul!
Ca Eva, altădată, îți voi întinde-un măr
Și-ți voi vorbi de doru-mi imens, de-a fir a păr,
Din fructele ispitei, mușcând pe rând, cu dramul.

Nu mă uita, iubite, cât iarna se pogoară!
Vino-n odaia-mi caldă și-n veci să nu mai pleci!
Ce straniu, fără tine mă strâng pereții reci
Și brațele tristeții fac pielea-mi să mă doară …

——————————-

Mihaela BANU

Târgoviște

17 aprilie 2019

Imagine – Internet

Anatol COVALI: Risipă

Au ruginit în mine pădurile de dor
şi nu mai e răcoare demult la umbra lor.

Dumbrăvile sunt mute.
Nici păsări şi nici ciute.

Doar lupii resemnării, urlând prelung, mă vor.

De-atâtea dese-averse
potecile sunt şterse

şi nu mai găsesc drumul spre ultimul izvor,

ce-n loc de apă lină
vărsa zglobiu lumină

care avea într-însa ceva răcoritor.

Pe unde-o fi bordeiul
care mi-a fost temeiul

şi-unde cioplit-am aripi întâiului meu zbor?

Acum mi-am făcut casă
şi chiar dacă-i frumoasă

tânjesc timpul în care păream un cerşetor,

iar ploaia de regrete
trezeşte-n mine-o sete

în care-i doar risipă şi arşiţă de zor!

————————————–

Anatol COVALI

București

17 aprilie 2019

Valeriu CÎMPEANU: Impertinenţă

Impertinenţă

 

Impertinenţa mea nu are margini

caut ce nu e de găsit

cutreierat-am imensităţi stelare-n infinit

neobosit m-am irosit

să caut ce nu e de găsit

dar am uitat de raiul infernului din mine

cu ce drept mă plâng că nu mi-e bine

Acum, când şi târziul m-a devorat de tot

să caut Adevărul

Eu, Doamne, nu mai pot !

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

Alice PUIU: Dincolo de noapte

Dincolo de noapte

 

Deschisă-i ușa spre lumea din mine,
rătăcesc întrebări ca niște sălbăticiuni
unele-s vulpi venite din ochi de lună
altele-s lupoaice de zăpadă
chipul din oglindă a-nnoptat pe umărul meu,
ce vânt trezește-n pasăre-o rugă,
ce zbor ridică țărmul până la cer,
se-adună-n palmă fărâme din zilele culese,
nu vreau să-mbrac decât o umbră
din clipa de aur a ultimului mister
când iarna lupoaicelor mă sărută
și colții vulpilor sure risipesc răni
la ceasul înnoptat în cuvinte,
nu vreau decât să fiu culoarea unei veri
ce-n piatră de-altar aprinde idei
dincolo de noapte.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

watercolour – Ginny Stiles CZT: Seeing a Door in a New Way

Simon JACK: Dansul umbrelor (poeme)

Lasă-mi aplecarea peste coate
să răzbat printre ciulini în noapte,
respirația zidului ce mă rotește
monolit în cer
e un grizzly înfometat de mine,
il acopăr cu un jug din fier
si-atunci voi respira dintr-un lan
de blană ce va rodi
o mie de porumbei,

strașnică îndeletnicirea călcâiului
ce-nsoțind talpa sării din
drumul mătăsii dulci,
strivește șerpi de măslini cu frunza
crudă,
si-n dansul umbrelor din grădini carnivore
aud în șoaptă un pom deghizat
in serafim fluierând !…

 

Prin chipul tău

 

Se răsucesc ceasornice-n altare
de pământ și-n pragul porților
de aur, zarea mustește fraged
a îngeri întrebând,
străjer neobositei coapse
te asemăn lebedelor coapte în apa
botezului din gând,
grațioase înaripate se fac palme
pe sâni rotunzi de noapte,
adu-mi te rog la sfârcuri sfârșitul
din durerea ce mistuie în mine
Calea Lactee-n demoni si centurioni
plângând,
intinde-te sub mine câmpie albă-n spini
si cruță-ma de vrei obidelor
stelare, lasă umbrite nimburi cu iz
de trandafir să-ți intre printre hore
ce le-ai jucat cu mine după ploi,
prin chipul tău văd valea pierdutelor
fanare, ce cumpărate din icoane
in rame rupte-n noi,
se vor grăbi în eden la masa norilor.

 

Minuni

 

Minune,
a început tunsul oilor pe coama
inorogilor de fân,
se bat găselnițe în acatiste strânse
prin praful tălpilor din fum,
infloresc meri în albul de ofrandă
al mieilor si-ncep povești prin iesle
cu adunați de prin morminte
săpate-n dor buimac de rădăcini,

Minune,
se bat toace singure-n chilii
cai sălbătici se adapă din fântâni
cu margini de obraz,
curg lacrimi din icoane, aud buciume
de slavă răsunând parcă tăcute
in verdele etern din brazi,
dă laptele si mierea-n antipozi
ies pustnici din fantasmă
si corbii parcă-s roz,

Continue reading „Simon JACK: Dansul umbrelor (poeme)”

Elena NEAGU: Tot în gândul meu te culci

Tot în gândul meu te culci

 

Când te bântuiesc himere
și prinzi zmei în ape dulci ,
îmi scriu sufletul pe stele
și-mi plâng ploaia peste cruci.
Și când pleci cântând din fluturi
prin nisipul din deșert ,
mi-nham calul și-i pun ciucuri ,
să nu vreau să te mai iert !
Dar sătul de zmei cu aripi
și Ilenele-năluci ,
vii mâncând jar pe tipsie ,
tot în gândul meu te culci !
O să-mi vând calul și șaua ,
ca arabul din deșert ,
toate morile de vânt ,
să rămân sărac și prost
doar cu hamul din cuvânt,
ca să uit să te mai iert
și să uit cât rug mi-ai fost !

————————-

Elena NEAGU

Gavril Iosif SINAI: reversul unei medalii dacice

Aurelianus a defectat din apendicele dac.
legionarul bătrân își salută împăratul
la sărbătoare în villa / povestitorul
zice / nici daci nici romani
se duc pe apă
roiesc între coline
până la mare / destine
venerează capul lui Decebal
pe vârful omu
unde zac mileniile în piatră
comorile și asul
care nu pică nici nu se lasă
în căușul palmei de mătase.

între cojoace
pe țol de vise / în piuă presat
s-a născut cititul
fără litere / la început
în semne și pașii
dintre cer și pământ.

————————–

Gavril Iosif SINAI

17 aprilie 2019

Maria HOTEA: Din dragoste fierbinte

Iubim mereu cât suntem amândoi
Avem în suflete aceeași primăvară,
Chiar fericirea noi o împărțim în doi
Îndrăgostiți și tu și eu, pentru întâia oară.

Din cioburi din iubire, pe care le-am visat
În fiecare clipă am pus durerea mea,
Îmi ești lumina în care m-am scăldat
Și simt că fără tine aș pierde dragostea.

Îmi pare că te știu iubite de o veșnicie
Te port cu mine, tu ești în tot și-n toate,
Nedespărțiți acum așa a fost să fie
Dragostea ne-a unit pentru eternitate.

Din roua de pe flori în zilele senine
Voi aduna doar zâmbet și lacrimi din iubire,
Ți le voi dărui știind că-ți este bine
Spre-aducere-aminte, trecând în nemurire.

Cu dor în suflet din calda primăvară,
Voi aduna petale din ramuri înflorite,
Și-ți voi așterne-n cale la fel că întâia oară
Covor de iarbă verde, din dragoste fierbinte.

——————————-

Maria HOTEA

17 aprilie 2019

Valeriu CÎMPEANU: De ce

De ce-am scris
de ce mai scriu
prea bine nici eu
nu prea ştiu
că şi târziul e prea târziu
în ăst amurg prea sângeriu
oare nu mă mai încape
cât am zis de toţi, de toate
căci orice zic, degeaba zic
infinitul e prea mic
ca să fiu şi auzit
cine, ce şi cui îi pasă
că viaţa e anevoioasă
o trăim pe apucate
fiecare cum mai poate
orice-am face e-n zadar
oamenii nu au habar
dar nu pot însă să mai tac
nici chiar pus sub ghilotină
i-aş râde gâdelui în nas
căci chiar şi decapitat
nu în zadar am protestat…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

Alice PUIU: Palmele lumii

Palmele lumii

 

Ceruri întoarse-n mine îmi sunt aripile,
de-acest trup obosit amurguri se-ncolăcesc ,
mi-e însingurat pasul
prin pădurea dezbinată-n cuvinte ce dor,
aș vrea să găsesc iertarea în forma ei pură,
s-o așez pe masă ca pe-o pâine proaspătă
și toți să se-nfrupte din ea,
aș vrea să invoc miracolul ploii
ce-n sărut de țărână
tot câmpul să-l aprindă
cu floarea dragostei ,
și roua ei să fie alinare pentru sufletul rătăcit
în ceața întomnatelor răni.
Aș vrea să-nvăț bucuria
ca pe-o rugăciune ce-adună-n ea
tot necuprinsul zbor al visului din mine
aș vrea să fie tăcerea doar murmur
de fluture pe obraz de copil,
cuvintele ce mușcă din palmele lumii
să le șterg cu lacrima mea,
de simplu muritor.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Pictura Erin Hanson