Mariana GRIGORE: Rogvaiv incolor!

Rogvaiv incolor!

 

Am obosit să împart durerea la același numitor
ce răspunde la apelativul eului
să chinui silabele numelui pictându-le cu absența albastrului dintre culori
iar prenumele să fie o cadră care se visează tablou

Am obosit să fiu o ecuație cu atât de multe cunoscute( de ceilalți)
plimbate de la a la zero
în rezultatul invers proporțional cu ceea ce știu că nu sunt

Am obosit să tot adun scăderi
și să împart plusurile la mese copioase
care picură din pocal savoarea vinului trezit din beție

Am obosit să caut drumuri în hățișurile fără lizieră,
să mă lovesc de bezna fundăturilor cu lumini stinse în felinare
amorțite pe alei grăbite de prea mulți pași trecători

Am obosit să fiu interpretare în gesturi banale
când a fi este sinonim cu imaginea
deformată de oglinda concluziilor
unor judecăți de valoare
scrise în erate sfidătoare

Am obosit să dau de mâncare corbilor
când porumbeii îmi ciugulesc din palmă
semințe sacerdotale de suflet
răsărite din primăveri cu raiuri la tâmplă

Am obosit să privesc umbrele când trec prin mine în proiecții de Rogvaiv fără contur…

Știu…numai iadul are o culoare certă.

—————————–

Mariana GRIGORE

18 aprilie 2019

Lasă un răspuns