EXPOZIȚII
Ne plânge pădurea, cu lacrimi de frunze,
prin arbori rămași fără cer,
Ne mor pe silabe la capăt de buze,
soldați ai aceluiași ger.
Consoane flămânde dezbracă cuvântul, vocalele țipă-n dureri
„Pledez vinovat” își spune pământul
când „azi” îl condamnă pe „ieri”
E doliu de-o vreme în vechi minutare,
ceaslovul e trist și-a tăcut…
Surâsul Giocondei e scos la vânzare
de-un ciob dintr-o oală de lut.
Din Biblii lipsesc prea multe versete,
Geneza e ștearsă cu foc,
Se-ntrec în minciuni, făcând piruete…
și clovni și farsori la un loc.
„Nimic” e mai mult decât „totul”…deodată,
la hamuri sunt puși corifei,
Și iarba-i păgână, oglinda e spartă
de moftul atâtor atei.
Nisipul ne arde pe ochii de sticlă
în geamătul ultimei hărți,
Duhnește a moarte și-a leșuri de frică,
în tragicul ultimei părți…
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)
17 aprilie 2019