Pe sprâncene de sirene
Trec corăbii-naripate
Îmi adună pe carene
Gânduri vechi din lanţ scăpate.
Când, din valuri se ridică
Un trident şi-apoi Neptun-ul,
Bea din verbul care pică
De s-a îmbătat nebunul.
Ţipă cu scântei din stele
Fulgerând fără-ncetare,
Eu şi gândurile mele
Navigăm pe val spre soare.
Ceru’-n mine se scufundă
Cu furtuni şi astre limpezi,
Nori de stihuri mă inundă
Tropăind pe albe lespezi.
Aprind zori pe noaptea tristă
Să îmi lunineze calea,
Trec toţi zeii în revistă
Şi-i găsesc de toată jalea.
L-au stârnit pe zeul mării
Să îmi frângă-n vers elanul
Dar poveşti pe unda urii
Port în mine cu toptanul.
Nu mă sperie taifunul
Chiar de-mi rupe-n franjuri malul
Nu se-nclină-n veci gorunul…
Crucea lui e idealul.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
16 aprilie 2019