La răscrucea satului un toboșar striga tare,
Cum, că dimineață – n zori în sat va fi înrolare,
Toți bărbații vor fi luați ca să lupte în război,
Ca un trăsnet căzu vestea-n case un’erau flăcăi.

Nici nu-i apucară somnul căci s-au și trezit îndat,
Nu era chiar nici o casă făr’să aibă un bărbat,
Sau flăcău de-nsuratoare, înalt ca bradul din pădure,
Vestea înrolarii-n inimi lovise ca o secure.

În casa bunilor mei liniștea serii sfârșise,
Căci sărmana bunicuța opaitul lămpii aprinse,
Și – n genunchi lângă icoană cu-ochii-n lacrimi se ruga,
Pentru fiul și bărbatul ce la oaste va pleca.

Nimenea dintre cei dragi nu putea ca să-i mângâie,
Și să îi alunge teama care sufletu-i sfâșie,
Știa că din acea zi crucea vieții – va fi grea,
Și numai la Domnul Sfânt va găsi salvarea sa.

Până se ivira zorii cu mâna ei pregăti,
Două rucsacuri cu care pe cei doi ai săi porni,
Și plângând în hohote, cu durerea sa de mamă,
Îi îmbrățișa spunând :mergeți patria vă cheamă!

Toată liniștea și voia bună-n case dispăruse,
Multă jale, boli, durere războiul crunt le aduse.
Duși pe frontul cel de Est, pe dușman ca să-l înfrunte,
Toți voinici cei frumoși, ce-au purtat steaua în frunte,

Au luptat cu îndârjire și cu sângele lor rece,
Au făcut din trupuri zid și-au scris:,, Pe-aici nu se trece! ”
Peste dânșii în tranșee obuzele cădeau ploaie,
Pentru-al țării sfânt pământ a curs mult sânge-n șiroaie.

Fără ca să cugete au luptat până la urmă,
Cei mai mulți din ei murit-au luptând cu arma în mână.
Iar la casele din sat ajungeau doar vești apoi,
Cu numele celor care au căzut pe front EROI.

La Mărășești, Mărăști, Oituz, Rahova, Turtucaia și Neajlov…..,
Cu prețul vieții pierdute au scris țării dragi hrisov.

După luni de așteptare la poalele Dealului mare,
Se întoarse din război într-o zi de sărbătoare,
Doar bădița singur că – și pierduse bunul tată,
Îl înconjurată frații și măicuța – nlacrimata,

El era dintre puținii ce de pe front se-nturnase
În satul, unde războiul toată viața o schimbase.
Doar din ce îmi povestise mama mulți ani mai târziu,
Azi pe coala de hârtie am încercat ca să scriu,

Și s-aduc o odă sfântă celor care viața lor și-au dat,
Pentru apărarea țării și a pământului său drag.
Când scriu lacrima îmi curge și – n călimară o strâng,
Cu ea voi scrie pe coală căci nu am unde să plâng,

O viață – a trecut de om nici acum nu am aflat,
Unde e eroul nostru, unde viața lui și-a dat,
În care traseu pe front a căzut frânt de obuz,
La Mărășești, Mărăști, Turtucaia, Rahova, Neajlov, Oituz.

Tremură condeiu-n mână dar a mamei mele amintire,
O voi scrie-ntr-una roman, s-aduc slavă, prețuire,
Bunelului meu căzut împlinindu – și datoria,
Pentru apărarea țării, mamei noastre ROMÂNIA!

——————————-

Elena TUDOSA

25 octombrie 2019