Vlad SPIȚA: Poesis

VLAD-SPIȚA-300x211

Tratează-mă din pură fericire…

 
Tu, fă ce vrei cu mine…acum sunt robul tău, din pură fericire…

Mă poți trata ca pe o jucărie sau ca un oarecare instrument…

N-am cum să scap…să fug ? Să fugi de dragoste e amăgire…(surâd)

În plus că în iubire am cel mai sincer talent..

Din pură fericire sau pura întâmplare, ce mai contează…

Continue reading „Vlad SPIȚA: Poesis”

Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj

istoric-Alexandru-Nemoianu9.Ambalajele produselor americane, sau cu folosință în USA, sunt, fără îndoială, cele mai elaborate și mai spectaculoase din toată lumea.Toți cei care trăiesc în USA, au vizitat USA, sau au avut de a face cu aceste produse (și dacă îi vom socoti pe toți ar rămâne să ne întrebăm câți nu au avut de a face cu asemenea produse) au rămas surprinși, uneori încântați, de foarte multe ori enervați de complicația cu care sunt alcătuite aceste ambalaje.
În primul rând, este vorba de primul ‘strat” al ambalajului, plicul care acoperă produsul. Acest prim “strat” este vârtos, strâns lipit de produs, foarte anevoie de înlăturat. De multe ori este nevoie să folosești cuțite, șurubelnițe, foarfeci și cleștelor pentru a scoate din ambalaj o aspirină sau a desface o sticlă de oțet. Peste el urmează alte “starturi” protectoare, iar deasupra tuturora se află ambalajul final. Acest ultim ambalaj este în culori extrem de atrăgătoare, fiind și reclamă a produsului, pe el este scris numele produsului, al producătorului, caracteristicile produsului, compoziția lui și indicații de tot soiul. Aceste indicații devin, pe măsură ce trece vremea, tot mai complicate și ele capătă o direcție “juridică”, încearcă să evite orice posibilitate de a trage în judecată pe producător. În mai toate felurile ambalajul American a ajuns să capete forma unui contract, în apărare. Prin extensie se poate spune că în fapt ambalajul a ajuns să fie mai important decât produsul prezentat sau, încă mai exact, că în raport cu ambalajul, produsul ajunge element secundar, dacă și atâta, simplu pretext. Această situație este simptomatică și reflectă starea sistemului în întregul său.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj”

Emilia AMARIEI: Poeme

emi-amar-1482257055

 

Sunt dragoste de patria mea

 

Iubesc pământul întreg

și toate popoarele lumii

totuși, patria-mi rămâne iubirea

m-am logodit cu ea în secunda aceea

când lumina mi-a năvălit în ochi

aerul îmi umpluse nările cu iz dulce de brad

căldura mamei mă învăluia ca un cântec

atunci am știut că nașterea mea e o doină

iubesc viața în trupul primit

iau pulsul naturii cu inima

urechea mea ascultă șoaptele munților

în creștetul zării când fluieră vitejii

lupii se adună la sfatul străbun

de prin toate poveștile ies haiducii neamului

cai sălbatici așteaptă prin codri

la un semn frâiele vor fi puse și

iubesc apa vie din sânii stâncilor

grotele umede îmbrăcate în mușchi

focul din mijlocul nopții scânteind în vârtejuri

stânele părăsite pe timpul iernii

oricum m-ar numi, orișicât m-ar certa

eu sunt dragoste de patria mea

de țărâna ei, de istoria ei, de numele ei

de inima rănită a patriei…

 

 

Mă încolțește toamna

 

E-o dimineață mută, plumburie,

Cocoșii fără vlagă cântă-n zori,

Iar cerul are-o mască tuciurie

De parcă-și pierde spectrul de culori.

 

Privind la iarba palidă, sticloasă,

Sub tălpi mi se zdrobește orice gând,

Se joacă printre pașii mei o coasă

Care-mi cosește visele pe rând.

 

Port un corset pe inimă și strânge,

Pulsează-n capilare-un timp trecut,

Însingurarea-mi bea mereu din sânge

Și-n față-mi stă un zid de netrecut.

 

Mă încolțește toamna ca pe-o pradă,

Prin vene-mi curg tăceri și vestejiri,

Un vânt nebun se-nvârte prin ogradă

Și colbul mi se-mprăștie-n priviri.

 

Atâtea toamne mi-au trecut prin carne

În așteptarea iernii frunzărind,

Iar cerbii cei rămași fără de coarne

Mi-au tot păscut prin gânduri hoinărind,

 

În lumea adormită-i dimineață

Și parcă viața zace-ntr-un hangar

Înconjurat cu burniță și ceață,

De care zeii lumii n-au habar.

 

Ce să mai spun…

 
Muțenia văzduhului din noi

Ne înfășoară-n negura ei deasă,

Până-mi trimiți cuvintele-napoi

Însingurarea-n mine-și face casă.

 
Ce să mai spun și ce-aș putea să fac

Doar ascultând a inimii rostire,

Decât să spun nimic mai bine tac,

Învăluind tăcerile-n iubire.

 
Niciun cuvânt, nici chiar rostit invers,

S-a-nțepenit între betoane clipa,

Un angrenaj ce s-a oprit din mers

Cuvintelor oprindu-le risipa.

 
Și parcă nu mai am nimic de spus,

Mă strâng pe suflet vechile veșminte,

Iar liniștea se scurge spre apus,

Turnându-mi sloi de gheață pe cuvinte.

 

Alo, urgențe din intergalactic

 

Sunați, vă rog, spitalul de urgență,

Nu mă mai pot opri din tremurat

Și lacrimile-mi curg cu insistență;

Eu cred că sufletul mi-e fracturat.

 
Chemați din cer salvări interstelare,

Cu îngerii la borduri pregătiți

Și medicii cu trusele solare,

Pentru suduri pe suflet instruiți,

 
Mai scuturați cordonul de lumină

Să știe Cel ce ne-a legat prin el

Că e cod roșu pe o stea străină

Din care sună stins un clopoțel,

 
Trimiteți nave dintre constelații,

Căci pe pământ nu este niciun leac!

Mi-e sufletul împrăștiat prin spații

Și în particule eu mă desfac.

 
Nu știu de vor putea să mai adune

Bucățile din sufletu-mi rănit

Și inima de-or mai putea-o pune

Din nou, la locul ei cel hărăzit.

 
Alo, urgențe din intergalactic?

Îmi sângerează sufletul…mă sting!

Se pare că fac șoc anafilactic

La orișice mizerie disting.

 

Portaluri

 
Când mă cheamă depărtarea

Din cerdacul casei mele,

Cu o mână mângâi zarea,

Cu cealalt-un cer de stele,

 
Peste munți mă poartă gândul

Cu iubirile-mpreună,

Cu-n picior ating pământul,

Cu un altul calc pe lună,

 
Și prin creier ecuații

Se rezolvă de la sine:

Ochiul stâng străpunge spații,

Ochiul drept privește-n mine,

 
Iar cu-al treilea ochi văd Duhul

Ce pătrunde bolta sfântă.

Aripi ce cuprind văzduhul

Către ceruri noi se-avântă.

 
Mă revărs printre cuvinte

Ca printr-un ocean de raze

Împletite să m-alinte

Ca răcoarea unor oaze,

 
Unde sângele nu curge,

Și nici carnea nu-i stăpână.

Prin portaluri demiurge

Mă duc îngerii de mână.

 

Nocturnă

 

Prin pânza subțire de aburi

Trei stele clipesc lângă lună

Și raze coboară pe jgheaburi

De parcă în râuri se-adună

 

Și pare că fierbe prin ceruri

Cazanul cu aștri și nouri,

Un joc de lumini din eteruri

Pe-albastru pictând indigouri.

 

Cu-arame și-argint poleite

Fac tumbe surii rotocoale,

Sub ceață, prin raze-aurite,

Luceferi dau lunii târcoale,

 

Pe boltă se-nvârt tăvăluguri

De griuri, umbrind strălucirea,

Iar cai nevăzuți poartă pluguri

Ce trag prin văzduh răsucirea.

 

Pulsarii, planetele, norii,

S-au prins într-un dans fără seamăn

Din balul nocturn al culorii,

Cu inima omului geamăn.

 

Și-aș vrea să pot

 

Îmi vine câteodată să mă transform în fulger,

Să mă aprind în centrul minciunii și s-o ard,

C-un tunet, răutatea, în creier s-o străfulger,

Cenușa să i-o-mprăștii prin versul goliard,

 
Să slobozesc un vuiet peste rostiri deșarte,

Mizeria din lume s-o-nvălui ca un vânt

Și-apoi s-o duc din poala pământului, departe.

De-nsingurare, răul, pe veci să îl descânt.

 
Aș vrea să pot lumina să o revărs din carte,

Să-mbrac în stele versul și gândurile-n crini,

Veșmânt senin cuvântul poemului să-mi poarte

Chiar de mai sângerează străpuns de mărăcini.

 

De n-ar veni sfârșitul sfârșitului deodată,

De ne-am trezi din somnul ce bâiguie prin noi,

De-ar izbăvi iubirea cea hristică, curată,

Spre-a nu porni mânia vreunui crud război.

———————————–

Emilia AMARIEI

Eberndorf, Austria

28 noiembrie, 2017

Iurie BRAȘOVEANU: Poesis

21-223x300 Iurie Brasoveanu

Motto:

                ,,Taină duhovnicească! A ta glăsuire trâmbițează-n ecouri a doua venire!” Iurie Brașoveanu

 

DE CE ?

 

De ce nețărmurirea mă-nconjoară

Și iar in jurul meu e vânt pustiu?

Îmi desenez corabia pe Mare

Și în lumina umbrelor eu scriu.

 

De ce mă pierd când lipsa-i mă-nfioară

Și sunt ca frunza ninsă pe-al meu val?

Când noaptea se aprinde visu-mi arde

Și rătăcit departe-s de-al meu mal.

 

Continue reading „Iurie BRAȘOVEANU: Poesis”

Niculae MIHĂIŢĂ: Recital poetic în Muzeul Mănăstirii Cernica

RECITAL POETIC CERNICA2.jpgMarilena Istrati
ŞI EU AM FOST LA TÂRGU OCNA



Peste capetele noastre,
îngerii scutură pomii de zăpadă.
Clopotul măsoară pacea din noi.
Cădelniţa ritmează bătaia inimilor noastre.

Stindardul pur
se continuă în braţul vânjos
al tânărului care cântă: „Aliluia!”,
lângă turnul de pază al închisorii.

Continue reading „Niculae MIHĂIŢĂ: Recital poetic în Muzeul Mănăstirii Cernica”

Boris DAVID: Poeme

Daris-Basarab

Tu, pasăre…

 

Tu, pasăre, ce-ntruchipezi azi libertatea,

Te du dacă aceasta-ţi este vrerea!

La ce să-ncerci să îndulceşti plecarea

Cu gesturi ce-ar diminua durerea ?!

 

Te du, spre zări unde te cheamă-a ta visare

Şi nu întoarce capul peste umăr,

În urmă va rămâne amintirea

Din multele ce nu mai au un număr.

 

Continue reading „Boris DAVID: Poeme”

Eleonora Schipor: Olga Kobâleanska, renumita noastră bucovineancă

P8150864-150x150În fiecare an la 27 noiembrie marcăm ziua de naștere a vestitei scriitoare ucrainene Olga Kobâleanska, originară din Bucovina noastră, scriitoare care cunoștea mai multe limbi, printre care și româna.

Născută la Gura Humorului, trecând apoi cu traiul în regiunea Cernăuți, vestita scriitoare a trăit un timp în satul Dimca, din raionul Hliboca, mai apoi la Cernăuți.

Continue reading „Eleonora Schipor: Olga Kobâleanska, renumita noastră bucovineancă”

Ştefania OPROESCU: Cutremur în aer

OPROESCU-Stefania-nov2017-225x300Mai întâi, a tresărit motanul. Mare, pufos, concurând în dimensiuni cu un căţel. A ridicat capul culcat pe o parte între labele din faţă. Părul, uniform, de culoarea cenuşii ude, s-a umflat, dublându-şi dimensiunea. Temător, s-a mişcat de sub masă, pipăind cu laba stângă drumul spre ieşire. În laba stângă avea puterea şi încrederea. Din coama saltului pe care l-a făcut ca un arc, l-am prins în braţe, căutându-i apropierea şi căldura. Capul înconjurat de braţul meu stâng ca de un ştreang, s-a întors, privindu-mă. Ochii lui gălbui au prins irizări de lună, lucind printre hăţişuri de crengi golaşe, unduind în vânt. Se roteau rapid în orbite, ameţindu-mă, ca şi cum vântul m-ar fi împins şi m-ar fi răsucit în loc, biruindu-mi împotrivirea.

Frigul urca din duşumelele goale, insinuîndu-se ca apa pe sub îmbrăcăminte. Când motanul a clipit, i s-a alungit botul dezvelindu-i dinţii, iar mustăţile i s-au ridicat, simulând perfect un rânjet a batjocură. L-am aruncat din braţe şi abia atunci am văzut că toate scaunele din sală erau goale. Masa prezidiului la fel. Improvizată pentru manifestări  la care nu se aştepta un public numeros, încăperea era umplută cu scaune care se adăugau pe parcurs, dacă era cazul. Să nu se dea impresia de lipsă de interes. Să nu fie scaune goale. Programul de activităţi stabilit conform planului, se derula ca un mecanism vechi de tablă, învârtit cu cheiţa. Ştiau asta bine, cu toţii. Nu venea invitatul, era înlocuit rapid cu altul. Jocul se juca oricum, fără sincope dar şi fără pasiune. Tema întrunirii de azi era proiectată palid pe un cadran de pânză, atârnat în spatele estradei scunde, mobilă, ca şi restul recuzitei: Dezastre naturale şi dezastre provocate. Istorie. Efecte actuale. Previziuni.

Continue reading „Ştefania OPROESCU: Cutremur în aer”

Gheorghe Andrei NEAGU: The death from the pumpkin (Moartea din Boston)

NEAGU-AG-OCT2017-244x300– Luaţi aminte buni creştini, sărbătoarea aceasta de peste ocean este Satana, necredincioşii au adus-o ca să ne strice nouă morala strămoşească!, îi îndemna părintele Stoleru pe cei câţiva creştini adunaţi în biserică.

La intrare, Dan Marcu, cunoscut om de afaceri şi mai ales sârguincios donator, îl asculta la rându-i cu indiferenţă. „Ce ştie găozarul ăsta cu sutană”, îşi zise, privind la portretul în mărime naturală cu care fusese blagoslovit în urma daniilor sale. Preotul perora fără prea multă convingere împotriva sărbătorii de Halloween, având sentimentul că-şi făcea datoria. Ierarhii ce-i păstoreau existenţa teologică, aşa îi ceruseră, să lupte împotriva Halloween-ului. Plictisit,  Marcu îşi mai privi încă odată portretul ce străjuia intrarea în naos, stând cu spatele spre altar, mai înainte de a se îndrepta spre limuzina luxoasă de la intrare.

Continue reading „Gheorghe Andrei NEAGU: The death from the pumpkin (Moartea din Boston)”