Ben TODICĂ: Infernul din dosul curții (SF 5)

Cum controlezi masele împotriva emoțiilor și reacțiilor naturale?

Puteți să le considerați conspirații, însă în armata română unde serviciul era obligatoriu circula zvonul că ni se pune bromură în cafea ca să nu umblăm după fete. În vest se spune că în lacurile de acumulare, în apa potabilă se pun chimicale care să calmeze populația, în altele se folosește ciomagul și așa mai departe.

După cum vedeți, guvernele folosesc tot felul de rețete pentru control și înrobire a maselor cu scopul exploatării muncii lor. Cel mai lacom și necruțător dintre ele acaparează țările mai slabe pentru resursele și potențialul de stăpânire și cotropire pe mai departe. Astăzi se dă o luptă între America și China pentru supremația economică și militară a pământului. Amândouă folosesc strategii diferite de împlinire a acestui țel.

De la terminarea celui de-al doilea război mondial încoace spune Chomsky, strategia americană aleasă e una militară, bazată pe frică, adică confecționare de inamici, îndreptând întreaga supraviețuire și profit economic spre industria de război. Trăind în acest mod de existență, americanii au devenit incapabili de empatie pentru aproapele – spun cei din afară. Nu cred că este adevărat, însă, observația mea este că există în istoria acestei perioade un tren scăpat fără frâne, nu doar în industria de război, ci și în America corporativă și ambele formează o forță extrem de puternică. Se pare că în secolele al XX-lea și al XXI-lea ei, cei din umbră și-au creat un mediu care să-i aducă (pe cei de pe scara sociopatică – aproximativ 25% din populație) într-un loc și timp, ca niciodată din istoria umană, în care toate sunt motivate, înrudite și atrase de bogăție și putere. La fel ca o vale în care boala numită lăcomie este amplificată precum ecoul din munți, toate aceste trăsături exclud aproape orice altceva, decât bogăția și puterea și își măresc efectul distilat continuu. Cu alte cuvinte, o mulțime de „nesimțiți față de aproapele”, veniți din toată lumea care lucrează împreună în cel mai puternic imperiu al lumii, nu pot merge decât într-o singură direcție – exterminarea prin sinucidere a speciei.

Deși bolnavii (că numai așa îi pot numi) și legați i-aș interna la un sanatoriu, Jebel sau Gataia sunt minoritari, trăsăturile lor sunt astfel încât sunt foarte hotărâți, iar cei dintre noi, cu mai puține dintre aceste trăsături operează pe agende foarte diferite și, în cele mai multe cazuri, renunțăm sau îi urmăm. Așa începe trenul care tot accelerează și a ajuns atât de departe. Cred cu tărie că a apărut încet de-a lungul acestui timp un sistem care le permite să se adune, să se izoleze de majoritate și să se bată pe umeri, să se premieze unii pe alții și să se recompenseze pentru faptele lor. Lucru care este mai periculos decât bomba atomică sau schimbarea climei dacă nu-i oprim. Internarea lor, aș spune că trebuie s-o înțelegem ca pe o știință biologică și că trebuie să tratăm problema ca atare, creând un fel de mecanism și mijloc de intimidare a comportamentului lor, în loc să-i recompensăm.

Azi, lupta care se dă între America și China pentru instalarea sistemului 5G nu este numai una comercială cum se lasă a se înțelges, ci mult mai adâncă. Această boală după control poate duce la un război nuclear și nu e necesar mai mult decât doar dacă una din puteri lansează bombe nucleare și e îndeajuns să ne extermine. După cum știm, frecvența semnalului de comunicare a noului sistem telefonic 5G este apropiat cu cel al descărcărilor electrice dintre neuronii din creier și asta poate influența comunicarea din gândirea umană.

Deci, dacă, să zicem că America care vrea să introducă 5G pe scară globală prin sateliți, dorește să îi agite pe români împotriva rușilor o poate face prin transmiterea unor frecvente, „să zicem” care transmit informații de speriat națiunea la frica unui atac din partea rușilor și atunci îi privim cu repulsie pe ruși. Rușii vor primi același semnal, însă cu privire la un atac din partea românilor și în această situație foarte ușor ne vom război. Ce vrea China să facă cu 5G este că ei vor să vândă sistemul statelor, independent, ca ele singure să contracareze semnalul vitriolic a altor forțe dinafară și să-și condiționeze țara la liniște și pace sau să urască și ei la rândul lor pe un inamic oarecare ales. Inamicul ales dacă are și el 5G se condiționează să nu îți vadă semnalul vicios și în felul ăsta nu va fi conflict sau ură între state. Deci, imperiul american dorește ca numai ei să fie în controlul unui astfel de sistem și atunci îi demonizează pe Chinezi ca să renunțe să mai vândă și altora…. E o ipoteză. Dacă vreți să știți exact adevărul, atunci studiați literatura de specialitate și concluziționați singuri.

Despre viitorul care ni se pregătește, fuzionarea creierului uman cu inteligența artificială.

Ca să înțelegem această evoluție a civilizației, a lumii în care trăim am s-o împart în 5 trepte:

Prima: Comuna primitivă. O etapă în care omul a apărut și a început să se cunoască pe el însuși și raportarea sa la mediul înconjurător, apoi s-a adaptat și s-a modernizat.

A doua treaptă a fost cunoașterea anatomică. Din ce suntem formați și cum funcționam ca specie, defecțiuni și reparații și chiar îmbunătățirea elementelor fizice. Deci, cei de langă noi știu totul despre starea noastră fizică, despre cultura și filozofiile noastre și aici suntem azi.

A treia care urmează acum prin fuzionarea dintre știința naturală și cea artificială este pătrunderea în conștientul nostru, unde ne vom pierde libertatea gândirii și a simțămintelor. Prin 5G ei vor ști ce gândești și ce hotărâri iei în gânduri, ei vor fi în stare să-ți creeze stări și acțiuni pe care tu nu vei fi capabil să le înțelegi, nefiind generate de tine. Vei crede că tu dorești să-ți sugrumi vecinul, nu că ți s-a dictat.

Etapa a patra, dacă până azi am avut libertatea gândirii, de acum, că ei o văd ca singura libertate care a mai rămas în vis, în subconștient unde va trebui să te antrenezi ca să citești și să comunici prin simbolurile create de energiile universului, energii la care omul fizic dinafară nu va avea acces. Este posibil să mai apară alte trepte în evoluția omului înainte de a intra în a cincea.

Iar a cincea treaptă este când vei deveni energie și vei putea să călătorești prin univers. Vei putea să te reîntorci în corpul tău (dacă va mai fi în viață), sau chiar vei putea să te întorci în alte forme de viață. Se numește și întoarcerea la origine, la locul de unde am venit.

Cine a organizat experiența acestei civilizații ne va introduce cât de curând fără drept și poate în treapta fuziunii inteligenței umane cu cele artificiale. Vor fi rebeliuni și opuneri, însă ne vom obișnui și vom descoperi și în această lume o identitate și un „eu” pentru care se va merita să trăim și să luptăm, și asta în așa măsură încât vom ajunge la aceleași rebeliuni și opuneri la următorul capitol, când vom fi transferați în treapta subconștientului. Până atunci vom învăța multe despre limbajul simbolurilor și secretele călătoriei prin aceasă lume.

Deocamdată, la mine trăirea din subconștient se produce în alb/negru, încă nu mi-am dezvoltat senzorii culorilor, nu am învățat să-i văd încă. Așa că sunt în această vale adâncă a unui pârâiaș mic dintre dealurile Ciudanoviței, între copaci înalți de fag prin care de foarte de sus pătrunde lumina cerului. Simt sursurul apei și mirosul mâlos și putred din pătura groasă de frunze uscate adunate de ani de zile. Câteodată îmi scufundam picioarele până deasupra gleznelor când pășeam prin ele, iar casa în care locuiesc acum e formată doar din bârne negre și învechite de sute de ani. E doar scheletul casei, dar eu sunt fericit în ea. Mă simt ca între perine cu puf și o dună caldă din pene de gâscă ca la mama acasă.

Când deodată apar din susul văii trei stafii celebre dând din mâini și alergând luptându-se cu mine, o biată muscă amețită care aleargă nebunatic să nu fiu prins, și mă gonesc în sus pe lângă gardul grădinii de porumb în care cocenii au rămas în picioare uscați cu știuleți cu tot. Ajung în curtea casei principale din piatră. Un gard și o poartă înaltă din lemn greu oprește vederea la șoseaua principală. Porumbul era cules. Se vede că e curte de oameni gospodari, cu lemne tăiate și stivuite, o covată cu porumb și o secure pe un butuc mare pe care cineva chiar s-a oprit din a tăia varză la rațe, găleți de lapte în așteptare. Probabil vacile or fi la păscut în afară. O fântână cu roată de căruță și lanț, cu o galeată din tablă galvanizată. Îi știu pe aștia trei – stafiile: Carrey crede ca e suficient să fii canadian, Tom e fericit cu veteranii la defilare chiar dacă ei pretend a fi fericiți. Cum să fii fericit când toate sufletele morților vin peste tine noaptea și te strigă: Eroule! Iar Nicol e fericită că e frumoasă și că e australiancă. Dar la urma urmei e casa mea chiar așa în paragină cum e și trebuie să mă întorc și să-i dau afară. Am mai trecut de câteva ori prin acest circuit al visului. Am făcut armată la grăniceri și am învățat să intru și să ies din vis la comandă. E ca un joc, și de fiecare dată înveți ceva nou și acumulezi punctaj, experimentezi și înveți până câștigi.

Am ieșit din tarlaua de porumbi prin dreapta și ca să ajung în vale, va trebui să intru din deal prin spatele casei unde tarlaua, pe o lungine de un kilometru se pierde în valea întunecată, în pădurea de fagi asa cum au făcut-o și ei când m-au atacat. Desigur e drum de căruță și după un kilometru intru în pădure și o iau la dreapta, pe cărare, și mă opresc surprins într-un depozit mare. Când naiba a fost construit? Mă întreb. E compania Ali Baba sau Amazon? Subconștientul confirmă. Norocul meu e că e închis azi. E duminică și nu se lucrează. Și ca să scurtez drumul, cobor în depozit și după ce îl traversez, mă îndrept prin curte spre ieșire unde îl desparte de stradă un gard și o poartă de grădină veche și săracă, cu scânduri negre și decolorate de soare. Între mine și poartă sunt vreo 30 de metri și un monument artizanal, gărduleț în mijlocul curții de vreo 5 metri lungime decorat cu ghiveciuri de flori atârnate de sus până jos. E o tăcere deplină. Privirea îmi este atrasă de o căsuță cu două nivele din afară de gardul din dreapta. E veche și cu balcon. O căsuță mică de o cameră de 2 pe 3 metri. Privesc curios dacă nu cumva e după fereastră cineva să mă vadă și să cheme poliția. Am intrat aici ilegal.

Apare o femeie cu o cotăriță în mână și mă ascund după gardul ornamentat, urmărind-o atent. Merge să strângă rufele de pe sârma întinsă din curtea depozitului între doi pari. Nu m-a văzut. Aștept. Se întoarce cu cotărița plină de rufe. Se uită către gărdulețul cu flori. Cred că nu m-a văzut, deși pare că m-ar fi văzut dar se face că nu mă vede, gândesc eu suspicios de parcă ar ști că misiunea mea e importantă și ea e de acord cu mine, adică să le dau americanilor un picior în spate și să-i scot afară din casa părinților mei ocupată. Seamană cu Arundhati Roy, scriitoarea indiană. Are privirea serioasă. Am ieșit tiptil pe poartă și m-am trezit pe coridorul de la etajul doi al universității de filozofie din Viena, la o serbare, din secolul al XVIII-lea.

Continue reading „Ben TODICĂ: Infernul din dosul curții (SF 5)” →

Ben TODICĂ: Interviu cu una dintre cele mai dragi ființe din constelația sufletului meu, Doamna Melania Rusu Caragioiu

Ben Todică: Vă mai aduceți aminte de locul în care v-ați născut? Îl puteți descrie așa cum a rămas în memorie?

Melania Rusu Caragioiu: Era așa un soare blând ca întotdeauna. Fânețele miroseau a  sulfină, greierii țârăiau pe mușuroiul de pământ strâns în jurul lujerului de porumb de unde răsăriseră încolăcindu-se firele de fasole urcătoare și un lujer de dovleac. În comuna Ilteu, Castelul stătea alb în parcul adormit, trezit doar de ferestrăul manual al inginerului Tompa, care  își păstra sănătatea în felul acela. Și multe îmi mai amintesc, dar deosebit, cum plângea bunica mea când îmi spăla picioarele în trocuțul cu apă caldă, după ce fusesem desculță, cu alți copii la cules de boabe de strugure, pe deal,  din via părăsită de grof în 1918. Prin comună se știa că oasele de șarpe uscate, pot intra în talpa piciorului și acolo stau până încep să ,,se coacă”, (adică să supurez)… Îmi mai amintesc, eram foarte atentă ce păsări cântau în pomii noștri din grădină, ca să nu fie cumva ciumvica, ,,ciumvic, ciumvic”, prevestitoare a morții, fiindcă mama era mereu bolnavă.

B.T.: Prima bucurie din viață și prima sperietură?

M.R.C.: Prin 1935, era o iarnă blândă, aveam hăinuțe frumoase, cum aveau toți copiii pe atunci, oamenii mi se păreau buni și zâmbitori. Tatăl meu, care pe atunci era impiegat de mișcare la c.f.r. pe linia principală Viena – Curtici – București, era salutat cu: ,,Să trăiești domnișorule cu steau-n frunte!” (Steaua de pe chipiul roșu de impiegat de mișcare).

În casă,  sub patul din dormitor, erau viguri întregi de pânzeturi spre a fi dăruite verișoarelor din ,,pustă”(zona aridă de șes, spre Curtici-Ungaria), tot sub pat mai erau roate de brânzeturi uscate și rude de salam, care așteptau același drum către rudele mai sărace. Atunci, la acel Crăciun, pentru prima dată am fost rugată să merg în curte, să aduc două lemne de foc, fiindcă ,,Neni”, dădaca mea și totodată menajera noastră era foarte ocupată cu prăjiturile.  M-am întrerupt de la ocupația mea cu o turtiță de aluat și am plecat, așa cum eram, în sfeterașul pe care îl aveam  pe mine.  M-am întors fără lemne, strigând în gura mare că Moș Crăciun mi-a adus un pom strălucitor, plin de bomboane, în cămara de lemne! Bucuria mea era cu atât mai mare cu cât toți m-au însoțit mirați de o așa mare minune și au transportat pomul în casă!

Prima sperietură

Viața mea a avut parte mai mult de sperieturi decât de bucurii, petrecându-mi viața în orașe ,,cheie” sub bombardamente, ascunzându-mă de valurile de combatanți feroce și de mașinile de război, răbdând de foame, de scarlatină și malarie și de tot ce este potrivnic vieții până în 1989, când, se știe…

Voi povesti o spaimă citadină:

Mă dusesem la Timișoara spre a mă prezenta la admiterea pentru facultate. Am fost cazată la un internat din Piața Maria. Eram împreună cu trei colege de clasă de la liceu, una dintre ele, Virginica, fiind chiar colega mea de bancă, timp de mai mulți ani. Întrucât camerele de baie erau enorme și cu dușuri, am luat-o și pe Virginica în baie. Tocmai când foloseam după duș prosoapele, s-a stins brusc lumina și s-a blocat și ușa spre ieșire.

 Eu, inventivă, ca întotdeauna, dar nu reușită inventivitate întotdeauna, am ajuns la fereastra băii și căutam să o deschid spre a ne salva din acea zisă închisoare caldă, plină de aburi, și cu puține șanse de a ne elibera, credeam eu. M-am urcat, în întuneric chiar pe pervazul ferestrei închise, căutând cu disperare un clențuș ca să o deschid ca să ieșim. Totul a fost în van. Baia părea în alt pavilon, deci nu ne-ar fi auzit nimeni dacă strigam să vină cineva să deschidă ușa băii pe dinafară. Ne-am resemnat și ne-am așezat pe grătarele de pe jos așternând prosoapele sub noi. Miracol, spre surprinderea noastră, s-a făcut lumină.

 Am dat fuga la fereastră, uitând să încercăm ușa. Când am deschis fereastra îndărătnică, am  sesizat că eram la etajul patru, iar fereastra dădea între patru  clădiri,  spre hornul adânc  de aerisite, iar dincolo de fereastră, era, deci,  un hău adânc… unde, dacă  aș fi reușit să deschid fereastra aș fi căzut. Spaima care m-a cuprins nu era de moarte, ci de ce se va întâmpla cu familia mea aflând ce am făcut și de asemenea cu toată acea sesiune de admitere, unde s-ar fi aflat că eu am putut face un asemenea gest necugetat și fatal, mie!!!

B.T.: Când ați recitat prima poezie sau când ați apărut în public?

M.R.C.: În copilărie am prins mai multe cântece și cântecele de la țară, și colinde pe care mă învăța bunicul, Moș Ilie, ca să le cânt. A da importanță și de a înțelege cum se recită o poezie, am învățat doar în clasa I-a primară. Eram la Vața de Jos. Serbarea de 10 mai se ținea în parcul Stațiunii ,,Băile Vața de Jos”. Era prin anul stăjeriei, 1940-1941.  Stațiunea își păstrase tot farmecul de stațiune Karlovy Vary a României, cum i se zicea în Europa. Halta c.f.r. pentru călători era un mic popas, cu birou, iar sala de așteptare, deschisă ca un abri elegant, cu bănci lustruite, cu ghirlande de viță de vie, care o acopereau peste strașina dantelată măiestrit tăiată. Acele fuioare care atârnau erau pline de grația verdelui, coborând în bucle. Peronul sclipea în petricelele lui, mărunte, viu colorate, mai mult spre roșu. Din trenul care ducea de la Arad la Brad, coborau ,,domni și doamne” foarte bine îmbrăcate- cum se spunea pe atunci, persoane cu valize ciudate și scumpe, și însoțitori care aveau un fel simplu de haine și purtau caschete, acuma i-aș denumi ,,domestici”. coborând pentru sejur și tratament în stațiune.

Ochii noștri, ai copiilor, îi urmăreau  curioși, dar de la distanță, îndreptându-se spre pavilionul alb, zidit mai mult din alb, marmură, ferestre albe, perdele și ,,podeaua” culoarelor din marmură cu nervuri negricioase și roșcate, ca peste tot, în pavilionul băilor unde se făceau tratamentele și unde se găsea și cabinetul medical.

Intram și noi, ne strecuram cu încântare pe lângă masa rotundă a recepționerei, apoi pășeam cu sfială pe culoarele albe, călcând cu grijă pe  marmura de pe jos, să nu facem zgomot, ciulind urechea spre a discerne unde s-au cazat domnii, pe partea dreaptă spre parcul cu minuni, sau pe partea stângă a pavilionului, unde geamurile dădeau spre piscina interioară. Piscina interioară era înconjurată de pavilionul central și alte clădiri aferente băilor. Un bazin mare dreptunghiular cu apă termală, scări de lemn, înconjurată cu o pardoseală mereu umedă din lemn și de jur împrejur cu cabine înalte din lemn, spălate de ploaie și de aburii care emanau mereu din bazin. Nu știam că se numesc vestiare, dar știam că înăuntru se ascundeau oamenii ca să se dezbrace, dar ieșeau tot îmbrăcați!, spre a intra în bazin sau de a ,,lenevi ” pe șezlongurile din lemn. De atunci încoace, când se pomenește noțiunea de scăldătoare, eu o asociez cu acea imagine care mi-a rămas pe retină și olfactiv, din copilărie.

Cum în localitate erau puțini intelectuali, câteodată cu un bonus, părinții mei primeau dreptul de a ocupa pentru baia medicinală binefăcătoare, o asemenea cameră cu baie amenajată medical în interior, în acest  staționar al băilor. Pentru mine era ceva ce eu citisem doar în cărticelele de povești. Și mult mă miram. Camera de baie avea niște vane mai mari și mai adânci decât pârâul în care bunica spăla cu leșie de cenușă așternuturile, iar procovițele de pe paturi, înainte de sărbătorile mari.

Perdele albe, luciul vanei, marmura de pe jos, prosoapele mari, mari, tot ce era acolo, în interior mă făcea să stau și să privesc, căutând în memoria mea dacă vreo carte mi-a vorbit de așa ceva. După uimirea mintală pentru edificiul multilocativ al băilor, ieșeam în parcul- pădure, bătrân cu arbori seculari care mărgineau aleile îngrijite. De atunci încoace, nu îmi mai amintesc să fi văzut alei ușor ,,cocoșate” pe mijloc, spre a nu stagna apa pe ele. Aleile erau pietruite tot cu acel dar al munților locali, cu acea brizură lucitoare în nuanțele ei de chihlimbar roșiu. În parc existau pavilioane rotunde, chioșcuri albe specifice epocii, unde acum nu mai cânta nici o mini orchestră de gradați muzicanți, cum mi se povestise. În mijlocul parcului de unde se desfăceau aleile spre terenul de tenis, spre podul din frânghie suspendat peste un afluent al Crișului alb, altă alee spre strada mare care ducea spre centrul comercial, școala veche, farmacia și piața cu minuni și bunătăți de dulciuri colorate, batoane de nucă în caramel și trebuie să recunosc și multe mere, ciubere și găini pestrițe pentru supa turiștilor.

Era soare, ziua de ,,10 mai”, Serbare școlară, știam noi, ,,națională!” zicea Domnul Învățător. Noi, toți copiii, în uniforme de străjer, care aveam, ceilalți în costumul popular obișnuit, strălucitor de curat și cu cojocel specific Țării Moților, cu obiele albe și opincuțe, eram strânși în mijlocul acelui parc, lângă rondoul amintit. Programl s-a desfășurat după regulamentul școlar, iar publicul era format din puținele oficialități ale stațiunii balneoclimaterice și ale comunei Vața de Jos, părinții copiilor și din cei veniți la tratament, curioși să asiste.

Au cântat cântece patriotice, ,,Tricolorul”, ,,10 mai”, ,,Limba noastră”, ,,Pe-al nostru steag”, ,,Marșul lui Iancu”. Au vorbit ,,Domnii”, Domnul Învățător a acordat premiile și apoi s-au recitat poeziile. Eu aveam de recitat o poezie patriotică. Am recitat la unison rând cu rând. Pe la mijlocul poeziei m-am oprit, am înghițit în sec, parcă îmi pierdusem suflul, câteva clipe. Am continuat obidită. Apoi au recitat ceilalți copii. Am înțeles că Iolika a fost mult aplaudată și i-a înveselit pe toți cu cățelușul, din poezia ei, el spărgând o oală. M-am simțit foarte nemulțumită de prestația mea și de faptul că Domnul Învățător de fiecare dată îmi dădea să recit o poezie patriotică, pe care nu știam cum s-o declam, ca să vorbesc mai convingător publicului și prin spusele mele, nu numai prin conținutul ei, să plac, să conving și să primesc aplauze ca Iolika. Spre jena mea, rotonda cu flori se ridica tot maestuos, lângă mine, cu coroanele sale concentrice de flori, spre a fi ele admirate, și din fiecare cerc concentric erau din ce în ce, mai înalte spre mijloc. Ele erau indiferente la obida mea.

B.T.: Care a fost materia preferată în școala primară? Dar profesorul sau profa?

M.R.C.: Începuse războiul, domnul învățător, Vesa Aron a fost concentrat. Am primit o învățătoare, o domnișoară de la Brad, înaltă, puternică și tot foarte corectă cu noi. A stat puțin la noi și a plâns mult când a aflat că Domnul Învățător a plecat pe front. Era îmbrăcată mereu în negru cu o rochie destul de exactă pe corp. Avea gesturi largi, vorba blândă. A plecat și ea. Atunci ne-a luat sub oblăduirea sa Preotul paroh, bătrân. Dânsul asculta la lecție, de obicei, pe băieții care învățau foarte bine, probabil ca să ascultăm și noi ceilalți, mai jucăuși, lecția de istorie și geografie. Eu o duceam bine cu lecția de limba română fiindcă îmi plăcea să citesc mult. Odată, când un copil care nu citea bine, poticnindu-se cu pauze lungi, învățătorul i-a zis: ,,de ce nu lungești silabele ca Melania, dacă nu poți citi bine și te poticnești cu pauze mari până dibuiești în gând întreg cuvântul?”

Îmi amintesc de faptul că mai mergeam cu lecția neînvățată, fiindcă pierdeam timpul citind și planând în aerul curat, zona înflorită de liliac, păpădie și tot ce te poate atrage. Odată, Domnul Învățător m-a prins și mi-a arătat cât de conștiincios este colegul meu care vine zilnic la școală, de peste deal, de la Părvăleni, o distanța de 6 sau 8 kilometri, pe jos, împreună cu alți copii. Într-adevăr acel copil a luat mereu premiul întâi pe școală.

B.T.: Vă aduceți aminte prima bătaie?

M.R.C.: Nu cred că am luat vreodată bătaie. Mama mă urechea uneori, dar eram prea ocupată cu joaca și gândurile proprii ca să am în minte urecheala. Nu mă băteam nici cu copiii. Eram un copil melancolic, copleșit de boala mamei, de neînțelegerile pentru avere din familia bunicilor, în timp ce familia noastră, în anii grei, trebuia din salarul tatălui meu să întrețină cu bani și bunuri și rudele din partea tatălui, care ,,veșnic” erau sărace, ,,ba le-a rupt calul dinții cu copita, ba s-a dărâmat un perete de lut”, sau… sau… și o mai aveam și pe Neni, Dădaca mea, acum menajera, mama fiind mereu bolnavă. Continue reading „Ben TODICĂ: Interviu cu una dintre cele mai dragi ființe din constelația sufletului meu, Doamna Melania Rusu Caragioiu” →

Ben TODICĂ: Cum l-am cunoscut pe George ANCA

George Anca împreună cu soția, Rodica au locuit și au murit câte puțin undeva într-unul din apartamentele moștenite din comunism; trăiau cumva izolați, ducând o viață de o modestie rară, ca apoi din câte am înțeles, mergând pe trotuar la câteva zile după moartea soției sale preaiubite,  să i se oprească inima și să cadă mort, spun prietenii. El și-a iubit foarte mult țara, limba și tradițiile românești pe care le-a cântat și slăvit în scrierile sale. Și-a exprimat deschis dragostea pentru poporul român, pentru frații săi, cărora le spunea faptul că dacă acum trăim greu, asta nu înseamnă că nu avem voie să visăm la o lumea de basm, o lume a părinților noștri. Cu tauri și zimbri. Chiar înjugat la plug, te poți naște cu coarne perfecte.

În scrierile lui, el ne ia de mână și în viteza trenului glonț în care apar doar frânturi de imagini, construcțiile sale ne poartă prin lumea amintirilor de altădată, prin frumusețea copilăriei rămasă printre ruinele și cioburile timpului. Haideți să adunăm toate aceste perle într-o salbă de margaritare pentru sărbătoarea satului, așa  cum o fac țărăncuțele noastre toamna la culesul recoltei pentru împodobirea chipului și a dansului cu strigături și țipuituri, cu zicători și ghicitori, cu proverbe și chiuituri vindecătoare din bătrâni la horele țărănești.

Scrierile lui George Anca și ale soției sale, Rodica sunt povești de dragoste forjate în sânul meleagurilor Râmnicului și ale Indiei unde au studiat și predat în universitățile popoarelor Maharajilor, unde au avut contact direct cu fierberea neamurilor țării lui Gandi, a Elefanților și a înțelepciunii Budiste, unde sărăcia crâncenă și bogăția absurdă ating cele mai îndepărtate puncte ale extremului supraviețuirii pe pământ. Un scriitor speră să atingă profunzimea înțelegerii lucrurilor prin sporirea înțelepciunii. G. Anca ne-a invitat în spațiile sale secrete unde nu poți împărtăși decât cu cei deschiși lumii, cu frații de încredere. Cât de frântă trebuie să fie inima românilor ca să se vândă pe o farfurie de fasole și un cârnat?

Kashmirul e o mare tragedie a lumii, de asemenea și Palestina, însă George a învățat trăind printre ele pentru că India e o societate care există într-o ierarhie crâncenă a claselor sociale numită CAST. De mii de ani și în ciuda acestor diferențe de clasă, se crede în fericire. În Australia, noi nu cunoaștem acest fenomen de clasă, doctorul și hamalul discută, împărțind prietenește berea și friptura în parc, fără sentimentul discriminării religioase, de clasă sau rasă, fapt care etichetează Australia ca țară ideală, de vis, un adevărat paradis.

Continue reading „Ben TODICĂ: Cum l-am cunoscut pe George ANCA” →

Ben TODICĂ: Șaua sau Calul?

– sau LAGĂRUL GÂNDIRII –

Ei ne cultivă cinstea și onoarea ca apoi să ne manipuleze și să ne țină în conflict. Seara târziu ne înghesuim la baie și soția dă tonul la copii: „Treceți la duș!” Apoi, strigă poruncitor în engleză: „Shower, shower!” adică Duș, duș! Că nu ne poate opri de pe ecranele calculatoarelor altcum. Am devenit cu toții roboți, consumatori înrăiți de internet. Redescoperirea umanismului este singura cheie spre salvare. O cultură vie, un mod de a vedea viața, de a mă trezi din această hipnoză a lăcomiei, posesiei și ignoranței. Este datoria fiecăruia dintre noi de a duce lumea mai departe, în ciuda faptului că ai bani mulți sau deloc, că ești deștept sau ai ales altceva. Literatura este afectată peste tot în lume. Dar care mai e rolul ei într-o lume fascistă? O lume în care artistul creator este pus în pericol, libertatea sa încercuită. Noi suntem educați să credem că toți scriitorii luptă pentru adevăr și justiție împotriva crimei și răufăcătorilor, însă sunt tot atât de mulți care sunt aliniați cu cei care cred învers și țin cu fasciștii, le netezesc drumul spre profit și înjugare a celor mulți.

În primul rând e bine să înțelegem ce înseamnă fascismul. Fascismul a apărut încă din antichitate de la idea că o anumită rasă de oameni e mai preferată de creator decât o alta, una dată de Dumnezeu să stăpâneasă, și așa a apărut Nazismul. Hitler promova ideea că rasa ariană trebuie să conducă lumea și, uite așa au apărut lagărele de concentrare.

Acest fel de gândire piramidală de sus în jos care controlează societatea se practică și azi. Comanda și controlul vin de sus în jos, iar profitul și frica de jos în sus. Autorii au devenit încetul cu încetul, de frică apolitici fapt pentru care au fost promovați și premiați, transformând condeiul din arma apărătoare a dreptății și adevărului în bagheta de fermecat și hipnotizat mulțimea. Un instrument distractiv și comercial care să stimuleze umplerea cufărelor din bănci. Construim iluzii ca să râdem și să plângem mai nou. Și devii dintr-o dată material de consum, de făcut bani pentru industria distractivă, pentru corporații, că ele plătesc. Nu? Te transformi încet dintr-un soldat al păcii și apărării într-un Clown, o etichetă comercială.

Dacă îndrăznești să publici ceva împotriva fasciștilor, ei automat își adună armata de „sugători” (aluzie la supt mâneca) și încep să te demoleze, distrugă, defăimeze, să te facă de râs, să cedezi, să te dai bătut și să treci în tabăra lor. Vezi că, asta cu trecutul în tabăra vecină se învăța pe vremuri la istorie și erau lecții bune de învățat despre acești trădători care erau trași în țeapă în final. De obicei,  fasciștii folosesc violența și șantajul. Te cumpără cu bani și favoruri. “Gândește în prezent” e lozinca, deaceea nu mai avem istorie și dacă fericirea e drumul de la A la B (destinația), ea ne-a fost furată.

Corporațiile angajează și găști (teroriști, mercenari etc.) să lupte împotriva ta, și atunci mulți dintre scriitori se retrag de teamă pentru securitatea lor și a familiilor lor. Populația pentru care scrii și te susținea înainte e acum atât de preocupată (ținută intenționat) cu lupta pentru supraviețuire încât nu mai este prezentă la viața cotidiană, la realitățile zilnice din comunitate pentru a te salva, trezindu-te singur printre lupi. Astfel scriitorului nu-i mai rămâne decât să te ajute să gândești singur și cu luciditate strategii de apărare și corectare împotriva exploatatorului.

Corporațiile au infiltrat media cu agenții lor, astfel ca cenzura să permită doar partea lor de adevăr,  ca hrană a maselor. Ești blocat în toate formele de media. Un adevărat credincios în ale scrisului trebuie să fie pregătit pentru astfel de consecințe: pușcărie, amenzi și chiar suprimarea vieții. Ficțiunea și realitatea nu se contrazic, în special când ne referim la viață și om. Mulți aleg ficțiunea ca să evite problema, să scape de necaz.

În ficțiune îți imaginezi lucruri care sunt posibile în realitate. Dacă citești o nuvelă, povestire sau roman care s-a scris și petrecut acum o sută de ani,  să zicem „Ion” sau „Moara cu noroc” ori „Veneticii” lui Ion Lazu, vei realiza cât de actuale sunt întâmplările, bucuriile și suferințele personajelor, iar forța care le produce răul e același ca cel de azi și din aceleași motive sau greșeli. Și atunci și azi, țărani și muncitori exploatați, bătuți de jandarmi și polițiști, sărăcie, foamete, boli, toate create de egoism, lăcomie, zgârcenie, răutate, violență, răscoale etc. Povestirile de ficțiune sunt accentuări ale realității care sunt destinate să ajute omul să vadă, să ajute societatea să se corecteze. Astăzi autorii profesioniști care sunt capabili să se strecoare printre aceste probleme, să producă piese care să fie premiate ca talent creativ, și reușesc să evite cuvintele SCLAVIE, FEUDALISM, EXPLOATARE, BIR etc. sunt acceptați și promovați, iar restul suntem condiționați să vedem doar anumite suferințe la anumite națiuni sau rase. De ce? De ce nu luptăm pentru dreptatea în sine, pentru suferința ca suferină, nu specifică cuiva. Să iau un exemplu din jungla PNGiului:  Canibalii din Papua nu simt mai multă sau mai puțină vinovație dacă mănâncă cu mâna, bețișoarele chinezești, furculițele franțuzești de argint sau cele de aur ale Elizabetei, Regina Angliei,  o turistă blondă sau neagră prăjită în jungle pe băț. Ei se înfruptă cu aceeași poftă cu care se înfruptă și pistolarii din Westernul american sau piloții din avioanele super americane care pârjolesc fără milă țări, una după alta. Concluzia: nu scula e de vină în această oroare, ci cel care o folosește. Omul cu mintea lui opacă, dezumanizată. Dacă am lua banii care se cheltuiesc pe scule și i-am investi în educație am avea o planetă mult mai sănătoasă și de răsunet în univers. Sigur am reuși să ajungem chiar în contact cu alte civilizații din univers. Dar, ce civilizație vrea să contacteze o lume care investește doar în arme de exterminare în masă? Asta are apucături sinucigașe, nu? Nu dăinuie. „Sunteți o specie condusă de masochiști sălbatici care au trecut clasa copiind temele colegilor”, ar remarca un extraterestru în trecere. Nu este diferență între noi cei de azi “tehnologizații” și cu Inteligență digitală și cei care au construit Turnul lui Babel ca să ajungă la cer. Au taxat oamenii de muncă și bani cum o facem noi azi, dorind să cucerim universul fără să realizam că ne tăiem singuri craca de sub picioare, luând educația și posibilitatea altor suflete (întrerupând drumul evoluției naturale) de a descoperi căi noi de drumeție spre stele. E o aroganță să crezi că poți ajunge la cea mai apropiată stea cu tehnologie mecanică cunoscută de noi sau orice altă formă de transport fizic. E un infinit de legi fizice și metafizice necunoscute încă de om în univers care așteaptă să fie descoperite prin alte forme de legi matematice decât cele cunoscute de noi acum. Istoria a demonstrat-o, însă o ignorăm.

Care e problema actuală a lumii și a Americii? Rasismul a fost întotdeauna o formă de control și dezbinare (poate cea mai populară a fost antisemitismul) care a justificat războaiele și investiția în arme de exterminare în masă. Evreii fiind conectați cu banul, desigur că au generat și atras asupra lor conflicte și au fost folosiți și ca declanșatori de războaie. Sclavagismul, Feudalismul, Comunismul și Capitalismul nu au fost scutite de anti-Semitism. Emoția aceasta a fost folosită ca motor de amorsare a violenței și urii între oameni. Să fie oare transformarea oamenilor în roboți prin 5G cum se presupune, o salvare a omului de la emoție și conștient? Transformarea speciei umane, a conștiinței/conștientului într-o gelatină fleșcăită, aruncată peste planetă? Și atunci chiar s-ar putea exclama că planeta e o entitate vie, e într-adevăr o Gaia cu gândire umană. O Inteligență Artificială, co-producție umano-digitală. O planetă îmbrăcată în crieer uman. Săraca planetă, ce balonzai!

Nu vrem să luptăm împotriva plăgii, numită Lăcomie care afectează o anumită parte din populația globului, atunci când o consumă și se atașează de ea. Dacă încerci să-i vindeci, ei folosesc culoarea ca armă de apărare pentru ca se vede, fiind cel mai ușor lucru de indentificat și folosit ca să dezbine populația și nu necesită cunoștințe multe de manevrare. Alb/Negru e o limbă comună și ușor de manevrat. Nu are nevoie de traducător. E o imagine, contrast, un tablou care se vede. Încă nu avem acces la alte spectre din radiațiile undelor magnetice, radio, lumină și invizibile din univers, ca să vedem multitudinea de lumi paralele care trăiesc odată cu noi aici, acum, concomitent în acest spațiu, în mediul nostru comun. Aceste lumi paralele există inconștiente una de alta. Ele nu ni s-au dezvăluit încă pozitiv. Sunt lumi care trebuie traduse tot așa cum sunt traduse negativele de pe film, în pozitivele fotografii, imaginile infrared, razele X sau Gama etc. Sunt lumi în jurul nostru pe care nu le vedem. Auzim din când în când câte unul care a văzut un strigoi sau are vedenii etc., deci a scăpat cumva…, și creierul său a reușit pentru moment să citească alte frecvențe din spectrul universului. Pe unii îi numim nebuni sau schizofrenici, pe alții visători sau filozofi, ștințifico-fantastici. Visul e și el o formă de călătorie într-un alt spațiu, o altă lume în care evenimentele respectă alte legi spectrale, fizice și chimice. Poți ucide, nu mai simți aceleași emoții și senzații și chiar poți zbura sau trece prin zid. Totul e posibil dacă cineva de acolo te învață cum și dacă reușești să simți lumea de dincolo, dar pentru asta e nevoie să-ți declanșezi senzorii care citesc fenomenele fizice și chimice din acea lume, s-o înveți. Toate aceste lucruri sunt posibile dacă ne dedicăm studiului.

În ziua de azi trăim într-o lume intimidată, insultată, mințită, violată, abuzată și needucată în realitatea vieții și a mediul înconjurător, în ciuda faptului că demonstrează aptitudini și tendințe de penetrare a necunoscutului și nepermisului spiritual și conștient al sufletului creator și atinge nivel olimpic atunci când își pune mintea. Deci, nu există bariere de cunoaștere, în schimb este neglijată și abuzată în scopuri criminale și meschine de o mână și sisteme de ignoranți oportuniști cu pofte animalice și fără o capacitate de bun, frumos și înălțare divină. Toate izvoarele de înțelepciune sunt ignorate și înăbușite.

Cât de bolnavi putem fi? Cât de naivi putem fi? Cât de răbdători? Până când? Dacă țipi la ei o iau la fugă ca niște lași, dacă le tragi o palmă serioasă plâng ca niște mâțe râzgâiate. Însă cine o face? Nimeni? De aceea ei continuă. Că ne văd fraieri și profită de frica însămânțată și programată mârșav în noi. De ce închidem ochii la marile crime ale lumii și îi ridicăm în slăvi pe inculpați (mulți chiar în viață) ai civilizației de azi? Cum de ne lăsăm manipulați cu atâta ușurință? Și ei o fac chiar folosindu-se de idolii noștrii, de eroii noștri care s-au sacrificat și sunt simboluri de libertate, de eliberare de sub jug. Sacrificat pentru salvarea noastră a fost Iisus Hristos, fiul Domnului nostru care este folosit și el șmecherește de marii noștri manipulatori ca să ne ducă în robie, în sclavie, în războaie interminabile, în care “eroii nostril” își sacrifică onoarea și își ridică rangul, omorând fără milă mame și copii în toate colțurile lumii. Apoi acești onorabili și viteji soldați se întorc acasă șocați de faptele lor inhumane, formând în final o țară de suferinzi și handicapați de război. Voi bisericile, cum justificați aceste sponsorizări ale industriei de omor în fața lui Dumnezeu? Votați și Continue reading „Ben TODICĂ: Șaua sau Calul?” →

Ioan MICLĂU-GEPIANU: Anunț editorial

    ”…O surpriză plăcută ne dăruie din nou Omul încărcat de haruri și iubiri pentru frumusețile universale, domnul Ben Todică din Dovetom, Australia, cu noua carte a sa, ”Cu Brațele Aripi”, astfel legând încă un mărgăritar sufletesc la șiragul de cărți ale domniei sale!

       Bănuiam eu de ce la icoana ”blogului Ben Todica”, artistul iezeran/ bănățean și-a ales o poză proprie cu mâinile întinse sub forma unor aripi, dar acum îmi devine certitudine acea idee artistică a lui Ben, prin această carte ”Cu Brațele Aripi” pe care ne-o aduce asemenea unui prestigios dar românesc. Intuind un zbor în rând cu acei cocori călători în care dorește să se încadreze, prefigurând destinul său propriu de emigrant și al tuturor celor asemenea lui.

   Benule, fratele meu în Duh de Neam și Limbă românească, abia aștept să ajung a citi această nouă carte.

 

———————————-

  Ioan Miclău-Gepianu

  Australia

30 iunie 2020

Ben TODICĂ: Celula SF 4 (Limba binecuvântării)

Iisus a spus: „Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui” (Ioan 10,9). Pe nici o altă cale nu este cu putință să intri în Împărăția Cerurilor. Însă „poarta” este strâmtă. Acum ni se ia și această poartă. Simbolurile Credinței, ale Înțelepciunii și ale Conștiinței ne sunt încet spulberate. Limba Română este cheia de la portița Domnului. Toate națiunile avem o cheie diferită, ni s-au dat chei diferite la Turnul Babilonului și vibrațiile limbii ne reprezintă ca națiune, popor ales prin cheia dăruită. Ne-a ales să fim români, pe alții i-a ales să fie saxoni, evrei, germani, slavi, arabi, chinezi etc. Oricât de perfect vei învăța o altă limbă și oricât de credincios vei fi prin comportament, nerespectarea darului care e în AND-ul tău nu te va ajuta să treci prin Poarta Domnului. Structura adn-eului s-a aranjat atomic prin vibrația și frecvența iubirii părinților, de la formarea ta în pântecul mamei și la intrarea în lume i s-a adăugat darul limbii. Această cheie ni se fură azi. Ni se remodelează Instinctul, adevărata noastră sabie înăbușită de rațional. Ni se omoară capacitatea de gândire. Se desființează parcările de pe străzi și se pun balustrade de separare între pietoni pe trotuare ca să ne separe de cei din direcția opusă și apoi se marchează trotuarul cu linii de distanțare de cel din față și spate. E comic! Nu?

La noi, în România se separă deja grupurile și prin vorbire. Golănașii de stradă îi trag cu englezescul “OK” și franțuzescul “UiUi”, care în engleză înseamnă ”fă pipi băiețel și supune-te”. Dar asta se făcea și pe vremea comunismului, pe bulevardele orașelor mari “Șmecherașii de Bucale” tot cu “OK” și “I love you baby” îi trăgeau pentru că asta face Lucifer, se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu de fiecare dată. Acesta e motivul pentru care au fugit de acasă toți răzvrătiții, ca să demonstreze că ei sunt dumnezei. Înțelepciunea și Conștiința nu au nicio legătuă cu orânduirea, ci cu dumnezeii ei. Președintele Iohannis, fost profesor de fizică care înțelege că suntem energie și nu are probleme cu vibrația limbii române sau a celei engleze, că el se roagă în germană, motiv pentru care nu-i pasă de tradiția și respectul limbii neamului care îi afectează imunitatea. Domnul președinte nu a dat nicio lege în apărarea  și conservarea etichetei în societate și instituții. Totul merge, bani să iasă. Acest amestec de limbi crează în conștiința omului un fel de ciorbă spirituală, un fel de război psihologic împotriva trunchiului uman.

Dumnezeu i-a dat un pic de nas lui Lucifer și acum, el și-a luat lumea în cap. Oamenii  se vor întâlni în restaurant separați ca și găinile în cuști, distanțați unii de alții, în avioane scaunele distanțate, iar prețul biletului de trei ori mai mare. Cred că vor desființa și stadioanele și vor rămâne doar câteva echipe pe pământ care își vor televiza meciurile global ca să poată fi viabile financiar; în magazine și piețe vom intra într-un cordon buclă continuă și restul cumpărăturilor prin internet. La comuniști te înghesuiai unul în altul și făceai haz de necaz cu bancuri, acum îți vei spune bancuri singur, însă nu cred pentru că adus în starea asta, devii găină. Se pune atâta presiune pe omul din vestul democrat să supraviețuiască încât m-a dus la concluzia că eram mult mai liber în comunism. După cele opt ore de muncă eram liber să-mi exersez înțelepciunea și conștiința și chiar s-o împletesc în trăiri noi cu cei din jur în comunitate. Vestul, l-am găsit înlănțuit de griji și îngrijorări pentru supraviețuire. Când ai golani cu peste o sută de miliarde de dolari din care, 90% din ei aparțin prin taxa societății, iar 99% din populația planetei trăiește la un nivel de milă, și asta după o sută de ani de progres tehnologic îți vine să plângi. Lor ce le pasă: Dezbină și controlează!

Demolarea și ștergerea din istorie a personajelor istorice este parte din ștergerea identității promovată de globaliști. Ei să vină după…, și te dau afară de pe teritoriu, spunându-ți că tu nu mai poți demonstra că ești parte din acel loc. Toate imperiile s-au format pe spinarea sclavilor și a jefuirii localnicilor și chiar exterminarea culturilor locale. Tu ai ales să emigrezi în imperiul creat de Căpitanul Cook și acum îi dai jos statuia? Dacă nu era Cook, tu rămâneai acasă. Nu exista America. De ce ai mai emigrat? Ai emigrat într-un loc creat de el, deci respectă-l. Dacă îl dai jos, atunci globaliștii te vor da afară pentru că acele locuri nu mai există acum pentru că ai ars documentul de identitate. Asta reprezintă urmele vechi arheologice și cultura scrisă și cântată etc. Treziți-vă Conștiinta și judecați! Cine controlează prezentul, controlează trecutul și identitatea ta pentru că tu ai renunțat la identitate prin distrugerea trecutului tău. Dacă, îi dai jos pe Ștefan, pe Mircea, Mihai și Țepeș, ce mai rămâne? Nimic! Ești un nimenea în drum. Primești un picior în fund de la străin și roiul la spălat bătrâni  prin Europa, CARE E DE FAPT A TA, nu numai a lor.  După ce i-ai apărat sute de ani de năvălirile barbare, acum trebuie să te rogi de ei să te primească în casa ta? Sclavagismul e crâncen azi, e modern și deasemeni tributul către imperii e ascuns sub numele de taxe.

Să accepți desființarea instituțiilor, de exemplu poliție, pușcării, școli, spitale etc. create de-a lungul sutelor de ani, e permisă de globaliști sau de cei care vor să schimbe lumea, tocmai cu intenția de a desființa totul pentru a aduce un sistem nou de exploatare. Protestele care au loc sunt premise până servesc scopul noii orânduiri să se implimenteze – Construirea Societății Biotech.

Grupurile astea din Valea Siliconului care se cred Lucifer, că ei știu totul mult mai bine despre ce-i bun omului, au hotărât un nou experiment al vieții pe Terra.

Ce ne demonstrează această vale prin viteza evenimentelor e că nimic nu e la voia întâmplării și natural, și că totul este programat și direcționat cu zeci de ani înainte de a se întâmpla. Toate războaiele de pe pământ în ultima sută de ani și chiar dintotdeauna, putem zice, nu au avut loc din motivele prezentate lumii, ci au fost plănuite dinainte, cu intenția ca rezultatul să duc în ținte și scopuri pregătite dinainte. Cultivăm în mase onoare, cinste, frumos, bunătate, iubire, curaj ca să putem noi, cei din umbră cultiva cu înfierare, înveninare și violență pasul înspre ținta gândirii noastre. Minciuna e esența speciei umane. Așa înaintează. E un sistem care conduce evoluția speciei de zeci de mii de ani. Abandonarea acestui mecanism se face doar prin înțelepciune și conștiință, fapt care ne direcționează (pentru conservarea minciunii) în direcția desființării lor. Gândiți-vă că noi fiind împinși spre frumos, îi ajută pe “ei”, să coboare tot mai adânc în întuneric și pornind de la premiza asta: că dacă noi am renunța la frumos și am cultiva urâtul i-ar face oare pe diavoli să renunțe la urât? E ca și cum, eu ca bunic m-aș apuca să port pantaloni cu turul mai jos de genunchi, presupunând că asta l-ar face pe nepot să-și ridice pantalonii mai sus pe talie? Credeți că ar merge?

Continue reading „Ben TODICĂ: Celula SF 4 (Limba binecuvântării)” →

Ben TODICĂ: Celula SF 3 (terorism, zombi și Dracula sau părerea unui locuitor)

Azi, pericolul umanității este terorismul corporatist și lăcomia „zombilor” financiari. Corporațiile terorizează competiția iar goana după bogație îi transformă pe aceștia în Zombis. Adică trupuri umblătoare lipsite de viață sau capacitatea de a simți viața. Cei bogați, adică zombi folosesc această pandemie ca să-și realizeze viziunea lor Orwelliană, de înrobire a întregii planete.

În momentul de față mai puțin de jumătate din populația muncitoare au un loc de muncă. E mai rău decât în perioada anilor ‘20-‘30 ai depresiei. În această luptă pentru supremația tehnologică între America și China, populația suferă o scădere a nivelului de trai. Toate corporațiile „astea mari”, după ce au înghițit toate afacerile mici s-au hotărât să schimbe sistemul de administrare al economiei mondiale și cu aceasta standardul de viață al omului de rând, adică aproape majoritatea. În această luptă au de câștigat doar orgoliile umflate ale bancherilor, toate jucate pe table vii de șah, formate din viețile majorității. Deci imaginați-vă un teren de fotbal cu o iarbă frumoasă în care firele de iarbă suntem noi poporul, iar ei bogătașii vor alerga în lupta lor pentru a marca goluri călcând pe noi și terfelindu-ne, ca în final să nu mai rămânem decât câteva fire răzlețe, iar în a doua rundă cele terfelite să fie înlocuite cu fire de plastic, adică roboți. Americanii sunt conștienți că asiaticii au ca avantaj câteva goluri marcate și, dacă nu trag tare ca să câștige lupta tehnologică vor rămâne în urmă, pe locul doi pentru totdeauna. Chinezii au devenit rapizi și ieftini și vor acapara întreaga piață mondială. Vor accepta oare americanii?

Pentagonul și industria de război americană este îngrozită de această stare de lucruri. De fapt, această frică a fost semnalată prin comportamentul lor global cam de multișor timp în urmă, de când au început mai intens activitățile militare. Teama  că China va domina inteligența artificială i-a băgat în sperieți acum vreo doi ani în urmă. După ce au cărat toată industria capitalistă de patruzeci de ani încoace în China ca să-i mulgă de mâna ieftină de lucru, acum au realizat că datorită legilor lor diferite de organizare și control a pieței de producție și de desfacere ei, americanii nu mai au capacitatea să-i controleze și să-i dirijeze tehnologic și comercial. De exemplu: populatia Chinei e de aproape două miliarde, ei nu au destui doctori ca să-și servească populația, așa că vor dezvolta o tehnologie digitală prin care să-i consulte și să le administreze tratamentul efectiv. În schimb, America are suficienți doctori ca să-și servească personal întreaga populație și, ca atare nu va avea nevoie de o astfel de tehnologie. Dacă nu o vor dezvolta și aplica și ei la rându-i riscă faptul ca întreaga populație americană să renunțe la serviciile doctorilor care sunt foarte scumpe și să recurgă la serviciile digitale ale Chinei, via internet și să obțină tratamente la un preț de nimic. În acest context, industria medicală și farmceutică americană va da faliment. Ori industria farmaceutică e cea mai mare afacere din America și cei mai mari sponsori ai lobiului american. Să nu uităm că America are cel mai prost sistem de servicii medicale din lume – nu ai bani… ești mort la ușa spitalului. Actorii cei mai speriați că vor pierde piața sunt: comunitatea inteligentă, industria militară și Valea Siliconului. Acum veți înțelege mai bine că toată această mișcare globală împotriva virusului corona este direcționată înspre controlul populației și a implimentării noilor legi.

Se intensifică supravegherea și controlul maselor de oameni atât în grup cât și individual pentru a preveni din timp exploziile de împușcări și demonstrații în masă. Legile vor fi implimentate în jurul protestelor și violenței generate în comunitățile grupurilor afectate. Toate aceste legi introduse preventiv, de moment spun ei, de fapt rămân pentru totdeauna precum The Patriot Act introdus de Bush în 11 septembrie. Deci supravegherea în masă a populației, spun doctorii nu îi ajută cu nimic pentru a identifica bolnavii sau să combată infecția, ceea ce confirmă, intenția introducerii ca un act de control al populației a acestor legi. În ciuda concluziei specialiștilor în medicină care spun clar că nu ajută la nimic în combaterea virusului, Securitatea decide să o lase implimentată (decizia) ca să continue cu supravegherea și spionajul poporului. Mai rău ca-n comunism.

Valea Siliconului nu poate refuza ordinul guvernului de a încălca legea proprietății spațiului individual. Trump se folosește de covid ca să implimenteze comerțul prin internet și introducerea automobilului electric remote controlat. Constructorii de mașini deja susțin că omul este un pericol social înclinat spre accidente, pe când robotul nu. Mașinile fără șofer sunt aici să stea și deasemeni comerțul digital pentru întotdeauna. Oamenii se vor obișnui să facă piața, cumpărăturile prin internet. Se vor elimina banii gheață și cardurile în mai puțin de zece ani. Inteligența artificială înseamnă pierderea multor locuri de muncă și a spațiului intim. De exemplu, în China dacă vrei să mergi la plajă, nu poți intra dacă nu ai documentul de identitate. Eu ca străin a trebuit să mă duc la birourile zonei cu pașaportul ca să obțin permisie să intru pe plajă. De asemenea, ca să circuli cu metroul sau alt mijloc de transport trebuie să scoți bilet de la mașina automată, unde trebuie să te identifici întâi cu documentul de identitate și apoi să plătești cu un card de la banca lor chineză (card pe care nu-l poți obține dacă nu ești cetățean chinez). În concluzie, eu ca să circul cu metroul a trebuit de fiecare dată să mă rog de un localnic să-mi scoată bilet și să-i plătesc acestuia în bancnote sau monede. Dacă ești singur, ești pierdut. În cazul ăsta îți pierzi libertatea internațională. Cu bacnota te descurci în toată lumea, însă cu roboții și banii digitali s-a terminat. Devii blocat în drum.

Toți banii pe care Trump i-a oferit ca ajutor săracilor sunt de fapt destinați tot bogătașilor. Săracii se înrobesc din ce în ce mai tare căci mai târziu vor trebui să-i înapoieze, pe când profitul bogătului merge înainte. Vestul pune în pericol libertățile cetățenilor lor în favoarea câștigării bătăliei AI (inteligență artificială) cu China fără să realizeze că, în final îi va costa mai mulți bani investiția în roboți și întreținerea lor. Dacă poporul nu muncește, nu câștigă bani și atunci cu ce vor cumpăra produsele fabricate de roboții tăi. The GREAT Economical Revival Grup care va produce o societate avansată și îndestulată în viitor, spune Casa Albă. Bogătașii țin la banii lor și frecventează aceleași cluburi și nu vor permite nimănui să intre în ele. După 11 septembrie, americanii au trebuit să renunțe la multe drepturi în favoarea protecției lor. Li s-a spus acest lucru, iar acum li se cere să renunțe și la stilul de viață și la visul american ca să fie feriți de virus, fără să realizeze că toate aceste cereri și renunțări vor fi implimentate pentru todeauna și în plus poliția a cerut permisie să aresteze pe perioadă nedefinită persoanele suspecte a fi capabile de a produce infracțiuni fără ordin de arest de la curte. Să folosească telefonul ca să depisteze din comportamentul și convorbirile tale dacă ești întreg la minte și apoi să te aresteze. Se zvonește un următor val de COVID prin septembrie când vor începe controlul populației prin AI supraveghere. Doamne ferește-ne!

Continue reading „Ben TODICĂ: Celula SF 3 (terorism, zombi și Dracula sau părerea unui locuitor)” →

Ben TODICĂ: Celula SF

Acest virus, această armă naturală sau artificială, reală sau imaginară m-a făcut să înțeleg că nicio țară din lume nu este liberă și suverană, că toți plătim tributuri, fiind în robia aceluiași clan care ne conduce, ne exploatează și face experimente pe noi ca pe niște șoareci. Credeți că sunt dur când folosesc aceste cuvinte? Atunci întrebați-vă de ce lor nu le este rușine să ne calce în picioare? Ei știu că, în general, întreaga populație a lumii a fost educată să creadă în sistem, îi este onestă și de credință și tocmai de această nivitate de om cinstit și iubitor de aproapele, ei se folosesc tot așa cum s-au folosit și se folosesc de zeci de mii de ani. Dovada sunt ruinele, documentele arheologice și antropologice, urmele lăsate moștenire pe pământ de câteva din civilizațiile care au dispărut în timpul a mai multe cicluri. Vreau să spun că acest grup care ne controlează și care deține secretul vieții, al longevității și imunității face experimente pe specia umană de zeci sau sute de mii de ani. Noi suntem modificați genetic ca să trăim în jur de o sută de ani pentru ca viteza și frecvența  experimentelor să fie cât mai mare. Ei au produs cataclisme și pandemii la comandă, deci nu vă așteptați la milă din partea lor. Ei au planul lor, pe care îl consideră legitim.

Acum îi auzi pe unii zicând: Vă vor întreba copiii voștri și copiii copiilor lor ce ați făcut în tot acest timp? Ați stat cu mâinile în sân? Vă asigur eu că ei nu vor întreba pentru că ei, generațiile viitoare nu vor fi educate ca să știe să întrebe. Tot așa cum ni s-a fabricat trecutul și evoluția noastră, a speciei umane, evoluția darvinistă care spune că ne tragem din microorganisme, dintr-o celulă sau alternativa Biblică, din Adam și Eva, credințe care au fost mutilate și handicapate ca să nu ajungem independenți de controlul lor, tot așa i se va fabrica și viitoarei civilizații (pe care o au ei în plan), o altă poveste. Omul viitorului se va naște din ou sintetic în laborator, nu va mai fi încrucișare biologică între parteneri, ci o fertilizare tehnică și embrionul va fi hrănit și deconectat din ou la vârsta înțărcării. Ne vom multiplica în laboratoare precum mormolocii. Nu râdeți, domnilor academici, doctori, juriști, învățători… că tot așa au râs și de Galileo Galilei academicii vremii lui când a susținut că pământul e rotund și că se învârte în jurul soarelui. Pentru acest GRUP, voi, academicii de azi sunteți doar niște soldați condiționați și speriați pentru poziția voastră și nu vă condamn deloc, pentru că toți suntem spălați la creier pentru pozițiile noastre. Acești așa-ziși magnați care sunt folosiți ca fațadă, dacă vor să facă ceva măreț de ce nu o fac, pentru că dețin tehnologia pe o altă planetă sau în scopuri înălțătoare cu și pentru viața de pe pământ. Dacă Elon Musk vrea o aventură adevărată, ca exemplu vrea să facă roboți controlați prin satelit, de ce nu îi face pe pământ și apoi să-i trimită pe lună unde să îi controleze și să opereze de la distanță prin remote control. O industrie de exploatare și prelucrare a zăcămintelor, apoi să fie adus pe pământ produsul finit tot teleghidat. Asta da provocare. Nu? Însă ce faci tu acum Musk, și mulți alții ca tine care aparțin masochismului? Tu vrei să chinui specia umană, să o vezi cum sângerează, specia ce te-a ajutat să crești, să te educi și să te îmbogățești? De ce nu ești recunoscător societății, să plătești taxe pe măsura venitului tău la fel ca orice muncitor, ca să-i ajuți și pe alții? Să ne faci pe toți să fim mândri de tine și să te considerăm cu adevărat un om bun. Să îi ajuți și pe alții să aibă condiții de viață așa cum ei, părinții lor ți-au asigurat ție. Tu ești șarpele care a fost ținut la sân pe timpul iernii și a fost salvat, iar la venirea verii, ca recunoștință ți-ai mușcat binefăcătorul drept mulțumire. Asta vrei să fii tu și alte câteva sute ca tine care vă bateți joc de societatea care v-a crescut și educat? Sunt lucruri de făcut cu infinit mai multe de câștigat pentru înălțarea speciei decât urgiile și masochismul de care v-ați îmbolnavit – orgoliul, lăcomia, zgârcenia… Voi, bogătașii care ați profitat de sistem făcându-vă mecanisme de scutire de impozite și responsabilitate, de imunitate la fraudă și păcat, nu realizați că sunteți celula canceroasă din organismul TERRA. Noi, oamenii suntem ca și celulele organismului, ne spunea doamna profesoară de biologie, doamna Doran de la Liceul Teoretic Oravița, care comunică unele cu altele și se ajută între ele și chiar se sacrifică una pentru alta, ca și oamenii pe pământ, însă în momentul în care apare  ori se introduce o infecție canceroasă în corp, acea celulă canceroasă le consumă pe toate celelalte cu nesimțire, fără să realizeze că o dată cu moartea trupului, va muri și ea.

Continue reading „Ben TODICĂ: Celula SF” →

Ben TODICĂ: Celula SF 2 (pe limba țăranului)

Să continui cu Elon Musk. Desigur e bogat și face lucruri mărețe chiar acum, când lumea e în pandemie, vorba românească, țara arde și baba se piaptănă. Știm că sunteți capabili să faceți rachete și să zburați în cosmos, dar nu tocmai acum. El ne propune cablarea creierului la calculator, comunicare și dirijare a mașinilor prin gândire și o numește “Neurolink”. Dacă tu poți comanda prin dorință mașinăriile din jur, atunci ce le poate opri pe ele să îți răspundă înapoi. Mașina, după ce va executa operațiunea, va spune că ”AM TERMINAT”. Atunci, acest terminat poate fi cu ușurință folosit de stăpâni ca să-ți dea și comenzi în plus și, ce e mai dramatic e faptul că aceste comenzi pot fi interpretate ca inițiate de tine. Musk ne vinde această propunere de link ca să ne încânte: “Imaginați-vă că soția e în concediu, undeva într-un peisaj geografic minunat și vrea ca și soțul să fie parte din această experiență, îi cere soțului prin internet o acceptare de conectare cu creierul lui și concomitent un schimb/comutare de linii a retinelor ochilor, dându-i astfel posibilitatea să vadă în direct peisajul din fața ei.” Sau, continuă Musk “poți să înregistrezi o seară plăcută cu iubita pe care să o poți retrăi de câte ori dorești, iar dacă ceilalți nu te cred, poți să le-o împrumuți și lor să o trăiască.” Astfel de conectări și comunicări digitale între oameni – mașini – oameni poate duce la dispariția vorbirii, cred eu. Vom comunica printr-un fel de hipnoză. Și tot el susține când este întrebat dacă oricine ne va putea citi gândurile, el răspunde că nu va fi posibil, că tu va trebui să-i dai permisie/voie. Specialiștii în medicină spun contrariul: că nu vei simți acest schimb de informații între neuroni și calculator. Că în afirmația de mai sus, zic că tu te crezi inițiatorul acestor gânduri. Dacă e așa, atunci omul își va pierde individualitatea, vom fi conduși prin remote control. În acest fel, toți miliardarii lumii încearcă să ne convingă cu ideile lor grozave (adevărate momeli) până cădem în plasă și, pe urmă ne aplică reala intenție, care după cum știm din experiențele trecute sunt exploatarea și profitul în drumul lor cu urmări grave împotriva umanității și, ce-i mai grav e că atunci când sunt prinși, își cer scuze fără a fi amendați, sancționați, pentru că ei în prealabil și-au creat mecanisme de salvare. Astfel suntem pasați ca o minge de fotbal între ei ca să ne sustragă atenția de la adevăratul plan pus la cale cu mult timp în urmă – GLOBALIZAREA. Deci, în timp ce populația este ținută/legată în pandemie, ei pregătesc construirea a cinci orașe inteligente în statul New York, CyberNYC, o coproductie Americano-Israeliană. În timp ce lumea e în panică și fierbere, ei lucrează după Cortină. În timp ce americanii nu au bani suficienți pentru măști, grupurile de miliardari mută sume mari de bani pe tabla de șah a lumii, ascunsă de ochii populației. De aici, întreaga omenire va fi controlată via satelit. Petrodolarul va fi înlocuit cu Datadolarul, va fi noua putere economico-financiară, etalon al viitorului.

Continue reading „Ben TODICĂ: Celula SF 2 (pe limba țăranului)” →

Valentina TECLICI: Un Palat numit Copilărie


Într-un palat albastru
şi mare cât Planeta,
copiii lumii
pot zbura cu bicicleta.
Dacă de ea îi apucă plictisul,
zboară printre stele
c-un mânz fermecat
numit Visul.

La grădiniţă,
plini de importanţă
ei meşteresc tot anul
din plastilină şi cartoane
lucruri năzdrăvane
pentru vacanţă.
Aceştia sunt “prietenii” lor mai mici,
care-i însoţesc bucuroşi
la bunici.
Acolo se joacă
de-a “Uriaşii peltici
printre furnici”,
“Unde şi-a ascuns buburuza,
bluza?”,
“Ghici care gândac
s-a gătit în frac?”
“Buf! din cui
şi-un cucui”,
“1000 de balauri
fugăriţi de şoimi pe coclauri”
şi alte minunate născociri,
pe care-ţi trebuie
o vară-ntreagă
să le-nşiri.
Deasupra,
porumbeii cu străluciri de soare
întind o hora albă
ca o floare.
În dansu-acesta
mâinile se prind
şi-n râs copilăresc
pământul îl cuprind.
– Mamico, palatul de-azur e-adevărat?
sau, fericit de joaca zilei,
l-am visat?
– Palatul nu e vis
şi nici poveste.
Vegheat de pace şi lumină
este
copilăria ta senină.

Continue reading „Valentina TECLICI: Un Palat numit Copilărie” →