Maria LEU: Probabilitatea iubirii

Probabilitatea iubirii

 

S-ar putea să nimeresc
Într-o barcă cu tine,
Când plec la Veneția
Să prind fluturi.
Și tot atât de probabil,
S-ar putea să se scufunde barca
Și noi atunci să ne dăm seama
Cine am fost
Si să ne luăm în brațe,
Să ne ținem strânși,
Că s-ar putea să fie pentru
Ultima dată.

———————

Maria LEU

27 septembrie, 2018

Anna-Nora ROTARU: Pluvială…

PLUVIALĂ…

 

Suflă vântul tare, bate ploaia-n geamuri,
Mi-a-nghețat privirea, cufundată-n beznă…
Mă-nghiontește-un zgomot, ca de frânte ramuri,
Sfărâmând visarea, mă străpunge-n gleznă

 

Și mă scoate-afară, alergând prin ploaie,
Căutând ceva, ce nu știu anume…
Vreo speranță poate, scursă în șiroaie,
Gânduri prăpădite, undeva prin lume…

 

Mă rotesc în juru-mi, văd doar întuneric,
Printre norii negri, stelele s-au stins…
Îmi miroase-auzul, ca la schizofrenic,
Sunetul în snopuri, ca făclii aprins…

 

Plouă sacadat, în ropot de fanfară,
Biciuind tăcerea, clipele se sparg…
Ce sunt eu pe-aici, ce caut pe-afară,
Mi-am pierdut corabia, cu frântul catarg…

 

Cui mă plânge n-am, geamătu-l sugrum,
Lumea asta-i mare și mă simt pitic…
Toată existența, mi-i un pumn de scrum,
Mult am așteptat și n-am s-aștept nimic…

——————————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

27 septembrie, 2018

Viorel ROMAN: STAT de DREPT ortodox sau occidental?

La vest de Carpati, ardelenii, banatenii etc. se orienteaza spre Roma, la est, moldo-valahii spre Moscova, asa ca partida ortodoxo-socialista PMR, PCR, FSN, PSD, ALDE e surprinsa ca aderarea la UE/NATO, creeaza zi de zi si in proportie de masa un „stat paralel si ilegitim“, un „sistem odios”, care saboteaza devalmasia valaha.
De secole (1) Inalta Poarta de la Constantinol/ Istanbul/ Moscova/ Occident decide asupra (2) Domnitorului, Presedintelui de la Bucuresti, care se bazeaza pe (3) boierii, baronii locali in Parlament, care sunt in UE si proprietari si cu imunitate, asa ca vor Presedinte lor. Vezi incercarea de al da jos prin referendum pe Basescu si de al discredita pe Iohannis in zilele noastre.
Daca statul ortodox in simfonie cu Biserica nationala este vertical, Stapanul e de natura divina si sursa de drept, cel occidental este orizontal, el se bazeaza pe contractul dintre Impararat si Papa, Stat si Biserica, stat si cetatean. La ortodocsi Seful Statului si al Bisericii e alesul de Celui de Sus, atatputernic, in centrul unui cerc (ca Stalin, Ceausescu). In vest s-a format in timp o elipsa cu doua focare de putere, Papa si Imparatul, Statul si Biserica, independene. Asa a inceput democratia contractuala, ceea ce in orient se mimeaza, dar nu poate fi acceptata, pentru ca lezeaza simfonia, unitatea de nezdruncinat dintre dintre Stat si Biserica. In vest s-a format de un mileniu o societatea civila, nimeni nu are puterea absoluta ca in teocratiile orientale.
Din aceasta perspectiva, la Bucuresti statul de drept e hibrid, paralel, paradoxal, odios, si ortodox si occidental, nici legal, nici ilegal, asa ca prim-ministrii, presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, ministrii, senatori etc. penali sunt victimele „statului ilegitim“, strain de neam si tara. „Nu avem puterea fara justitie“ (senatorul ortodoxo-comunist Voiculescu), dar pentru ca cercul Puterii se largeste spre o elipsa, in care focarul UE/NATO se implica treptat, Partidul d-nilor Dragnea si Tariceanu se intreaba: Spre est sau vest?
Dupa formarea regatului Romania, inpotriva Imperiului Rus si Otoman, a iesit la iveala ca moldo-valahii nu-s vesteuropeni, ci orientali, si ca „Formele fara Fond“ blocheza energiile neamului. Dupa Marea Unire, cu o patrime din populatie prooccidentala, Biserica Unita cu Roma, Scoala Ardeleana spera ca si ortodocsii moldo-valahii „se vor coace“, occidentaliza si vor rupe astfel lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, dar fara unirea cu Roma, tara e dezmembrata si reintegrata in URSS, in mantia rosie a marxism-leninismului fara Dumnezeu, pana in 1989.
Speranta refaceri unitatii crestine, in vremea Fericitului papa Ioan Paul II si Gorbaciov, s-a dovedit utopica, asa ca s-a instalat treptat o lehamite generalizata. In acest context, au romanii stat esuat, care nu mai poate garanta sanatatea, invatamantul si locuri de munca la milioanele plecate in vest ? Formele si fondul statal european din UE sunt compatibile cu devalmasia moldo-valaha, cu partidul ei? Care focar de putere e legitim si care nu in UE/NATO? Doua focare de putere si societatea civila sunt compatibile cu simfonia ortodoxa? Exista primejdia dezmembrarii statului cu Forme fara fond? Sunt posibile forme statale occidentale cu continut oriental, cu puterea unica, verticala? Ce-i de facut, daca masoneria, cultura, limba franceza, engleza, nu mai garanteaza legitimitatea occidentala a statului paralel de la Portile Orientului? Vechea dilema, colonie rusesca, ca RPR, RSR, URSSM, Republica Moldova, sau integrarea contractuala in Europa / UE?

Maria HOTEA: În versuri și-n cuvinte

Iubirea-n suflete rămâne

 

În ochii tăi citesc iubire
Şi -adânc mă oglindesc în ei ,
În suflet simt doar fericire
Căci știu că sunt numai ai mei.

 

Când toamna își trimite ploaia
Cu stropi-i reci și vânt hoinar,
Nostalgică,mă duc cu gândul
La zilele ce trec din calendar.

 

Îmi pare că aud doar cântul ploii
Ce-am îndrăgit-o atât de mult,
La ceas târziu de înserare
Când cu iubire mi-ai zâmbit.

 

Ne îmbătam cu vise din iubire
Ce doar în doi noi le-am trăit,
Simțeam la fel, încrezători în fericire
Dar ce păcat că-n timp s-au risipit.

 

Dar nu mă plâng căci ești cu mine
Şi ne iubim la fel de mult ,
Doar înțeleg că-n timp ne trecem
De-a lui clepsidră însă uneori mă tem.

 

Himeră-mi pare orice clipă
Ce-i risipită ca și-un fum,
iubirea-n suflete rămâne
Cât timp mergem pe-același drum!

 

În versuri și-n cuvinte

 

 

Din cartea vieții mele
am mai desprins o filă,
Dar o trăiesc cu drag,
în pace și iubire,
Mă înfioară gândul
simțind că am putere,
Să scriu în vers curat ,
de dor și mângâiere.

 

Aș vrea să pot un zâmbet
să îl aduc în dar,
Celor ce singuri sunt,
la copilași orfani ,
La cei bătrâni ce viața
le este un chin amar,
La cei plecați departe
lipsiți fiind de bani.

 

Și aș mai scrie-n versuri,
de soare și de lună
De pasări și de flori,
de tot ce e natură ,
De anotimpuri care,
tot vin și trec în zbor,
Dar n-am să uit să scriu
și ce înseamnă dor.

 

Un dor ce arde-n suflet,
cel dăruie iubirea,
Și din credință că
există nemurirea,
În versuri și-n cuvinte
mă vor citi cu drag
Acei ce vin din urmă
trecând al vieții prag!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

Continue reading „Maria HOTEA: În versuri și-n cuvinte” →

Florentina SAVU: Iubesc culoarea violet

IUBESC CULOAREA VIOLET

 

Iubesc culoarea violet
Când cerul este-înspre apus
Și când se scutură încet
De-al zilei astru, acum supus.

 

Din florile de levănțică
Îmi fac coroană fermecată,
Visez cu dor la tufănică
Și la laleaua, movă toată.

 

Petalele de liliac
Ochiul mi-ncântă vioriu,
Tot movul lor îmi e pe plac,
Nasu-mi devine mai zglobiu.

 

Mi-e dulce floarea de glicină
Și clematita-i ca o stea
Dar orhideea e regină,
Stă mândră la fereastra mea

 

Iar violetele de Parma
Îmi râd voioase în lumină,
Mi-or încălzi frumos iarna,
Mi-or face viața mai senină.

 

Mă-ncântă un câmp cu lavandă,
M-aș îngropa-n mijlocul său
Dar stau cuminte pe verandă
Și cu zorelele cadou,

 

Ici-colo câte-o panseluță,
Mușcate ce zâmbesc prin glastre
Și zilnic le ud cu-o sticluță
De apă, că au flori măiastre,

 

Le mângâi și vorbesc cu toate,
Mov este și a mea rochiță,
Am bucurii nenumărate
Și-atâtea flori în grădiniță!

———————————–

Florentina SAVU

24 septembrie, 2018

Foto internet

 

Alexandru NEMOIANU: Să-i dăm ascultare!

În aceste zile asistăm la o ridicare în masă a Neamului Românesc pe care nu am mai văzut-o în cursul vieții mele decât în Decembrie, 1989. Neamul Românesc, atunci ca și acum, se ridică nu pentru interese materiale, nu pentru avantaje de minut. Neamul Românesc se ridică pentru a își reafirma ființa, identitatea și rostul lui de a fi: Creștin și apărător al Creștinătății. Ceea ce înfăptuiesc azi Românii este o repetare a marilor evenimente din trecut când au stat strajă Europei și identității ei, pe atunci, creștină. Între timp, înșelați de o ideologie sinistră și inspirată de negativitatea pură, „globalismul”, Europa și-a uitat rădăcinile și s-a prăvălit într-un relativism moral care, dacă nu va fi oprit, va duce la dispariția ei așa cum a fost în istorie până azi. Dar dacă Europa, zis „unită”, și-a uitat rosturile și firea, Neamul Românesc nu și le-a uitat. Iar azi, ridicat în masă, este gata să reafirme identitatea sa, votând pentru definirea Familiei că unirea în dragoste a unui Bărbat și a unei Femei spre îngrijirea și creșterea de prunci care, la rândul lor, vor fi tot Creștini Ortodocși și tot Români. Aceasta a fost o reacție firească la exagerările făcute de activiștii sodomiti, inspirați de sinistra ideologie de inspirație satanică zis „globalistă”. Acești activiști promovau unirile dintre persoane de același sex și doreau ca aceste dubioase uniri să fie recunoscute că familie. Era prea mult, mult prea mult. Cei care practică acest obicei, de fapt niște nefericiți care nu știu nici măcar ce este bun, pot face asta nestingheriți. Neamul Românesc este bun și tolerant și înțelege pe nefericiții păcătoși, deși condamnă fără echivoc păcatul. Dar acele uniri s-ar fi putut numi oricum, „uniunea de la Bruxelles”, sau, de ce nu?, direct „turnul Eifel”. Însă Familia nu este un divertisment și un mod de a îți trece timpul liber.

Familia este unitatea de bază și sfânta a unui Neam, cea care garantează și prezentul și viitorul acelui Neam. Doar unirea în dragoste dintre un bărbat și o femeie va putea aduce pe lume prunci, îi va putea ocroti, și îi va putea crește să fie tot Ortodocși și tot Români. Această ordine dată de Dumnezeu nu o va putea schimba nici un decret venit de la Bruxelles!

Neamul Românesc, milioane și milioane, sunt gata să aprobe introducerea definirii familiei, ca unitate între un Bărbat și o Femeie, în Constituția țării. Dar iată că un pumn de oameni răi se opun.
Între ei sunt nefericiții care practică acest obicei sinistru, nefericiții care nici măcar nu știu ce este bun, dar lor li se alătură profesioniști ai răului, dispuși să facă profesie și carieră din „nenorocirea țării”. Sunt sinistrele organizații sorosiste, așa zisele Organizații Ne Guvernamentale, toate oficine care promovează interese transnaționale, abominatia #rezist și deplorabilii „imbecili utili” care zbiară pe străzi când li se poruncește. În fruntea lor se află și cea mai decăzută formațiune politică românească, ștrengarii „salvatori” și folosesc termenul ștrengar în sensul lui prim, demn de ștreang. Lor li se alătură și un pumn de „intelectuali, și între ei un centenar care se face de râs umblând vandra prin piețe. Toți aceștia, cu un cinism și rea credință de necrezut, fac referire la un obscur paragraf din Codul Civil, deși știu bine că orice paragraf din Codul Civil poate fi eliminat sau schimbat printr-o simplă ordonanță guvernamentală. Dar mai surpinzător a fost un jurnalist din Banatul de munte. El protesta referendumul în numele „iubirii” (așa definea acel personaj relația sodomită!). Dar același individ a avut nerușinarea și lipsa de bună cuviință să facă referire la capitolul 13 al Primei Epistole către Corintieni a Sfântului Apostol Pavel. Evident individul nu înțelegea sau răstălmăcea grosolan înțelesul acelui fără egal imn al dragostei. Dar dacă voia să afle părerea Apostolului Neamurilor despre sodomie putea citi capitolul al doilea din Epistola sa către Romani.

Această minoritate de oameni răi și dușmani ai Românilor sunt condamnați la dispariția din viață publică, la depozitarea în adâncurile imunde ale lăzii de gunoi a istoriei, în lumea asta și la „întunericul cel mai din afară” în cea viitoare.

În același timp Neamul Românesc, având în frunte Patriarhia Ortodoxă Română și Ierarhii ei, al căror curaj și înțelepciune jertfelnica uluiesc și emoționează, vorbește răspicat. La acest Referendum să votăm DA, familia este alcătuită dintre un Bărbat și o Femeie. Să o facem cu respect pentru Neamul nostru Românesc și pentru dârzenia, frumusețea și statornicia lui.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

27 septembrie, 2018

Camelia CRISTEA: Lacrimă de Toamnă

Lacrimă de Toamnă

 

Lacrima iubirii mele a înflorit mărgăritar,
Într-o lume care-i strâmbă… dragostea n-are hotar!
Dimineața-mi bate-n geam cu-n mănunchi de viorele,
Pleoapele zidesc lumina, chiar de-s vremurile grele!

 

La amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare,
Un bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare!
Curcubeul crește-n zare în culori multicolore,
Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role.

 

Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac,
Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac
Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă strună,
Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna.

 

Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri
A rămas în urma ziua… vorbim astăzi despre ieri.
Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare
Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei!

 

Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul,
Cu o mână nevăzută le învelește însuși Domnul!
Noaptea-și trage pelerina peste lume și veghează
Până cântă-n zori cocoșul și un prunc ușor ofteaza…

 

Bruma a căzut pe frunze, dă de veste că e Toamnă,
Vremea trece dar și vine tot la braț cu câte-o Doamnă…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 26 septembrie, 2018

(foto sursa internet)

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Toamna risipirii

TOAMNA RISIPIRII

 

sosit-a toamna risipirii
să stingă flori de crini pe-o carte
și din ecoul de departe
s-aducă ceasul mântuirii

 

nu plânge frunza pe cărare
și nici de vânt nu-și cerne vina
îngenunchind în cer lumina
întoarce crizanteme-n soare

 

și timpul iar își cere vama
la poarta unui ceas pierdut
pe-un zbor în frângere de lut
să-și stingă în noroaie drama

 

și norii se târăsc – reptile
uitând puterea rugăciunii
ce este-acoperișul lumii
la limită de nopți și zile

 

e toamnă iarăși risipirea
bate cu ceața la ferestre
iar începutul de poveste
pune-n altare nemurirea

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN
26 septembrie, 2o18

Emma POENARIU SERAFIN: Valsul ploii

Valsul ploii

 

Doi balauri mușcă luna, cerului din miez de noapte
Bolta s-anvățat să plângă și cad pietre din amnare
Glasul bolților durerii, cu un tunet strâns din șoapte
Sufletul pribeag, la gură, tare-i ghemuit și doare.

 

Vântul și-a pornit colindul printre frunzele ca focul
Pomii și-au pierdut speranța și trosnesc a neputința
Toate lacrimile lumii, curg că le-a sosit sorocul
Și se sfarmă de tărâna neagră, ce-a uitat căința.

 

Îmi strâng mâna să-mi fac cruce, fulgerele când suspină,
Apa-n mantii de mătase, a acoperit tot locul.
Frigul rău mă strânge-n brațe și în șagă mă alină
Iar cu ochii storși de lacrimi încerc să-mi zăresc norocul.

 

Noaptea crește tot mai mare și cernită repictează
Fulgerele, dau spectacol pe o scenă scrisă-n astre,
Toată frica-mi dă năvală și prin trup mă invadează,
Picăturile de ploaie, mușcă-n frunzele sihastre.

 

Nu cutez a scoate nara, să așez văzduhu-n mine
Fruntea norului se sparge în rafale de urgie
Undele pătrund în vene, prin fiorduri clandestine,
Bronzul frunzelor din toamnă, urcă-n moarte pe vecie.

 

Plec genunchiul, greu de timpuri, vrând să bat o-nchinăciune.
Cerul strânge valsul ploii, să îl cânte, în surdină,
Trag perdeaua peste suflet vrând să tac ce nu pot spune
Și adorm cu valsu-n minte , vals ce uită să rămână.

 

Vântu-și strânge răsuflarea și face calea întoarsă,
Orchestra din nori își strânge toba și o tamburină.
Noaptea și-a călcat pe suflet, neagră-i mantia ei groasă,
Eu , cu Bella strânsă-n brațe, petrec trupul la odihnă.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

26 septembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Acum mă îmbăt cu iluzii

Acum mă îmbăt cu iluzii

 

Îmbrac gândurile în forme concrete
de visele se-ntrupează-n păsări,
respir prin aripile întinse zborul

şi trăiesc bucuria ca pe un surâs.

 

Lumina lasă de se desprinde
subţirimea spiritului în cuvinte,
de mă alcătuiesc în pagini
la colţuri îndoite.

 

Căutându-te cu limbă de peşte
semnele de apă nu vor şopti
şi nu vei spune nimic,

tăcerea închide cercul în sine.

 

Acum mă îmbăt cu iluzii,
interesele ţesute se rup
şi adevărul se cerne
peste minciună,

 

tăcerea înghite zarva şi devine plictis.

———————–—————–

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

26 septembrie, 2018