Maria LEU: Poeme

FUGI

 

Fugi!
Sentimente nu-s.
Rămâi aici altfel ești judecat.
Mai poți vibra?
De ce trebuie sa te ascunzi,
de propriile tale sentimente,
dacă întra-devăr ele sunt?
Fugi de ceea ce simți.
Fugi și-ntrun final
habar n-ai unde ai ajuns.
Singur:
fără de mine,
fără de tine, fără sentimente.
Sau…
Rămâi acolo unde ești
prea plin de singurătate.

 

 

OARE POT?

 

Oare pot să te țin de mână
Și să-ți simt sufletul
sărutându-mi palma,
ca-ntr-un amurg de vise uitat
într-o neputință disperată:
de tine, de dor, de sublim?
Ore pot să te simt întreg
într-o biată palmă întinsă?

————————————–

Maria LEU

Iulie 2019

Maria LEU: De-a v-ați ascunselea

De-a v-ați ascunselea

 

Mi-ascund sentimente și gânduri și ploi,
Ce zac în căderea din ochii mei goi,
Mi-ascund și cuvinte șoptite profund
Să nu m-auzi tu prin ploaie plângând.

Eu vreau să mă știi surâzând într-o zi,
De-o fi n-o mai fi vreodat-acea zi,
M-ascund într-un con de-ntuneric și vid
Să nu mă vezi tu că-s desculț și-nsipid.

Să-mi fii doar văpaie în sufletul meu,
Și eu disperarea din zâmbetul tău.
Să-ți fiu sentimente și gânduri și ploi
Și tu o cădere din ochii mei goi.

————————————–

Maria LEU

Maria LEU: Nostalgie

Nostalgie

 

Mi s-a spart inima in mii de bucati,
Si-ncerc sa mi-o adun din mine,
Si viata-mi e-impartita-n doua parti,
Una cu tine, una fara tine.

Din ochi imi curg cascade reci de ploi,
Ma-nvaluie durerea ca o boala
Si nu stiu daca tu vrei sa fim doi,
Sau nu-s decat relatia banala.

Ma-mpiedic de-al meu dor, dar ma ridic,
Si rand pe rand ma-ntreb:de ce ma doare
Aceasta dragoste?si-n ochi ridic,
O lacrima ce din iubire moate.

16 01 2008

————————————–

Maria LEU

Maria LEU: Idei veștede

Idei veștede

 

Mereu mă-mpiedic de-a ta umbră
Și mă răstorn într-un noian de frunze veștede .
Profundă-i această clipă absolută
de toamnă veștejită-n noi
și unde-s frunzele care m-ascultă,
unde sunt gândurile dintre noi?
Cu pași înceți încerc să-nving o teamă,
de amintiri și de tristeți adânci,
ce a intrat în noi ca să mai cearnă,
frumosul gând, al toamnei, de temut.
Ca ruga ultimă a vieții mele ,
în vestejirea asta de idei,
aș vrea, când mor, să mă-ngropați în frunze,
și pe-a mea cruce să slujească ochii tăi.

————————————–

Maria LEU

18 decembrie, 2018

Maria LEU: Iubește-mă oricum

Iubește-mă oricum

 

Iubește-mă acum,
Iubește-mă oricum.
Încet, necenzurat.
Sublim, necomplicat.

Iubește-mă profund,
Acustic și în gând.
Amarnic de banal
Și-apoi demențial.

Iubește-mă fatal
Și-n cer de poți astral.
Iubește-mă arzând,
Zâmbind dar și plângând.

și-apoi ca pe un fum,
Sălbatic și nebun.
Iubește-mă și scrum,
Iubește-mă oricum.

Să ard de dorul tău,
Să fumegi de al meu.

————————————–

Maria LEU

30 noiembrie, 2018

 

 

Maria LEU: Dor de tine

Dor de tine

 

Mă-ntreb: de ce te mai iubesc,

Când ploi de lacrimi mi-ai adus
Şi viscolul în suflet mi-a pătruns ?
Mă-ntreb, tu oare m-ai iubit?
Şi nu găsesc răspuns la întrebare.
Și-un zid s-a ridicat,ca de grant
În sufletu-mi …E oare o-ntâmplare?
Nu, nu-i o întâmplare, e-adevărat
Căci sufăr de un dor nebun de tine
Şi ploi îmi curg din ochi într-adevăr,
Pustiul negru zace azi în mine .
Mă-ntreb: de ce te mai iubesc,
Când ploi de lacrimi mi-ai adus
Şi viscolul în suflet mi-a pătruns ?

————————————–

Maria LEU

 

Maria LEU: Poesis

Fără întrebări

 

Nu- mi pune întrebări și nu-mi vorbi,
Aprinde-o lumânare în odaie,
Și goi și-npleticiți să ne iubim,
Să fie totul ca o întâmplare.

Nu-mi pune întrebări, nu am răspuns,
Nici sentimente și iubiri, eu am doar vise,
Și toate-acestea la tăcere le-am redus,
Nici gânduri astăzi nu ne sunt permise.

Iubite, hai sa cenzurăm a noastră viață,
Să nu ne vadă nimeni dimprejur
Oricum noi doi n-avem nici o speranță,
Mai bine ne iubim pour la retour.

Să nu mai respiram, căci ne trădează
Și-aceasta respirație în doi.
Inerți să ne privim, dar cu speranță
Ca v-a-nvia un sentiment in noi.
……………………
Și chiar de-o să rămânem pe vecie ,
Doi deținuți mizeri și pângăriți,
Să ne iubim din nou în agonie,
Ca doi nebuni de viață amețiți.

Și-n rest de fapt nimic nu mai contează,
Tu vino și îmi da iar un sărut
Și-ngenunchiați și-ntunecați de groază,
S-aprindem lumânări pentr-un trecut.

 

Tristețe

 

Îmi e atât de greu să-ți spun că-s tristă
Şi singură de-atâtea luni și-ți scriu.
Dar ştiu că-n mine totuşi mai există,
Un tu inexplicabil de târziu .

Te-am părăsit în umbră pentr-o clipă.
Dar tu nici nu vei şti cât m-a costat
Această iluzorie risipă
A sentimentului, minţind, că te-am uitat.
Nu vei mai şti nimic şi nu vei crede,
C-am aruncat trecutul în abis.
Îţi sunt străină astăzi. Nu se vede?
Că toate m-au învins şi m-au ucis.
Dar dacă vrei să nu mă pierd cu totul,
Şi dacă ai un suflet precum spui,
Din lacrimi fă-mi un elexir al vieţii ,
Să pot să te iubesc într- un târziu.

———————––––––

Maria LEU

Continue reading „Maria LEU: Poesis”

Maria LEU: Clipă târzie

Clipă târzie

 

Ce târzie este clipa și ce greu e infinitul,
Când o frunza legănândă, plânge astfel nesfârșitul.
Ce pustiu îmi este gândul, când în noapte l-am pierdut,
Printre miile de stele rătăcind într-un cuvânt.
Noaptea grea se lasă-n mine
Și de caut amintirea,
Nu găsesc decât o pată
Ce-mi întunecă privirea.
Rătăcind în al meu suflet
De ruina și de jar,
Vei găsi doar frunze moarte
Învelind un amalgam.
Simți și tu că azi în mine
Frunzele se descompun?
Simți și tu că sunt ruină, în ruină și că plâng?
Ce târzie este clipa, și ce greu e infinitul.
Ce pustiu îmi este gândul, pustiind tot nesfârșitul.

———————

Maria LEU

 

Maria LEU: Triunghiul iubirilor

Triunghiul iubirilor

 

O latură tu,
o latură eu,
o latură ea
în unghiuri: iubire,
disperare,
dispreț.
Compasul îmi face un cerc,
să nu mai am unghiuri și brusc raza începe să se-nvârtă.
Vârtej.
eu, tu, ea.
Timpul se scurge prin clepsidra plină de lacrimi.
Nisipul n-a mai fost nisip,
a fost durere.
Jos în adâncuri ne regăsim,
fericiți și incompleți.
Sădim triunghiuri.
pe-o latură tu,
pe-o latură eu,
pe-o latură noi.

———————

Maria LEU

10 octombrie, 2018