Lidia STAN: Eu n-am crezut

Eu n-am crezut

 

Eu n-am crezut că vântul
și ploaia-mi sunt dușmani
Că-mi răscolesc în suflet
ca doi copii orfani

 

Că Toamna e-anotimpul
adâncilor dureri
Când viața-ncet se duce
din ‘nalt spre nicăieri

 

Eu n-am știut că gândul
te va-ncerca mereu
Și-o să te-ntorci în suflet
ca anii de liceu

 

Că agățând eșarfe
pe muntele dorinței
Voi destrăma doar scame
din ceața neputinței

 

Eu nu știam dar cred
că tinerețea toată
S-a dus demult și iarăși
nu vine înc-odată

 

Când ploaia mi se-așează
pe suflet și mă doare
O, Toamnă-aș vrea să-ți cer
umilă îndurare

 

Cum înflorește iar
târzie câte-o floare
Pe resemnări să-mi cadă
ninsorile-a uitare

———————————

Lidia STAN

5 octombrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: Sfântul Apostol Toma

În 6 Octombrie Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Apostol Toma,unul dintre cei doisprezece apostoli care au urmat pe Mântuitorul.

Sfântul Apostol Toma este amintit pentru a fi acela care și-a pus mâna în rana din coasta Mântuitorului și a pipăit pe mâinile Lui, semnul cuielor cu care a fost prins pe Cruce.

Sfântul Apostol Toma este, deasemenea, OCROTITORUL FAMILIEI.

Nimic nu este la întâmplare.

În această zi Neamul Românesc este chemat să apere Familia.


Sfinte Apostol Toma roagă-te pentru cei Binecredincioși și pentru Biserica Drept Măritoare să capete biruință în față celui rău și ocrotește Familia Românească.


Pentru Slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh și pentru biruința Bisericii Ortodoxe, în veci!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

5 octombrie, 2018

Mariana POPAN: Îndemn pentru copiii noștri!

ÎNDEMN PENTRU COPIII NOŞTRI

 

Şi pentru că e noapte,
Cu cerul înstelat,
Adun în două şoapte,
Somn lin şi m-am culcat!
Din vechea mea credinţă,
Din suflet de bunici,
Adun prin biruinţă
Cuvinte pentru pici:
Nimic din lumea noastră,
Decât cu Dumnezeu,
Veţi fi ca flori din glastră:

M-ai vii, cât trăiesc eu!
Cum bunii voştri-n viaţă,
Credinţei ei s-au dat,
Astfel să fiţi şi voi:
Credinţă de urmat!
Cum legile rescrise,
Mereu se-nlocuiesc,
Şi legile nescrise,
Mereu povăţuiesc:
Un tată şi o mamă,
Viaţă ei, v-au dat,
La fel şi drumul lor,
Vă fie de urmat!
Nimic fără credinţă
N-aduce stimă-n voi,
Cum soarele nu vine,
Fără un nor cu ploi.
Cu demnitate-n ochii
Părinţilor, priviţi!
Mândriţi-i cu respect
Şi dragoste, de-i ştiţi!
Ei vă iubesc mereu!
Cu viaţă v-au crescut,
Mereu v-or apăra
Puţinul vost,sau mult!
Iubiţi-i cu-adevăr!
Păstraţi-i inocenţi!
Sunt drumul vostru-etern,
De ieri şi din prezent!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

4 octombrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Pe-un vers din gând

Suflet ce-a uitat de ploi

 

Pe a timpului cărare unde dorm frunze uitate
Peste-a vântului spinare, prind de zac vorbe uscate.
Zace vremea cea târzie, pe surâsul aplecat
Și mai deapănă prin suflet într-un cânt de legănat.

 

O vrabie ciufulita, parcă puii ei și-i cheamă,
Vântul o zburătăcește toată și-i ia pana vamă.
Alta-n vârf de brad sălbatec pare că se leagănă
Și cu ciocul strâns pe-o creanga , lin in vânt se clatină.

 

Se desprinde , jos spre moarte, pe un malder strâns de frunze,
Și ușor i-astupă trupul, ca sărutul stins din, buze
O ascund în întuneric strânsă bine, ca-n sicriu
Și-i ocrotesc răsuflarea, dintr-un suflet, încă viu.

 

Pe a bolților cărare, se pictează răsăritul ,
În fereastra larg apusă, ochiul prinde Infinitul.
Sufletul pribeag recheamă vrăbiuța, ca în doi
Lungi liane călătoare, împletite, spre ‘napoi.

 

Din grămada larg apusă, vașnic clocotit de frunze
Toate ruginii la făță și prin trupuri cam obtuze.
Așezate prinse-n grija, de-a sluji ca așternut
Strâng în ele trupul țeapăn, dintr-un zbor ce l-a avut.

 

Toamna strânge dimpreună trupurile-amestecate,
Zilele s-or vinde nopții, în curând se trec uitate.
Pomii toți cuprinși de toamnă , se jelesc în noapte goi,
Vrăbiuța-n Universuri, suflet, ce-a uitat de ploi.

 

Pe-un vers din gând

 

Azi nu mă mai certa , tu mamă
Că am uitat și nu mai știu
Din părul alb îmi plătesc vamă
Cărări, spre cerul azuriu.

 

Ajută-mi pașii cum făcut-am
Și eu, într-un demult, cândva
Și pierde-ți vremea, cum pierdut-am
Când te știam , pe undeva.

 

Nu mă certa că nu am teamă
Și plec , de nu mai știu să vin
Căci pentru toate mai cu seamă
Mă pierd pe mine, prin suspin.

 

Am obosit de-atâta cale
Ce-a curs demult, prin anotimpuri,
Nu mă certa , de fac escale
Unde cu mintea , ieși din gânduri.

 

Iar dacă pași-mi pleacă-n vremuri
De n-ai să poți să-i mai ajungi
Apucă poarta ce-o cutremuri
Sub pași, cu lacrime străpungi

 

Și iartă-mi pașii și greșala
Iar dacă vezi că nu-ți răspund
Nu-mi cere-n veacuri răfuiala
Așează-mă pe-un vers din gând.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Pe-un vers din gând” →

Virgina Vini POPESCU: Taina scrisului (70) – Imagini din holograma gândului

M-am născut în ziua de 10 iunie 1952, în localitatea Scurtu-Mare, judeţul Teleorman, în tânăra şi frumoasa familie Alexandrescu Eugenia şi Anton, care fusese binecuvântată, cu 6 ani în urmă, cu fetiţa Maria-Mioara Alexandrescu. Şcoala generală am făcut-o în satul natal, după care am urmat Liceul Teoretic din Videle şi studiile superioare. Sunt absolventă a Facultăţii de Fizică – Chimie a Universităţii „ AL.I. Cuza“ Iaşi, a mai multor cursuri postuniversitare de specialitate şi de formare didactică şi managerială şi a doctoratului în Fizică.

Cu literatura am fost prietenă dintotdeauna. Dragostea pentru citit şi pentru compuneri, care a fost baza relaţiei mele cu literatura, mi-a fost trezită de unchiul meu patern, învăţătorul Victor Alexandrescu, o permanenţă intelectuală a copilăriei mele, un om pasionat de cultură, de ştiinţă, de citit, un bun rezolvitor de probleme de matematică, un cunoscător al istoriei naţionale, un pedagog şi un patriot desăvârşit.

Curajul plecării spre şcoală cu fruntea sus a fost determinat, în mare măsură, de atitudinea părinţilor mei faţă de învăţătură şi de înţelegerea, din vreme, a multor lucruri, din mediul educativ în care am petrecut „ cei şapte ani de acasă”. Iubită şi primită cu drag printre oamenii mari, printre musafirii permanenţi ai casei, reprezentaţi de intelectualii: Victor Alexandrescu, învăţătorul Ion Măntescu, învăţătoarea mamei mele- Virginia Duţică, preotul Vasile Bădescu, am asistat la discuţiile lor despre oameni de cultură şi ştiinţă, despre eroii neamului, despre scriitori şi opere literare, despre valorile naţionale, despre compozitori, poeţi, pictori, sculptori, despre evoluţia lumii şi rostul şcolii, despre ceea ce mai târziu am realizat că reprezintă valorile morale şi spirituale în care m-am format. Din acele vremuri, stimulată de „doamna învăţătoare”, Valeria Coşniţa, (al cărui portret moral l-am prezentat în eseul „După o jumătate de veac”), am început să fiu atrasă de poveşti şi citit.

Mai târziu, în gimnaziu, am fost pasionată de compunerile literare-tematice, pe care le primeam ca „temă pentru acasă” de la doamna profesoară de limba şi literatura română, Georgeta Măntescu, o îndrăgostită a profesiei de dascăl. Cu demnitate şi dăruire, doamna reprezenta, la catedră, a treia generaţie de dascăli din familia sa. Pe atunci, dar mai cu seamă în anii de liceu, am început să scriu versuri, poezii, eseuri, care au rămas prin caietele mele de „teme individulale”, din care am citit la diferite întâlniri cu prietenii sau cu colegii interesaţi de literatură. La vremea intrării în liceu, urmând „modelul familiei”, (sora mea a devenit profesor de matematică), am optat pentru profilul real. Am valorificat, astfel, metodele de rezolvare a problemelor, înţelese bine în timpul antrenamentului făcut în anii de şcoală generală cu „unchiul Victor”. Am trecut la pasiunea pentru rezolvarea problemelor din culegerile de nivel mediu de dificultate, apoi a celor cu grad de dificultate sporit şi a celor de concursuri şi olimpiade şcolare. Bucuria desluşirii „rebusului matematic” s-a amplificat în anii de facultate cu  rezolvarea problemelor de Fizică. În perioada liceului, am citit multe cărţi recomandate de profesorii mei.

Am urmat o facultate care nu era înrudită cu literatura, dar am simtit tot timpul că iubesc scrisul. Prin „anii 80”, încântată de „Flacăra lui Păunescu” şi de invitaţia găsită la o rubrică ce viza dialogul cu cititorii, i-am trimis o poezie. Poetul nu a întârziat, în numărul următor dându-mi răspunsul şi sfatul de a mă strădui să fac aur din gândurile aşternute pe hârtie (alchimie!). După terminarea facultăţii, când m-am căsătorit şi am devenit mămica unui băieţel (Cătălin / 21 iunie 1978), i-am compus poeziile copilăriei. Când Cătălin a început să citească, s-a întâlnit cu primele poveşti pe care le scrisesem pentru el. Devenind bunică, am reluat ciclul. La naşterea Antoniei, nepoţica mea, (10 iunie, 2009),  i-am dedicat poezia „Când îngerii vegheau” şi am publicat-o în revista „Repere Educaţionale”.

Deşi o parte din scrierile mele au fost date publicităţii anterior, îmi place să consider că acest moment a fost debutul meu literar. De atunci şi pâna acum, în albumul meu literar au apărut mai multe pagini. Toate îmi sunt dragi, sunt părţi din sufletul meu, sunt „imagini din holograma gândului”. La poarta intrării lor către cititori, am bătut cu sfiala specifică începătorului şi mi-au răspuns doi oameni dragi, cărora le mulţumescu cu orice ocazie: scriitoarea româno-canadiană, Elena Buică şi jurnalistul român stabilit în Australia, George Roca. Ei mi-au întins mâna şi mi-au îmbrăţişat sosirea. Oameni deschişi la minte şi la suflet, cu dragoste de ţară şi de neam, dornici să promoveze creaţiile românilor, cei doi mi-au indicat şi mie, ca multor români-scriitori, revistele de cultură la care publicau, la care erau colaboratori sau fondatori.

Am început, astfel, o colaborare cu multe reviste scrise şi virtuale, publicând ani în şir ce am scris. M-am înscris cu grupaje poetice la mai multe concursuri literare, obţinând premii şi menţiuni, am participat la peste 40 de antologii de poezie şi proză, (4 sunt bilingve) , am devenit membră a Ligii Scriitorilor Români. Am hotărât, după ce am prezentat mai multor critici literari scrierile mele, să trec la volumele personale. Astfel, mi-au apărut cărţile: „Între porţi de Univers” – poezie clasică  (Editura „Anamarol”, 2016),  „Clonarea lui Jerry” – poezii pentru copii (Editura Dandes Press, 2017) şi „Faţete de cristal” – proză scurtă (Editura Dandes Press, 2018).

Mulţi scriitori teleormăneni, printre care: Romulus Toma, Nicolae Dina, Nicoleta Milea, Gheorghe Olteanu, Gheorghe Pietreanu, Lia Nenciu, Domniţa Neaga, Emilia Stroe,  mi-au fost alături în etapele de prepublicare a cărţilor, precum şi la lansarile lor, care au avut loc la Biblioteca Judeţeană „M. Preda” din Alexandria. În acesta an, „Anul Centenarului Marii Uniri”, am avut plăcerea să dau curs invitaţiilor mai multor edituri, care şi-au propus să publice antologii cu această temă. Prin scrierile mele, aduc un mic buchet cu tricolor la mormântul celor care au realizat, cu un secol în urmă, visul milenar al românilor: „Marea Unire”. Mă retrag, astfel, cu gândul spre capitolul „Nemuritorii” din cartea „Între porţi de Univers”, în care i-am slăvit.

Peste trei luni se rotunjeşte secolul unităţii naţionale, iar peste câteva zile este Ziua Limbii Române! Cu gândul la aceste evenimente, ca fiică de veteran, persoană cu profunde trăiri patriotice şi scriitoare, doresc ţării mele: La mulți ani România! Mulți ani în pace, unire și prosperitate, urmași frumoși și demni de înaintașii lor!

––––––––––-

Virginia Vini POPESCU

Alexandria, sfârșit de august 2018

 

Dan TEODORESCU: Demnitate, solidaritate, respect!

În prima zi din octombrie, pe plan mondial se aniversează Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. În acest context, pe 1 octombrie 2018, Sala „Ana Aslan” din cadrul Centrului Cultural Multifuncţional pentru Persoanele de Vârsta a Treia din Iaşi a găzduit un eveniment cultural de excepţie, sub titulatura „Demnitate, Solidaritate, Respect”. Organizatorii au fost Centrul Cultural Multifuncţional pentru Persoanele de Vârsta a Treia Iaşi şi Asociaţia Judeţeană Iaşi Moldova a Pensionarilor, moderatorii manifestării fiind Magdalena Lupu şi Mihai Vieriu.

Pentru început, Liviu Filipescu – preşedintele Consiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice a prezentat importanţa Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, unde s-a menţionat şi câteva aspecte legate de valoarea punctului de pensie în România.
Din partea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice, Marian Stanciu a lecturat un mesaj trimis ieşenilor de preşedintele Preda Nedelcu.

În continuare, preotul Radu Brînză, de la Parohia Sf. Haralambie Iaşi, a vorbit asistenţei despre valorile morale ale familiei, cu trimiteri clare la participarea românilor la Referendumul din 6-7 octombrie 2018. Părintele a spus: „Cu Hristos, iubirea nu se termină niciodată! Familia este sfântă, iar statul este puternic, când o familie este puternică, iar familia trebuie să fie constituită dintr-un bărbat şi o femeie. Biserica nu face politică, dar ea susţine referendumul, unde cu toţii e bine să votăm DA! Vă rugăm, ca pe 6 şi 7 octombrie să spuneţi DA la referendum. Să dea Dumnezeu să reuşim!”.

A urmat un program cultural-artistic de ţinută, la care şi-au adus contribuţia Grupul Coral „Senior” (dirijor: Elisabeta Ciobanu – 82 ani) şi Grupul Coral „Seniorii celor Şapte Coline” (dirijor: Elena Apostol). Soliştii ultimului grup coral menţionat au fost Iulia Rabac şi Roxana Poiană, iar Stela Lazanu a avut un recital poetic de excepţie. Iulia Rabac a prezentat publicului şi un frumos recital de muzică populară.

Actriţa Ina Paladi a recitat un poem de Adrian Păunescu, iar Angela Pistol a rostit o poezie proprie, ambele în spiritul evenimentului. Inginera Zenovia Ghican a dorit să expună câteva metode medicale speciale, prin autocontrol, elaborate de Dan Seracu, fără însă a avea un prea mare succes la public. În final, cei prezenţi au putut admira şi expoziţia de pictură „Culorile toamnei” a lui Iulian Ipimahi, absolvent al Şcolii Populare de Arte Iaşi.

––––––
Dan TEODORESCU

Iași, 5 octombrie 108

Eleonora SCHIPOR: Salonul de carte românească la Pătrăuții de Jos

După ca am asistat la mai multe asemenea Saloane de carte, fie la Crasna, Ropcea, Pătrăuții de Sus, Cernăuți, Herța, iată că de această dată am poposit chiar în satul meu de baștină, la Pătrăuții de Jos.

          Acest început de octombrie a fost gazda unei adevărate sărbători literare prilejuite de sosirea oaspeților de la Suceava. Ne-au onorat cu prezența lor domnii Gabriel Cărăbuș, directorul bibliotecii județene „I. Gh. Sbiera” din Suceava, Doina Cernica, ziaristă, scriitoare, publicistă, Ciprian Bojescu, publicist, scriitor, copământeanul nostru, originar din satul Iordănești, r-nul Hliboca.

          Din partea bibliotecarilor din Bucovina au fost prezenți d-na Maria Dovgani, locțiitoarea directorului bibliotecii științifice regionale „M. Ivasiuk”, Elena Mihai, directioarea Sistemului Centralizat al bibliotecilor din raionul Herța,  directoarea Sistemului centralizat al bibliotecilor din raionul Storojineț Ivona Lughina, cu reprezentanta BucPresuluu Elena Amariei,  bibliotecari din satele vecine, primarul satului Pătrăuții de Jos d. Gheorghe Fedorean, profesori, lucrători din sfera culturii, elevi.

          Salonul a început cu un moment tradițional și anume înmânarea unui colac frumos împletit pe un ștergar brodat oaspeților din România. După cântecul „Bine ați venit la noi” interpretat de Daniela Grumeza, elevă a școlii medii, a urmat o scurtă incursiune în istoria bibliotecii pătrăucene pregătită de doamna Maria Ștefureac, șefa bibliotecii centrale, pe care o conduce de câteva decenii la rând. A continuat domnul primar Gheorrghe Fedorean cu o prezentare generală a satului, oamenilor de vază și evenimentelor importante.

          În continuare moderatoarea evenimentului Natalia Balan, conducătoare artistică a căminului cultural local  a prezentat cele două secțiuni ale Salonului de carte. Ca cititoare cu un mare stagiu, dar și ca activistă pe tărâmul cultural mi s-a încredințat misiunea de a prezenta cărțile despre sat și oamenii lui. Avem tocmai 14 cărți: una despre polonezii din cătunul Arșița, autoare Helena Krasovska din s, Panca, r-nul Storojineț, monografia baștinii intitulată „Pătrăuții pe Siret”, autor-savantul Ilie Popescu, enciclopedia folclorică a satului prezenată pe scurt chiar de autorul ei, profesorul, etnograful, folcloristul Valeriu Zmoșu, și o carte despre satul natal și oamenii săi a cărei autoare este profesoara-pensionară Viorica Pițu. Alte zece cărți despre sat și oamenii deosebiți îmi aparțin chiar mie. Ca fiică a satului și cetățeană de Onoare sunt mândră de faptul că am putut face ceva pentru satul meu de baștină.

          Câteva eleve ale școlii locale au recitat versuri despre sat. Unul dintre ele aparține d. Larisa Chedic, directoarea căminului cultural local.

          Partea a doua a fost dedicată unei personalități de pe Valea Siretului, profesoarei, activistei, scriitoarei Maria Motrescu-Popescu, sora poetului-martir Ilie Motrescu, care le finele acestei luni ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Ne-a părăsit, trecând spre tărâmul veșniciei doar cu trei luni și ceva în urmă. Am vorbit despre ea ca om, activistă, scriitoare, făcând referințe și la carrea pe care i-am ajutat s-o scoată de sub tipar cu câțiva ani în urmă „Între vis și realitate”. A fost o bună prietenă a noastră, fiind oaspetele bibliotecii pătrăucene nu o singură dată. Am păstrat cu toții și un moment de reculegere în memoria ei luminoasă.

          Despre ambele compartimente a fost amenajată cu multă grijă o expoziție de cărți, ziare, reviste, buclete, pregătită cu mare grijă de șefa bibliotecii doamna Maria Ștefureac, ajutată și de subsemnata.

          În partea a doua a întâlnirii noastre li s-a oferit cuvântul oaspeților de la Suceava. Domnul Gabriel Cărăbuș făcând referințe la importanța unor asemenea Saloane prin satele regiunii, la colaborarea fructuoasă cu biblioteca regională, a mai donat bibliotecii noastre și întreaga colecție a cărților sciitorului francez Jules Verne în traducere românească. Doamna Doina Cernica s-a referit la impoirtanța lecturii, a cărților, aducând în dar celor două biblioteci, dar și câtorva persoane particulare câteva cărți în limba română. La rândul său dl. Ciprian Bojescu, care are până în prezent 4 cărți, toate dedicate baștinii sale Iordănești și Bucovinei la care ține atât de mult, a povestit cum a scris, a publicat și ce planuri de viitor mai are mai ales pentru anul viitor când va fi și jubiliar.

          Am avut o surpriză pentru el, dăruindu-i ziarele românești unde am publicat câteva materiale despre noua carte ce a apărut de curând „E vremea amintirilor”. De asemenea i-am cadonat și un exemplar al Antologiei literare apărută tot în acest an sub egida Asociației creștine ASCIOR, condusă de dl. Nicolae Mușat din Buzău. Filiala acestei Asociații a fost deschisă de curând la Cernăuți, iar subsemnata este vicepreședinta ei. În această Antologie i-am prezentat o carte apărută anul trecut „Cu dragoste de pământ românesc”. Încă un exemplar al acestei prestigioase apariții editoriale l-am donat bibliotecii locale deoarece am acolo și un material despre biblioteca pătrăuceană. Cred că această colaborare a mea cu Asociația ASCIOR va continua. Deocamdată îi mulțumesc și pe această cale vrednicei doamne scriitoare din Timișoara Mariana Gurza care a avut grijă ca publicațiile mele să apară în Antologia susnumită.

          Au mai luat cuvântul doamnele Maria Dovgani, Elena Mihai, Ivona Lughina, profesoara de limbă maternă de la școala locală Elena Burla, directoarea căminului cultural Larisa Chedic ș.a.

La fine, doamna bibliotecară șefă Maria Ștefureac le-a mulțumit tuturor pentru prezență, participare activă și i-a poftit să poposească ori de câte ori vor dori la biblioteca noastră.

———————————-

Prof. Eleonora SCHIPOR,

membră a Uniunii Scriitorilor Români, cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos, membră a Societății bibliotecarilor Bucovineni

Bucovina de Nord / Ucraina

4 octombrie, 2018

Vavila POPOVICI: Mentalitatea

Mentalitatea, conform dicționarului, este modul propriu în care gândește un individ sau o colectivitatea să-și ducă viața. În anul 1985, un fost agent dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America a oferit un interviu privind subversiunea ideologică, adevărata „armă” prin care se poate distruge psihic un popor, schimbându-i mentalitatea. El afirma în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, în timp ce restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică sau război psihologic. Și explica că ea, subversiunea, consta într-un proces lent de spălare a creierului, existând pași pentru schimbarea gândirii și comportamentului unei întregi națiuni; subversiunea și propaganda își pierd însă din eficiență, când persoanele vizate conștientizează situația în care se află fiindcă „poți manipula toți oamenii o perioadă de timp și o parte a oamenilor mereu, dar nu poți manipula toți oamenii mereu”.

Totuși, au existat destui oameni cu voință și înțelegere și care au rezistat acestei influențe. Ei nu s-au lăsat manipulați, conștienți de faptul că frângerea voinței i-ar fi transformat în sclavi. Românul, de exemplu, este greu de manipulat, dar având în vedere forța și metoda cu care este făcută manipularea în zilele noastre, nu a fost și nu mai este imposibil. În primul rând, orice om educat în spiritul onoarei și al cinstei, s-ar opune schimbării unei mentalități care i-ar altera viața, principiile vieții – cinstea și dreptatea.

Interviul despre care am amintit a fost realizat demult, dar de atunci și până în zilele noastre dezinformarea, manipularea s-a făcut cu mijloace mult mai sofisticate. A progresat, cum s-ar spune. S-a putut schimba astfel mentalitatea mai multor oameni, mai rapid, și poate într-un mod mult mai durabil.

Paralel cu această manipulare, oamenii au simțit cum încet-încet politicienii le-au degradat viața, cum s-a format o adevărată clică care a acționat și acționează după bunul plac, proliferând hoția, abuzul de putere. Au simțit cum se schimbă comportamentul celor din jur, ideile conform cărora se acționează, adică mentalitatea, modul în care trebuie concepută viața, cu toleranță la devierea de la cinste.

Toți guvernanții neo-comuniști au tolerat minciuna, hoția. La un moment dat, o parte a populației care nu a mai suportat, nu s-a mai lăsat manevrată și a conștientizat derapajul, degradarea societății în care trăiesc. Devenise clar și vizibil că noul comportament – componentă a mentalității – nu poate fi acceptat, că trebuie schimbat urgent, fiindcă țara cunoștea declinul moral și economic. Dar cine să o facă, când guvernul ducea lupta împotriva celor care luptau cu corupția? S-a mobilizat societatea civilă și au apărut acele proteste stradale. Politicienilor nu le-a păsat, nu au vrut să asculte glasul poporului, l-au ignorat un timp, apoi au hotărât să dea „lovitura de grație” printr-un plan de acțiune mârșavă, o manipulare, pentru a înfricoșa protestatarii și a scăpa în acest mod de proteste. A fost protestul din 10 august 2018 care va rămâne în istorie.

Guvernanții și-au permis, de-a lungul timpului, a perioadei post comuniste, comportamente anti- sociale, anti-umane uneori, și aceste comportamente s-au produs în lanț, de la o guvernare la alta, deoarece românii au votat întotdeauna răul cel mai mic. Unde era binele ascuns, de nu-l găsea nimeni? Era înlăturat, precum în comunism, doar cu alte metode, mai subtile. Și-atunci cum se putea promova cinstea, dreptatea? Cum trebuia înțeleasă libertatea câștigată și democrația mult dorită? Aleșii poporului s-au dovedit a fi din ce în ce mai nepregătiți pentru guvernare, mai incapabili și mai incorecți. În momentul în care a fost găsit omul educat, bine intenționat, clanul parveniților a început atacul… De teama pierderii puterii? De teama descoperirii fărădelegilor făcute? Culmea tupeului și al perfidiei, au început atacul acuzând cu propriile lor idei și acțiuni mârșave, inventând amestecul străinilor, sistemul paralel, ei constituind de fapt un întreg sistem comunistoid organizat. Întreb acum, ca și altădată: Nu s-a văzut din ce parte vine manipularea și în ce scop era făcută? Poate primii pași ai manipulării au fost foarte discreți? Vorbesc de o parte și de cealaltă, de emițători și primitori. Lipsa de transparență în toate acțiunile întreprinse ale guvernului, ar fi trebuit să dea de gândit.

Noii aleși în loc să se ocupe de prosperitatea țării, să aibă o viziune de dezvoltare, s-au apucat să modifice legi să adopte altele care să le favorizeze hoția, să le întărească puterea. Sub pretextul/ minciuna că doreau să îndrepte unele lucruri, mai mult au stricat. DNA (Direcția Națională Anticorupție) care a lucrat împotriva corupției, a fost îngenuncheată și au urmat alte instituții, cu scopul de a acumula puterea în mâna partidului de guvernământ, practic – a conducătorului acestui partid.

Însă, nici un dar dat de Dumnezeu neamului omenesc nu e mai strălucit decât dreptatea care întrunește în sine toate virtuțile – din care cauză a și fost cercetată de către oamenii înțelepți – și uneori din obiceiuri rele s-au născut legi bune, anume ca nimeni să nu pună mai presus de rațiune și adevăr voia și obiceiul lui, ci să aibă legi ale vieții și ale purtării pe care să le respecte și să nu poată lua drept pretext neștiința, dacă și-a sporit averea personală în dauna altora și să nu recunoască, să mintă în continuare. Ignoranța și reaua intenție nu scuză pe nimeni. Nu se admite a veni în ajutorul proștilor și a răilor, a-i absolvi de pedepse. Ideea aparține vestitului umanist transilvănean Ioan Honterus (1498-1549) și este dezvoltată în „Prefața la sentințele dreptului civil”. Și mai spune acest umanist: „Căci nicio definiție a regulilor nu este atât de cuprinzătoare încât să nu poată fi răsturnată câteodată. Tocmai pentru că sunt diferite cazurile la care se referă fiecare lege în parte, excepțiile sunt multe și replicile de asemenea sunt felurite. În sfârșit, odată ce încetează rostul unei legi, încetează și legea respectivă, pe când echitatea rămâne mereu, și nu se schimbă niciodată, fiindcă este firească: și tocmai de aceea e cel mai sigur lucru de a lua întotdeauna în considerație pe ea în primul rând. Căci neputându-se da despre unele lucruri definiții veșnice și generale, ele constituind numai în echitate, trebuie să avem în vedere nu numai ce este îngăduit în toate acestea, ci și ce este onest: într-adevăr nu tot ce este îngăduit este onest; multe îngăduie legile și totuși nu le poți săvârși fără să-ți calci pe conștiință”.

Noi, cei care nu suntem cunoscători în acest domeniu, observăm însă cât de complicat este totul, câte îngrijorări se pot naște, câtă atenție și măsură necesită legile și ne întrebăm: Cărui fapt se datorează graba cu care a acționat Comisia parlamentară specială pentru legislația în domeniul justiției, asupra amendamentelor la legile justiției, fără a ține cont de îngrijorări? De ce anumite legi ale justiției trebuie modificate prin ordonanțe de urgență?

Hegel, filozoful german,  reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea, în

lucrarea sa „Principiile filozofiei dreptului sau elemente de drept natural și de știință a statului” are un „adaus” interesant: „Soarele și plantele au și ele legile lor, dar ele nu le cunosc: barbarii sunt cârmuiți de instincte, de moravuri, de sentimente, dar ele nu au conștiința de aceasta. Prin faptul că dreptul se instituie și că el este cunoscut, se înlătură tot accidentalul simțirii, al opiniei subiective, forma răzbunării, a milei, a egoismului, și numai astfel își dobândește dreptul determinația sa adevărată și ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecând prin disciplina înțelegerii el devine capabil de universalitate”.

Și în alt „adaus”: „Legea universală a fost întotdeauna cuprinsă în cele 10 porunci: […] Fiece cod de legi ar putea fi și mai bun decât este; firește, îi este îngăduit reflexiei frivole să afirme aceasta, întrucât ce e mai minunat, mai înalt și mai frumos, poate fi gândit ca și mai minunat, și mai înalt, și mai frumos. Totuși un pom bătrân și mare își întinde ramurile mereu mai departe, fără ca pentru aceasta să devină un pom nou; și ar fi o absurditate să nu vrei să plantezi pomi, în așteptarea ramurilor care ar putea să crească”.

Adevărat că frivolitatea gândirii o au oamenii orgolioși, oamenii lipsiți de o educație dreaptă și solidă. Ei nu-și vor schimba comportamentul dobândit, nu vor permite schimbarea mentalității, nu vor privi la pomul bătrân, la ramurile lui întinse peste lume, ci se vor grăbi să planteze pomi noi cu rădăcini alterate, tăiate, așteptând inutil ca ramurile lor să crească…

Și așa cum oamenii necinstiți nu pot sta alături de cei cinstiți, nici oamenii orgolioși și lipsiți de valoare nu vor putea sta alături de oamenii modești cu calități personale și profesionale. Care totuși există printre noi!

————————–———————

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

4 octombrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: Ești doamna mea

Ești doamna mea

 

Ești doamna mea,regina din odaie,
Ce-a zămislit trăiri ,dar și regrete,
Ești doamna mea în universul iubirilor eterne !
Ești doamna sufletului frânt,
Sub greutatea fluxului de sentimente,
M-ai părăsit și m-a durut
Că erai doamna mea prin lege !
Nu am știut să îți arăt vulcanul ce erupe
Și se topește-n lava lui încet și pe tăcute !
Nu am știut să-ți dăruiesc…
Povestea visului în doi,
Nu am știut să-ți dăruiesc,
Un dram de fericire !
Tu doamna mea ai fost și vei rămâne,
Vei fi icoana sufletului meu și peste mâine !
Ești doamna mea deși nu vrei să te împart
Și-n cinstea ta închin cu dor paharul,
Plângând …că m-ai lăsat cu Bachus !
Ești doamna mea..și știu,
Eu te-am pierdut, acum e rece în odaie și bate vânt
Și frunzele de toamnă…
Ce-mi zboară-n amintiri și este trist !
Te-ai dus iubită doamnă,te-ai dus demult !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

3 octombrie, 2018

 

Anatol COVALI: Triolete

Şi poezia mea

 

Şi poezia mea e azi bolnavă.
De-atâtea suferinţe şi tristeţi
nu poate fi frumoasă şi suavă.

 

Şi poezia mea e azi bolnavă,
se scurge-n gânduri dure, ca o lavă,
repovestind durerea-acestei vieţi.

 

Şi poezia mea e azi bolnavă,
dar e şi-o tolbă plină de săgeţi.

 

Mi-e dor de vertical

 

Mi-e dor de vertical, urăsc cocoaşa
şi mersul în genunchi şi resemnat.
Vreau să-mi smulg ştreangul şi să rup cravaşa.

 

Mi-e dor de vertical, urăsc cocoaşa
şi sunt sătul până în gât de laşa
răbdare care m-a încorsetat.

 

Mi-e dor de vertical, urăsc cocoaşa
pe care singur m-am crucificat.

 

E viscol

 

E viscol şi nămeţii cresc întruna.
E frig şi dârdâim în suferinţi.
Parcă-i o iarnă pentru totdeauna.

 

E viscol şi nămeţii cresc întruna,
dar nouă ca oricând, ne e totuna,
nu îndrăznim să ne ieşim din minţi.

 

E viscol şi nămeţii cresc întruna,
aproape ne-au răpus ,dar stăm cuminţi.

 

Vreme

 

Vreme de grea şi cruntă silnicie,
stupidă vreme care ne-nconjori
şi printre noi te-agiţi ca o stafie.

 

Vreme de grea şi cruntă silnicie,
când viitorul e în agonie,
dar noi privim spre el nepăsători.

 

Vreme de grea şi cruntă silnicie,
când greu e să trăieşti şi-uşor să mori.

 

Drumul acesta

 

Drumul acesta fără sens ne-omoară,
am obosit mergând pe el mereu
numai prin gropi şi-n spate cu povară.

 

Drumul acesta fără sens ne-omoară
şi nimeni nu-l scurtează, nu-l repară
când zi de zi devine tot mai greu.

 

Drumul acesta fără sens ne-omoară
şi-L îngrozeşte şi pe Dumnezeu !

 

Nu-i niciun semn

 

Nu-i niciun semn că o să fie bine.
Dintr-un mai rău intrăm în alt mai rău
şi-n jur vedem doar lacrimi şi suspine.

 

Nu-i niciun semn că o să fie bine.
Durerea nu-ncetează să domine
şi spart e al speranţei zurgălău.

 

Nu-i niciun semn că o să fie bine.
Ne prăbuşim din hău într-un alt hău.

————————————–

Anatol COVALI

București

4 octombrie, 2018

Continue reading „Anatol COVALI: Triolete” →