Amintirea
Rătăcind cărări pustii de dor aseară,
Obosit gândul, de tâmpla porții rezemat,
Mă-ntreba oftând a nu știu-a câta oară,
Ce o fi cu tine, ce ți s-o fi-ntâmplat.
Nici un semn de viață tu nu ai mai dat,
Ești parcă cu totul dispărut din lume,
Mistuit de teamă și atât de îngrijorat,
Taciturn oftează și s-a-nchis în sine.
Vreau să îl împac, nu m-ascultă însă,
Azi îl simt absent, de dor e pierdut,
Flacăra iubirii dintre noi e stinsă,
Ca un văl de ceață – n nori s-a risipit.
Nu-ți înțeleg lipsa, gândul întâi doare,
Suferă cumplit,deși știu c-apoi îi trece,
Dar sătul de toate, zilele, clipele amare,
Hotărât că tu-l îmbeți doar cu apă rece,
Se va-nchide-n el, suferind te va uita,
N-are rost ca tu să – l chinuiești într-una,
Chiar de întâi doare și mult va suspina,
Îi va trece-apoi sigur pentru totdeauna,
Înțelegând că tu,nu-mi vei fi nicicând,
Căci ești amăgire și doar speranță fada,
Vei rămâne amintirea care nopți la rând,
Îl scăldai în dor-necat în lacrimă caldă.
Te-am căutat, te caut încă
(răspuns) Continue reading „Elena TUDOSA: Versuri”
Trecutul, un Adio
Mâna ta o simt pe tâmplă
Zeițele mele- gândurile…!
există riscul ca într-o zi oglinda mea să se spargă