Neinspirate strângeri

 

Îmblânzindu-ţi uşor,

pe nesimţite…

necrezute doruri,

durerile neinspirate,

de a fi cuprinse…

În nevoințele

Inexistent,

Dar a tot…

Necuprinse.

Ce ne cuprind

În a lor pufoase,

Dulci atingeri!

Asupritoare strângeri…

Nemeritate mângâieri.

 

 

Totuşi neînfricat cădem

 

Pășind in gol,

Cu picioare,

De viață neatinse.

…

Neatingând,

Pământul

Și fiind(ul).

 

Pășind in urme,

al umbrelor,

Groaznice hău

Totuşi neînfricat.

 

Cad, decad

şi recad.

Nu singur.

Nu eu.

Continue reading „Varga István ATTILA: Îmblânzindu-mi clipele-ţi (poeme)” →

Poemul adormit

 

Umede clipe,

Neputând …

A fi trăite,

Netrăit…

în Infern,

al Flăcărilor

încinse…

De iubiri,

Trecătoare…

trecute

 

Iubiri,

Decăzute,

Răstignite…

de Păcate.

Păcătoase,

Necrezute.

Ce ne mint…

Prin ele,

Căutându-ne.

 

 

Poemul retrezit I

 

în scaune…

Printre scaune,

Trăite…

și retrăite…

Stau.

ascultând

Glasuri,

Glasul…

Zădărnicind

rostirile.

 

Fără sens.

Fără ținte.

Țintind în gol

Continue reading „Varga István ATTILA: Clipele pierdute, în scaunele vieții” →

Scursele minciuni

 

Minciuni…

Scurse.

Izvorâte,

Din locuri,

Al lumilor,

Ascunse…

 

Dezvelite,

în lumi…

Mărginite.

Prin cuvenite,

nevoite…

 

Nevoite,

A le rosti,

deși…

rostiri,

ale lor,

le distruge,

ne nimicesc…

Cel ridicat,

de El,

prin El.

 

Nerostitul tăcerii întrerupte

 

Închise.

De tot,

și cu…

Cu totul,

în acele….

Cuvântări.

Cuvinte dense,

răsturnate,

Deseori…

nerăsplătite,

lipsite…

 

cuvinte,

închise,

în sinele,

din nou,

din noi.

 

Cuvântări,

Lipsite…

De voințe,

sensuri

și fapte…

doar rostite,

în nerostitul,

tăcerii întrerupte!

 

 

Rupte-s rosturile ne…

 

Rupte-s

Vorbele,

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Nevoite vorbe lipsite de adevăr (poezii)” →

Căutând,

în disperări,

Căzute

și decăzute…

Al dispărerii

adevăruri,

Dureroase,

uzate,

de lacrimi

și suferințe,

Neiertării

dureri…

Necrezute.

 

În acele lumi,

Stingherite…

de grele lanțuri,

Necântărite.

Crezute…

imaginare,

ireale trăiri

în ce trăim,

jelim…

și vrem,

a judeca

Judecății

Neauzite

Zgomote.

 

 

Dulce adevăr negustat

 

Al realului,

Necuprins…

Nezis,

Dar așteptat,

Atins,

Dar nedescris…

Iubit,

Dar neiertat,

Dorit,

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Adevăruri decăzute (versuri)” →

Copil vioi,

Neatins…

De plăceri,

și gând!

 

Trăit…

în gând,

amintiri,

fantezii,

dulci…

A trecutului

necugetat,

nedescoperit!

 

 

Al amintirii parfumat gând

 

Copil,

dulce…

Al amintirilor.

Parfumat,

gând.

 

Parfum,

ce…

Printre degete,

îmi scapă.

 

Parfum,

Ațipitor.

Ce…

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Copil trăit, în amintiri (poeme)” →

Trăiri infime,

în infern.

Vieţi infime

în apocalips(uri).

 

Căutând,

în infernul,

cel cotidian.

Lipsit de….

sens,

de semn,

de înţeles,

şi de Tot!

 

infern(uri),

infime.

Lipsit de…

Trăirile…

Şi de trăitul!

 

Infirmul gol

 

Infirmul

Cel netrăit,

Nedorit,

Regăsit,

În clipe,

Mereu evitate.

 

Infirmul,

Dorit,

Ca puținul…

Cel neatins,

De trăirile

şi dorurile!

 

O lipsă,

Plină de tăcere.

O pauză,

Un gol,

Marcat…

Prin miile,

de doruri!

Dor a trăirii

————————–

Varga Istvan ATTILA

Zalău

7 iunie 2019

Din umbră

Spre lumi,

Luminate,

Reies!?

 

 

Din umbrite,

Dureroase,

gânduri…

Mă înalţi!

 

Spre tine,

Mă îndrept.

În tine,

Te găsesc.

În mine,

Te regăsesc.

 

Regăsindu-ne,

Ne aprofundăm,

în dulci clipe,

a doruri mângâieri.

 

Căutări visate

 

În frici,

dureri,

doruri,

dispăreri…

Te caut!

 

Te caut,

în vise,

Clipe, clipite!

 

Mereu,

clipite,

nedescoperit!

Totuşi în noi,

regăsite,

regândite.

 

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Umbre umbrite (poeme)” →

Suspine încet

 

Suspine…

Încete!

Sufocant de…

încete!

 

Al  dorului,

Ascunse…

Dureri!

Ce din tine,

în mine…

Prin noi,

Apasă..

Goalele scaune!

 

Al dorurilor,

dulci…

suspine!

Ce în inimi,

ne fac locul.

 

Al durerilor,

agitate…

suspine!

Ce minţile,

ne apasă!

 

 

Privind sufocat

 

Privind,

Printre picuri!

Mă sufoc,

în picuri,

A iubirii!

 

Şi tot…

Tot mă gândesc,

La clipele…

Iubirilor…

Netrăite,

Nedorite!

Ce în sclavie…

În mult prea,

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Unde lirice” →

Atingeri nesimţite

 

Atingeri fine,

Nesimţite,

de nimeni.

Netrăite,

în vieţi.

Nevăzute,

de ceilalţi

 

Atingeri…

Ascunse!

A vieţii,

secrete!

 

Atingeri…

scumpe!

Ale păcatului,

dulce mistere!

 

Fiinţei negăsite

 

Toate, ce-s…

Sunt doar,

mângâieri…

iluzorii.

Miresme dulci,

a fiinţei…

Negăsite!

 

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Poeme” →

Iubiri printre suspine

 

Lacrimi de

Fetiţă

Neatinse…

De al dor,

dor de iubiri!

 

Iubiri de…

Copil!

Infantile…

Suspine!

Suspine de…

Neatins

 

Doruri,

gânduri,

vise…

Visate,

necuprinse.

 

Necuprinse,

neatinse,

trecute…

prin noi,

cei ce…

am văzut.

 

Răsculându-ne

pe noi,

cei ce…

am trăit!

 

 

Parfum de înger scurs

 

Parfum dulce.

A ispitit…

Surâs!

Atingeri fine,

a înger!?

 

Atingeri fine,

a demon!?

Ce mă…

consumă!

Mă inspiră!

 

Dar, vrând…

nevrând,

mă provoacă!

Al atinge,

al simţii!

 

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Versuri” →