—————————————
Alin CUCURUZAN
28 august 2019
Veşnica risipire
am rătăcit formula
celor două jumătăţi
de clepsidră
şi timpul timpului nostru
curge afară
din forma viitorului
oricum neştiut
cu siguranţă că doar aşa
se poate ilumina despărţirea
ca nisipul să poată curge
spre eterna lui risipire
———————————
Aud necuvinte șoptind,
Din pierdute emisfere
Sentințe închipuind
Pentru tăceri efemere.
Aud un cer răstignit,
Pe raza unui vers
Ninsă de timpul risipit
Și de nimbu-i pauper.
Aud ionii unei clipe,
Și valul în vitralii surde
Pe ale visului aripe
Respir trăiri absurde.
Aud diateza unui val,
În metru-i alegoric
Mă pierd în visu-i abisal
Ce nu are istoric.
Aud ispita unui vis,
Ecouri din penumbre
Ce-n litere de necuprins
Un yin și young ascunde.
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU
Păienjenișul se țese
Stelele răsar în tainica noapte,
Păienjenișul se țese în plinătate,
O carte adună cuvântul din lună,
Secerișul oferă a vieții cunună.
Unde sunt visele noastre uitate?
Pe ce traiectorie stau filele semnate,
Când scrumul stă pe portativul anilor,
Melodia e medicament al bolnavilor.
Foile îngălbenite și prăfuite sunt parafate,
Decrete ale unor generații cu vise spulberate,
Înclini și declini epoca generației în blugi,
Un salut dezmățat te lasă rece ca să nu fugi.
Ai mai vrea să redai sentimente trecute,
Într-o lume uitată-n taverne bogate
Care luau mințile copiilor devastați,
Că libertatea se vinde de cei mascați.
Și acum tanti ” Varvara” cască ochii și umblă,
Să adune clienții pentru a reporta o moarte civilă,
Însă jocul murdar e un puzzle necinstit și ordinar,
Istoria se rescrie în piețe printr-un falsificat dosar.
Ai mai vrea să prinzi o coadă bolnavă,
Rătăcind besmetic într-o gamă octavă,
Să învie părinții plecați din somn adunați,
Pentru a nu mai trăi într-o lume de turbați.
———————————
Claudia BOTA
August 2019
Astăzi
Astăzi voi râde. Nu voi mai plânge.
N-am încă lacrimi îndeajuns
şi simt în vine rouă,nu sânge,
căci încă-n suflet n-am fost străpuns.
Astăzi din cântec voi face-arìpe
şi spre azururi pornesc în zbor,
să fac în ele cuiburi de clipe
şi să dau viaţă ouălor lor.
Astăzi dorinţa devine boltă,
şi orice visuri le port ca scut.
Smulg din speranţe orice recoltă
şi-o pun alături de un sărut.
Astăzi torc straie noi din lumină
al cărei farmec îl port ca văl,
uitâd că alţii au fost de vină.
Azi cu iubire faţa mi-o spăl.
27 august 2019
Să nu cedezi!
– Sonet –
Să nu cedezi! Ce-ai câştigat păstrează
şi apără-l ca pe un bun de preţ.
Să-ţi fie-ntruna inima vitează
şi sufletul să-ţi fie îndrăzneţ.
Doar astfel poţi rămâne în lumină
fără să-ţi pese că s-a înserat,
că seva care-ţi curge în tulpină
urcă mai greu spre rodu-mbelşugat.
Să-ţi fie conştiinţa veşnic trează
şi să te bucuri de orice dezgheţ
pe care ai să-l simţi în rădăcină.
Încrede-te în tine! Eşti bogat,
căci tocmai când credeai că se termină
viaţa, zâmbind, un început ţi-a dat.
26 iulie 2019
Totu-i să speri
– Sonet –
Totu-i să speri. Atunci aduni putere
şi treci nepăsător peste ce-i greu.
Încrederea învinge-orice durere
dacă în ea speranţa e nucleu .
Să nu-ţi laşi viaţa să ajungă pradă
tristeţii ce pe-aproape stă pândind .
Şi ochii tăi să fie o dovadă
că-n inimă-ţi mari focuri se aprind.
Să fii necontenită înviere
şi în orice impas să crezi mereu
că-n a iubirii splendidă livadă
ai să îţi vezi iubirea-nmugurind
şi sufletul schimbându-se în roadă
spre care mulţi vor năzui cu jind.
25 august 2019
Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie.
Nu am nici o îndoială că scriitoarea Vavila Popovici nu este străină de cele de mai sus, dar și de multe altele, cunoscând-o și ca un pasionat cititor, nu doar ca talentat scriitor. Cine i-a citit măcar o parte din cărțile de poezie, de proză, de publicistică, de interviuri împărtășește în mod cert această părere. Cugetările, mai ales, adunate ca un rod frumos, începând cu anul 2016, dar pare-mi-se și mai înainte, cărțile purtând alte titluri. Al patrulea cu acest titlu de Cugetări, iată, a apărut în acest an, 2019, și determină scrierea acestor rânduri, care nu sunt de critică literară, ci de adeziune la considerațiile scriitoarei față de lume și viață, față de om în primul rând. Cartea, a cincizecea carte publicată de autoare (cincizeci individuale + zece colective), este intitulată Cugetări / Reflections (2019), scrisă în românește și tradusă în englezește.
Cartea, de 126 de pagini (format mic), debutează cu un citat – doar patru cuvinte! – din Horațiu: ,,Poezia este și pictură”. După care, imediat, Vavila Popovici întreabă, evident retoric: ,,Pictura, nu este și ea poezie?” Iar eu mă minunez, admirativ: Doamne, încă ce poezie! În continuare, belșug de izvoare de inspirație, în formulări succinte, specifice acestei ramuri literare, care pun în lumină o concepție de viață sănătoasă și un spirit ales, dăruit nu atât sieși, cât semenilor, în scopul înțelegerii acestui îndemn (măcar): ,,Nu ignora sfaturile oamenilor înțelepți. Ei vor aprinde lumini în plus gândului tău”. Iar ,,Gândurile tale ar fi bine să se îndrepte numai spre viitor”... Și ,,Nu te gândi prea mult la o posibilă nereușită a visului tău…”
Cugetările cuprinse în această carte nu sunt numai formulări succinte și sugestive ale unor adevăruri unanim cunoscute, dar, din păcate, de puțini luate în seamă la modul emotiv-rațional. Ele sunt și prietenești îndemnuri la o Continue reading „Vasile FILIP: Cugetarea – Omul în fața sinelui”
La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea decat ceai, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.
Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbalul, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e chiar atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.
Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri si cunoscatori ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane de euro, nici nu ştiu dacă să-i repartizez la fotbal sau la bursă.
Zilele trecute sala de conferințe a bibliotecii raionale Storojineț a fost gazda unui eveniment deosebit. Bibliotecarii din raion, profesori, activiști, membri ai cenaclurilor raionale, poeți, compozitori, ziariști s-au adunat din nou împreună. De această dată am venit cu toții la jubileul unei persoane deosebite. E vorba de poeta, prozatoarea, traducătoarea, activista, fosta profesoară din satul Banilov Podgornâi, neostenita doamnă Maria Gulei.
Biblioteca raională din Storojineț este adeseori gazda unor asemenea evenimente. De astă dată ne-am adunat mai mulți iubitori ai cuvântulului scris din raioanele Hliboca și Storojineț.
Pentru doamna Maria Gulei nutresc o stimă cu totul aparte. Ca traducătoare mi-a tradus în limba ucraineană propriile mele poezii, dar mai ales îi sunt recunoscătoare pentru că a tradus versurile poetului crăsnean Ilie Motrescu și anume placheta de versuri „Cântarea Carpaților”.
Datorită ei zeci și sute de ucraineni au luat cunoștință cu creația poetuli, tradusă perfect în limba ucraineană.
Despre omul, profesoara, poeta, prozatoarea, cititoarea Maria Gulei au vorbit rând pe rând invitații.
Din partea Secției raionale de cultură a felicitat-o domnul Andrei Gavriliuc, șeful acestei instituții, înmânându-i o diplomă și dăruindu-i și un buchet de flori.
Printrei cei veniți de la Hliboca s-au numărat poeta, prozatoaea, conducătoarea cenaclului literar raional „Izvoraș” Alexandra Vozneac, care i-a dedicat și o poezie sărbătoritei. Cu frumoase cuvinte de laudă la adresa octogenarei noastre s-a adresat și directoarea muzeului „Domka Botușanska”, metodista, muzeografa Olga Șevcenko. Compozitoarea, poeta, autorea unor cântece deosebite, conducătoarea cercului „Cântecul turistic” de pe lângă centrul de turism din Hliboca Galina Sâsoletina nu numai că a citit versurile jubiliarei, dar i-a dedicat și câteva cântece. O surpriză pentru toți a fost faptul că a interpretat cântecul „Ție, vară, îți mulțumim”, scris de subsemnata, tradus în limba ucraineană de doamna Maria Gulei „Tobi, lito, diakuemo”, și pus pe note muzicale de autoarea cântecelor. Toți au ascultat cu plăcere acest cântec în interpretarea doamnei Galina. Doamna Rodica Zegrea, bibliotecară-șefă a bibliotecii din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, ca întotdeauna ne-a adus în dar noi poezii, de astă dată dedicândui-le doamnei Maria Gulei.
Cuvinte de aleasă prețuire i-au adus în dar consătencele ei, din Banilov, profesoara Larisa Hacman și șefa bibliotecii din localitate Tatiana Covali.
Cu mult respect a vorbit despre doamna Gulei și bibliotecara șefă din satul Mihalcea, doamna Silvia Goncearuc, membră a cenaclului literar „FAMILIA”.
O prezentare a cărților poetei și prozatoarei noastre a făcut bibliotecara bibliografă Tatiana Covban, fostă directoare a acestei biblioteci timp de 31 de ani. Cu prilejul jubileului biblioteca a tipărit și un scurt sumar bibliografic dedicat jubiliarei. Acest sumar a fost prezentat de doamna Tatiana Covban. Colega ei, directoarea adjunctă a bibliotecii raionale doamna Viorica Manilici, i-a înmânat un buchet de flori și i-a mulțumit pentru cărțile, poezia și proza pe care a tipărit-o pe parcursul vieții doamna Maria Gulei.
La rândul meu i-am mulțumit pentru creație, pentru traduceri, pentru faptul că este atât de ageră, energică la cei 80 de ani împliniți în acest august fierbinte.
Doamna Maria Gulei a vorbit puțin despre sine, a mulțumit tuturor bibliotecarilor pentru trudă și osteneală, organizatorilor pentru faptul că au reușit să facă dintr-o zi de lucru – una de sărbătoare. Pentru toți cei aflați în sală a venit cu o surpriză. A reușit să scoată de sub tipar cartea „Prințul pe cal alb”, ( „Prinț na bilomu coni”). Toți cei prezenți au primit-o în dar, mulțumindu-i pentru acest gest nobil.
Îi dorim și în continuare neobositei doamne Maria Gulei sănătate, puteri și forțe, noi creații, succese, energie, cutezanță, ardoare. O așteptăm cu noi creații și traduceri, cu noi cărți de poezii. Asemenea întâlniri sunt pentru oamenii de creație adevărate sărbători ale sufletului.
————————————
Eleonora SCHIPOR
Pătrăuții de Jos, Ucraina
25 august 2019
poala
de frunze
ruginite
m-a găsit
săpând
fântâni
în văzduh
un joc
subtil
de-a v-ați
ascunselea
în spatele
clepsidrei
lacrimi
de muzică
croiesc
pârtii
pe tâmpla
ta
pe fruntea
mea
—————————-
Vasile LUNGEANU
August 2019
UMBRELE PAȘILOR TĂI…
Să mă lași să te fac fericită!… mă scâncește-un ecou vindecat,
Te-am lăsat… aveam pâinea trudită de atâta amar frământat
Cerșetoare-a luminii mușcate de trădări mistuite în foc,
Cântam doine de jale furate dintr-o lacrimă a frunzei de soc.
Te-am crezut… când luat-ai inelul logodit în etern cu Saturn,
Găzduia doar nuntașii castelul, voalul alb rămăsese în turn…
Cu cerneluri dospite prin suflet îmi scriai diminețile-n vers,
Călimările-s goale de-o vreme, m-ai zidit în iubiri… și m-ai șters.
Un Adam cununat cu-adevărul, echilibru prin cele lumești
Și o Evă ce-și piaptănă golul, risipită-n dureri nefirești…
Ce hilar și nedrept mi se pare amintirii cu noi să-i dau sens,
Și ce rost își mai are o ‘ntrebare când tristeți mă botează-n imens?
Mi te-ai dus, anotimp fără verde, într-un cer decupat de ninsori,
Ridicat la pătrat, ce putere! Să cobori dintre zei și să mori…
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)