Începând cu această pagină voi încerca să scot la lumina cuvintelor înțelepciunea acestora despre rolul jurnaliștilor în refacerea cunoașterii umane cu ajutorul epistemologiei
Vom începe cu o înțelepciune a lui Platon, de prin 375 î.Hr.
- Căci, iată, oamenii închiși în peșteră (…) ne sunt asemănători nouă-am spus, căci crezi că acești oameni au văzut, întâi din ei înșiși, cât și din soții lor, altceva decât umbrele care cad, aruncate de foc, pe zidul dinaintea lor?
În Banchetul Platon vrea să spună să este o deosebire dintre intelect și lumea simțurilor. De aici vine și așa-zisa dragoste platonică, ca expresie a legăturii dintre suflete, și nu dintre trupuri. Avis amatorilor celor care lucrează în televiziune.
2. Este, într-adevăr, o idee straniu de preponderentă printre oameni că munții, casele, râurile, într-un cuvânt toate obiectele au o existență natural sau reală, distinctă de faptul de a fi percepute. Scria în 1710 George Berkeley.
Pentru acesta realitatea este formată chiar din idei și senzații în sine!Negând lumea fizică externă.
Ideea este că jurnaliștii trebuie să-și înlăture vălul necunoașterii atunci când doresc să perceapă adevărul cu orice preț. Deci, plecând de la cogito– gândesc, deci exist, poate fi folosit și în jurnalism.
3. Nu de puține ori scriem despre un fenomen la care participăm că este cognoscibile a priori dacă poate fi cunoscut fără să facem apel la experiență- adică fără verificarea empirică.Pe de altă parte, dacă este nevoie de verificare, la jurnaliști verificarea din trei surse este obligatorie, atunci putem spune despre enunțuri că sunt cognoscibile a posteriori.
4. O propoziție o numim analitică atunci când nu dă mai multe informații decât cele cuprinse în semnificația termenilor ei efectivi. Pentru a stabilii dacă enunțul este adevărat sau nu, ar trebui să verificăm mentalitatea fiecărui jurnalist despre ce înseamnă analitic și sintetic. În Critica rațiunii Immanuel Kant lămurește acest fapt.
5. Thomas de Quincey în anul 1830 scria că “matematica nu are nici măcar un punct de sprijin al ei care să nu fie pur metafizic”.
La această expresie arhitectura cunoașterii nu presupune o fundație, de aici s-a născut și sloganul coerentist:”Orice argument are nevoie de premise, dar nu există premise valabile pentru orice argument “.
6. Platon în dialogul Theaitetos concluziona: cunoașterea e “ convingere pură, laolaltă cu un logos“, adică cunoașterea este convingere adevărată justificată.
7. “Fără conștiință, problema minte-corp ar fi mult mai puțin interesantă. Odată ce luăm în calcul, și conștiința devine lipsită de speranță,“, scria în 1978 filozoful American Thomas Nagel
8. “Mă aștept ca, până la sfârșitul secolului XX, opiniile oamenilor educați și felul lor de a vorbi să se modifice într-atât, încât să putem discuta de mașini care gândesc, fără să mai poată cineva să contrazică această idee.” Scria Alan Turing. Trecerea testului Turing este un experiment mintal, o chestiune de a da răspunsuri potrivite la anumite solicitări.În această situație sunt compromise două abordări importante provenind din domeniul filosofiei minții.
9. A aborda o cale psihologică, mai degrabă decât una fiziologică, în privința identității umane, înseamnă să presupunem că fiecare parte din istoria unui jurnalist este legată de celelalte din trecut, prin amintiri durabile, convingeri etc.
10. Cel mai obișnuit mod de a rezolva problema celorlalte minți, elaborat, printre alții se bazează pe variante ale așa-numitului raționament bazat pe analogie.Problema cu mintea și cu conștiința este că sunt atât de diferite de tot ceea ce putem concepe, încât nu este deloc ușor să ne dăm seama care informații de fond sunt cele relevante.
Al. Florin Țene, UZPR