te recunoști în imaginea satului
dintre dealurile înverzite
sub cupola cerului
de unde chipul lui Cristos
s-a imprimat pe pântecul lutului
care zămislea cântări
prin împerecherea buzelor
o jertfă de bun sosit
la rugăciunea din duminica noastră
printre toți din satul meu
eram cu tine
cățărați în mărul de vară
tușa Victoria ne-a văzut
precum două păsări răpitoare
ne-a alungat cu un măturoi
la cuiburi de cioară erai
fără mine prin sălcii
pe vale mă zbenguiam
cu toate pânzele sus
trecând bosforul mă-nchipuiam
pe uliță seara reveneam
murdari și cu pantalonii spintecați
povesteam
cele mai năstrușnice aventuri
în care fiecare era principalul erou
cei lipsiți de acest halou
câțiva metri mai în spate strigau
fugiți măi de la ferestre
miezul nopții ne prinde în pat
îngerul lângă noi
repeta
și astăzi mult m-ați alergat
————————–——————
Gavril Iosif SINAI