Îmi ninge pe tâmple nămeți argintii,
Par flori indamine rupte din astru,
Stau vise vrăjite, scurse ghirlande
Plătite-n piaștri, gându-i sihastru,
Neantul mă cheamă și ochi-mi țintii,
Spre zările-albastre… Ah, timpule rău!
Mai stai, nu mă grăbi! Să las ce mi-e drag?!
Pământene culori, albastrul marin,
Un val ce despică mărgeanuri șirag…
În suflet abundă… doar tu-mi ești călău.
Mi-e ninsă privirea de verdele crud,
Din zori nenăscute, ce vrei să le curmi
În vraja-nserării, în umed apus,
Durere îmi sfâșii, trecutul îl scurmi
Și-apoi mă răsfeți… pârdalnice prud.
Mai lasă-mi în gânduri, sub petic de cer
Zorele-nflorite prinse-n liane,
Și greieri să-mi cânte, noapte de noapte,
Să-mi curgă prin vene, astre, noiane…
Lasă-mă, Timpule…! Pierdută-s în ger.
*indamină-culoare albasru-verzui
*piastru-monedă turcească de argint
*prud-care simulează atitudine virtuoasă
*pârdalnic-afurisit
——————————-
Nastasica POPA
26 august 2019