Al. Florin ŢENE: Teoria mulțimilor aplicată la jurnaliști*. Decalogul 9 pentru ziariști

1. Ideea de mulțime este fundamentală în matematică, pentru că ele sunt cele mai simple obiecte care pot fi supuse cercetării, și despre care jurnaliștii pot să scrie. Metoda matematică presupune definirea unor grupuri de elemente care statistic satisfac anumite criterii, cum ar fi mulțimea numerelor mai mari decât 1 sau mulțimea numerelor prime. În societate mulțimile sunt grupuri de oameni adunați pentru o idee, revendicare sau a trasmite o mulțumire cuiva.

2. “Rolul filosofiei este acela de a începe cu ceva atât de simplu, încât ă[ nici nu merite pomenit și să încheie cu ceva atât de paradoxal, încât nimeni să nu-l creadă. ” scria în 198 Bertrand Russell. Aceste fraze se potrivesc și pentru ziariștii care caută, nemijlocit, evenimente care pot deveni paradoxale sub condeiul lor.

3. Scria în 1903 Gottlob Frege:“Un om de știință cu greu s-ar putea întâlni cu ceva mai puțin demn de dorit decâ a-și vedea fundația năruindu-se tocmai când și-a încheiat opera. Am fost pus în această poziție de o scrisoare a domnului Bertrand Russell, exact când lucrarea mea era aproape de tipar. “

4. Mulțimea se cuprinde pe sine? Dacă da, atunci nu se cuprinde pe sine, iar dacă nu se cuprinde pe sine, atunci se cuprinde.

5. În orașul Cluj-Napoca există un bărbier pe o stradă din cartierul Mănăștur, care bărbierește pe toți și numai pe cei care nu se bărbieresc singuri. Dar pun întrebarea, firească, pe bărbier cine îl bărbierește? Dacă se bărbierește singur, atunci nu se bărbierește singur.Iar dacă nu se bărbierește singur, atunci se bărbierește singur.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Teoria mulțimilor aplicată la jurnaliști*. Decalogul 9 pentru ziariști” →

Dr. Viorel ROMAN: Feudalismul actual moldo-valah / un laborator european

* Apologeți al UE, răspundeți la următoarele întrebări legate de „jostitie”:

1) Cum se încadrează protocoalele secrete cu SRI în acquis-ul comunitar? Dacă nu se încadrează, de ce a fost și este sprijinită autoarea lor Kovesi – „eroina” procuror-șef al Parchetului European.

2) In acquis-ul comunitar intra participarea ofițerilor din serviciile secrete la ancheta procurorilor și la fixarea verdictelor înainte de proces prin „hârtiuța” transmisa de aceeași ofițeri, lucru confirmat de numeroși judecători.

3) Ce înseamna „dosar penal secret” pe care avocații inculpaților nu au voie să-l vadă? O astfel de „apărare” face parte din acquis-ul comunitar?

4) In mult laudatul DNA, protejati de sefa lor Kovesi, s-au aflat si se mai afla procurori santajisti cu scop declarat ca scopul lor este „sa paradeasca vieti”! Si asta face parte din acquis-ul comunitar?

5) In UE sefii unei mari banci care au spalat bani de cateva miliarde de Euro au fost exonerati in urma unei intelegeri amiabile prin returnarea pagubelor de miliarde. In Romania o mica neglijenta in serviciu de 4-5 mii Euro este taxata de mare coruptie si, desi paguba a fost acoperita, „vinovatul”, acuzat de coruptie (!), primeste ani de inchisoare cu executare, fiind de fapt adversar politic al celor care gestioneaza institutiile de forta.

Dublul standard face si el parte din acquis-ul comunitar?

* În România se derulează un film de groază! Alex Coita vede pe de o parte realitatea de zi cu zi ce seamână cu un film de groază și de cealaltă parte clasa politică, „o comedie neagră”. Rezultatul unei perioade în care România a fost lăsată în paragină, în care agenda publică a fost capturată de obiective înguste, prea puțin corelate cu nevoile reale ale oamenilor acestei țări.

Feudalismul actual moldo-valah / 112 / un laborator european

* România un laborator european de modernizare alertă și forțată a unei societăți tradiționale încă neasanate integral de corupție.

*…2014-2016, au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni – care se urmărea a fi practic dezincriminate -, de abuz în serviciu: 1.960 de funcționari publici, miniștri, 202 funcționari publici; respectiv conflict de interese: 215 funcționari publici, parlamentari, primari, directori în instituții publice. Prejudiciile erau de sute de milioane de euro.

*Eliminarea monitorizării MCV ar fi ajutat proiectul T zero pentru corupți, deoarece evaluările Comisiei Europene și rapoartele MCV sunt cele care, de ani, avertizează că politicienii corupți vor să scape de răspundere penală, să elimine activitatea anticorupție a DNA și să blocheze eficacitatea justiției.

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: Feudalismul actual moldo-valah / un laborator european” →

Nicoleta GORDON: Aproape noi…desculți de rai

E-aproape „azi” în vechiul „ieri” și nu știu dacă mâine
Ne va găsi pe amândoi rupând aceeași pâine,
Sau dacă orologiul vechi va strânge-n minutare
Tic-tacul ce timbra cândva un petec de scrisoare.

 

E-aproape blând, în adieri, același vânt de noapte
Ce își culca pe brațe nori și-n zori îi trezea șoapte.
Deșertul risipea nisip în pumni cu apă vie,
Prin umbra trupului de gând scăpat din colivie.

 

E-aproape „doi” înclepsidrat în timpul scurs devreme
Prin stern ce biciuie nevoi îngemănând poeme.
Ce ne-om fi fost de nu mai știm să lăcrimăm cuvinte,
Și ce ne-om fi când flori de soc ne-or crește pe morminte?

E-aproape „noi” în fraze lungi cu cratime pe margini,
Cu întrebări tivite alb în colțul altei pagini.
E-aproape „eu”, aproape „tu” și-aceleași alfabete
Ce scriu despre un „el’ și-o „ea” pe mâneci de regrete.

Se-ntoarnă cerul la apus și-agață-n trena Lunii
Un roi de fluturi alintați când se foșnesc alunii.
Îmbrac tăceri cu gust de noi, tu-nveți să le asculți,
Când raiul spune rugăciuni cu îngerii desculți…

——————————–

Nicoleta GORDON (Many)

27 septembrie 2019

Aurel CONȚU: Omul fără inimă

Omul fără inimă

 

da, în dimineața aceea frumoasă de vară
mi-am pierdut inima
așa cum i se poate întâmpla unei femei, de exemplu,

atunci când își pierde cercelul sau perla de aur, pe care o poartă la gleznă
nu-mi mai amintesc unde
(există atât de multe locuri în care îți poți pierde inima la Paris!)
de atunci rătăcesc prin viața mea ca albatrosul lui Chareles Baudelaire
un „călător înaripat”, scrutând orizontul peste oceanele lumii,
în căutarea unui loc liniștit, unde să-și tragă sufletul

locul din stânga inimii mele este la fel de abrupt ca malurile Cascadei Niagara
îmi simt sângele mușcând din inima pietrei
vulturii își ascut ciocurile de crestele munților și scot sunete guturale
„În această seară avem un om fără inimă de mâncat, dragi mei copii!” – par să le spună celor mici
nu ți-am furat focul din cer, Doamne, ca Prometeu
să fiu, la rândul meu, sfâșiat de vulturi
chiar și fără inimă îți slăvesc numele
Ia, Doamne sfinte, acvilele tale din viața mea și dă-mi o inimă
până o găsesc pe cealaltă…

——————————–

Aurel CONȚU

Ioana CONDURARU: Spune-mi toamnă

Spune-mi toamnă,
Ziua-i blândă
Și durează o secundă?
Săptămâna e-o clipită
Și pe veci îi risipită?
Dar cu luna,
Cum se face
Că mă ține tot pe ace?
Azi surâde soarele,
Mâine plâng ogoarele,
Că sunt pline de ciulini.
Unde e floarea de crin?
Prin ce colț de agrement
Zace frumosul moment,
Când al verii râs dulceg,
Răsuna pe întreg meleag?
Repede te fofilezi
Pierzându-de prin livezi,
Adunând în mare grabă,
Frunzele căzute-n iarbă,
Nedorind a da în scris,
Toate câte ai omis,
Lăsând codrul fără grai
Și câmpii pline de scai.
Toamna însă stă tăcută,
Pregătindu-se de nuntă,
Că discret s-a logodit,
C-un luceafăr travestit.

———————————-

Ioana CONDURARU

26 septembrie 2019

 

Simon JACK: Titlu la alegere…

azi,
poezia mea se scrie singură
mi-a furat sufletul
dintre ferestrele mâinilor urnind lumină
din alfabetul tâmplelor armonizând
trăiri,
au crescut aripi în cuvinte
se leagă zboruri prin silabe cu miros
de camfor tomnatic,
mantaua unui cer obelisc
imbracă goliciunea artefactelor
din coasta-mi vândută în anticariate
cu năluci între coperți,
azi
in uitarea numelui aruncat pe-o bancă
se aprind deodată
toți licuricii apelor de botez,
aud în ele un Iisus exilat în catrene
estivale,
se roagă parcă pentru mine
să-mi țin mâna strânsă pe lângă corp
când mă voi arunca în golul
unei rime, ce nu-i știu
sfârșitul…

 

 

Plouă!

 

Plouă, a-nceput să plouă numărat,
imi socotesc pingelele
pe talpa nepăsarilor, îndepărtărilor
ce-atât de-aproape îmi șoptesc de tine
cu glas pătrat,

in bălți umblă uitări cu cap de unicorn
clipocitul toamnei face setos
un brusture pe-o rană de santal,
trecători prind hore în diluvii
ce-și fac coame
din amurguri înseninate pe corole
de păsări Phoenix,

plouă

e rândul meu să mă evapor
in picături ce-mi știu
obrazul!…

 

 

Pe Nichita…

 

pe Nichita stau rezemat
cu sufletul haihui
poate pe-un plop în dor de seară,

mă scutur, că-i toamnă
pe semnele Lui
și noduri în loc să mă lege

mă dezleagă pripon
in piatră,
piatră…în patima Lui!…

 

 

Nu mă căuta!…

 

nu mă căuta printre cei vii
demult am semnat în condica luminii,
pe propria-mi răspundere
am trecut dincolo,
Continue reading „Simon JACK: Titlu la alegere…” →

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: natural

natural

într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conștiința să odihnească acasă
când mă forțam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri mărunte

natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzația de moarte spirituală

atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
și viața curge din instinct
ca o apă între maluri

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Septembrie 2019

Maria CĂLINESCU: În liniștea dureroasă a toamnei

În liniștea dureroasă a toamnei

 

Toamna se prelinge în gândurile mele
caută al vieţii răsărit în labirintul minţii
se destramă peste mucegaiul frunzelor
înveliş macabru peste pietrele cărunte
peste uscătura vremii
îşi arată maiestria

Universul timpului grăbit accentuiază tăcerea
în lacrima ce doare,
în amintirea dansului de fluturi
sau al ploii de tristețe
cu ecouri abisale

Privesc în noaptea toamnei unduiri de stele
toate sunt un tremur
ca sufletul vibrează
sculptează condamnarea să nu-mi găsesc cărarea
sub cerul violet ce cântă în duet
să uit de frigul ce se instaleaza
în simţul adormit

Acum când toate sunt ruine
când arde clipa-n noaptea toamnei
visez palate în albastru şi munţii de iubire
ce îmbrătişează cerul
trimite singurătatea ca într-un joc al împlinirii
pe cicatricea sorţii ce sângerează
în nelumina nopţii
ca imnul sfânt al mântuirii

În liniştea dureroasa, voi pune o-ntrebare:
-De ce vine o vreme când toate se opresc
când florile dispar
păsări nu mai ciripesc?
-De ce fără măsură anii noştri fură
din amintiri trecute ascunse în abis
şi lasă doar distanţa
dintre un răsărit şi un apus proscris ?

———————————

Maria CĂLINESCU

22 septembrie 2019

Imagine: sursă internet

Mirela ONEA: Eu sunt cuvânt…

Zăbală timpului i-am pus
Să-l pot struni, să se oprească
În lumea asta, pământească,
Eu sunt cuvânt și nimic nu-s…

25 septembrie 2019

 

 

Haotică gândire

 

Eu nu-s protagonista
Prea indolenței tale,
Ai eclipsat gândirea
Cu-n veritabil giulgi
Vrând să ascunzi durerea
Iubirii diafane,
Profunda castitate
Aflată pe Pământ.

Idilica iubire
Utopică chemare
Și etalând noblețea
Sublimului cuvânt,
Azi, pare monocromă
A ei elaborare
Mai eroziv, haotic
Și inefabil gând.

19 martie 2019

Continue reading „Mirela ONEA: Eu sunt cuvânt…” →