Mulți nu înțeleg substraturile cazului filosofului marxist și propagandistului comunist Mihai Șora, belfer nomenclaturist până în 1950. Foarte mulți români percep comunismul ca o chestiune locală ruso-sovietică, în realitate dictatura ideologică a regimurilor bolșevice a fost o problemă globală, care s-a grefat pe ruinele fostului imperiu țarist sau în Europa de est, cu încercări temporare în Bavaria, Ungaria sau Spania interbelică. În anii 1930 comuniști erau și la Kremlin, la Londra, dar și în departamentul de stat american manipulându-l pe președintele Roosevelt în favoarea acestei secte totalitare, care promovează filosofia marxistă și crima, adică ura de clasă și de rasă și revolta împotriva credinței religioase. Mihai Șora a fost în anii 1940 o rotiță însemnată a acestui mecanism diabolic comunist care s-a extins în toată Europa. Nu întâmplător acest propagandist bolșevic a fost solicitat să vină în România de către cea mai criminală femeie a epocii moderne care a fost în politica noastră: Ana Pauker, care a implementat în stil feroce gulagul sovietic la noi, fiind vinovată de moartea a peste 100.000 de mii de români și închiderea a altora 200.000. Când Mihai Șora făcea cererea să se înscrie în Partidul Comunist Român în 1951, floarea intelectualității și politicii românești murea asasinată în închisori, de la Iuliu Maniu, Ion Mihalache la Gheorghe Brătianu, iar Coposu, Steinhardt sau Țuțea erau torturați atroce de agenții bolșevismului promovat de Ana Pauker, protectorul lui Mihai Șora, care a fost un element al instaurării totalitarismului în țara noastră. Să vină acum o companie economică ca Emag ca să promoveze ”libertatea” bolșevică a lui Mihai Șora e o infamie asupra celor care au murit la Pitești, Canal, Gherla, Târgu Ocna, Sighet sau Aiud. Această impietate este promovată de o firmă privată, care încă nu este sancționată încă de CNCD sau de către parchetul general pentru propagandă indirectă în favoarea celor care au avut funcții într-un regim criminal, care a promovat genocidul și totalitarismul în anii 1950.

Când a cerut Mihai Șora, membru al partidului comunist francez să se înscrie la comuniștii români, nu era un tânăr naiv care nu știa ce vrea sau că nu știe că vrea să participe indirect la genocidul totalitar împotriva poporului român, ci un bărbat matur de 32 de ani ce avea o muză politică, pe criminala Ana Pauker. Pe bună dreptate presa română și intelectualii democrați și europeni s-au revoltat la campania Emag. Un document din 1951 care prezintă tentativele lui Mihail Șora, „simbolul libertății” ales de Emag pentru a sărbători 30 de ani de la evenimentele din 1989, de a intra în Partidul Muncitoresc Român (PMR), a fost făcut public de istoricul Mihai Burcea. Documentul prezintă motivele pentru care autoritățile comuniste refuzau „transferul” lui Șora de la Partidul Comunist Francez (PCF) în PMR, deși Șora invoca faptul că avea „vechime” în mișcarea comunistă: fusese membru al PCF încă din 1945. Continue reading „Ionuț ȚENE – Mihai Șora: idol marxist al noului sovietism! Din 1951 până în 2019 nu s-a schimbat nimic în România?” →