Sunt pădurar din tată-n fiu.
Un om destoinic vreau să fiu,
Căci natura mă iubeşte,
Pădurea mă-ntinereşte.
Printre urşi, printre mistreţi,
Printre oameni certăreţi,
Printre şatre de ţigani,
Sunt pădurar de-atâţia ani.
Printre oameni hrăpăreţi,
Printre hoţi şi prin nămeţi,
Pe la stâni printre dulăi,
Mă udă ploile pe văi.
Gestiunea-i în spinare,
De am lipsă… rău mă doare.
Printre buşteni şi metri steri,
Trec anii… parcă au fost ieri.
Şi mă trezesc în zori de zi,
La boncănit pentru a fi,
La cocoşi de dimineaţă,
Doar aşa o să fac faţă.
Iar cu ursul faţă-n faţă,
Dumnezeu, el îmi dă viaţă,
Nu mă mişc şi o să plece,
Ca să fug, prin gând nu-mi trece.
Printre izvoare, pe poteci,
Care cu greu poţi să le treci,
Printre stânci şi bolovani,
Am rezistat atâţia ani.
Pădurar de meserie,
Eu nu ştiu ce o să vie,
Azi lucrez şi mâine’s şomer,
Dar în viaţă tot mai sper.
Eu, pădurea şi Divinul,
Am ales din viaţă chinul,
Printre cerbi şi căprioare,
Sus pe munţi cu pieptu-n soare.
Printre fagi, printre molizi,
Inima de ţi-o deschizi,
Poieniţele în floare,
Dau izvoarelor culoare.
O să am pensie mică,
Dar să vină, nu îmi strică.
Reumatismul? El mă paşte!
Moare omul de se naşte!
Printre urşi, printre mistreţi,
Printre oameni certăreţi,
Printre şatre de ţigani,
M-am tot luptat ca să fac plan.
Vor rămâne doar amintiri
Adevăratele iubiri,
Cu multe vise deşarte,
Toţi anii căraţi în spate.
Pentru nepoţii adunaţi,
Stors de ani şi bătrâneţe,
Toţi munţii cutreieraţi,
Li-i descriu din tinereţe.
Generaţiilor viitoare,
Le-am plantat păduri în soare,
Ca neuitat de timp să fiu,
Fost pădurar din tată-n fiu.
—————————–
Tóth Árpád ( Artangel)
Covasna
Octombrie 2019