Ala MUNTEAN: Tu, vântule…

Tu, vântule, să-mi numeri anii
nu are rost…mă vreau ca ieri,
căci regăsesc în clipe stranii
neîntinate primăveri;

văd nori ce îmi zâmbesc în taină
sub azuriu scăldat de soare,
s-au despuiat de-a toamnei haină
zărind un răsărit în zare;

văd păsări ce-și continuă zborul
pe-ntinderea dintre extreme,
ating cu-aripa viitorul
într-un târziu uitat de vreme;

văd curcubeul ce-nflorește
pe fruntea cerului albastră,
coroana-aceasta licărește
când ploaie e-n inima noastră;

văd frunze-n aer fremătânde,
croind veșminte pentru tină,
pe-alocuri parcă sângerânde,
dar, totuși, pline de lumină.

O mângâie cu-o-așa iubire,
că-ți pare totul o poveste,
știu că o Sfântă-ngăduire
toamna aceasta astăzi este…

Deci, vântule, să-mi numeri anii
nu vreau…Nu mai sunt cea de ieri,
noi tălmăciri văd în cazanii
și tot atâtea noi tăceri…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

19 octombrie  2019

Flori GOMBOȘ: La fereastra de lângă noapte

LA FEREASTRA DE LÂNGĂ NOAPTE

Sub ploaie
sunt aripile tale,
ce sfâşie
ceaţa matinală
într-un sincron
perfect.
La fereastra de
lângă noapte,
vara chipului tău
plânge sonor
târziul aniversat
în ritm de melodie:
înlăcrămarea de pe
urmă este…
Vocala vocii
adună plânsul
de la fereastra de
lângă noapte,
legănând în
vers
floarea mică
de maya.

—————————–

Flori GOMBOȘ

Octombrie 2019

Gabriela RAUCĂ: Mesaje de iarnă…

Mesaje de iarnă…

 

Mi-a intrat iarna în suflet
Și-am gonit-o, că mă doare,
Nu îi vreau gheața în umblet,
Nici în ochi a ei răcoare.

Cu mesaje înghețate,
Mă anunță-ncet, că vine,
Iar eu, le primesc pe toate
Și le simt apoi, în mine.

Ghiocei mi-a pus în plete
Și-am gândit că mă răsfață,
Dar a vrut doar să mă-mbete,
Cu mireasma lor de gheață.

Rând pe rând, vreo amintire,
Mi-a trecut-o în uitare,
Hotărârea-n șovăire,
Mersul, în alunecare.

Iar în ochii plini de viață,
Ce-au zâmbit odinioară,
Dându-le sclipiri de gheață,
Resemnarea o strecoară.

Câte-o rază îmi apare,
Pe obraz, brăzdându-mi fața,
Dar nu e rază de soare,
Să-mi dea „bună dimineața”.

Am aprins un foc fierbinte,
În cămin, să mă-ncălzească,
Dar s-a transformat, cuminte,
În tăciuni, ca să mocnească.

Și-mi îndrept apoi vederea,
Spre a ghețurilor doamnă,
Adunându-mi iar puterea,
De-a mă bucura de toamnă.

—————————

Gabriela RAUCĂ

Mallorca, octombrie 2019

Mariana POPAN: Din legile nescrise…

Versuri dintr-o cutie,

cu zeci de ani în urmă,

ca legămât de vise,

stă demnă-n armonie:

o poză din cutie,

l-altarul infinit,

un zâmbet inedit,

născut prin feerie…

De tocă-ncoronată

și multe alte panglici,

în amintiri și-n suflet,

păstrate c-altădată;

pășim tot mai departe,

privind oglinda-n ochii

copiilor din preajmă,

aproape-n zi și noapte…

Pășim spre idealuri,

redescoperindu-ne,

trăind, spre amintire,

pășim printre-alte valuri;

prin viață și prin soartă,

noi trecem și zâmbim,

chiar de am fi căzuți,

sau vii, la rai, în poartă…

Zâmbim și lăcrimăm,

plângem și rezâmbim,

vorbim și ne iertăm,

iubindu-ne, purtăm

a dragostei unire,

a inimii destin,

mai dulce, ori pelin,

să fim în fericire.

Vibrați spre infinituri,

cătându-vă-n viață

destinul și esența,

din soare sau din vânturi!

Din riduri v-adunați,

zîmbind, o bucurie,

trudind, o faptă bună,

…Fiți veșnic luminați…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Octombrie 2019

Titina Nica ŢENE: Chemarea plopilor

Chemarea plopilor

 

Mă plimb pe lăngă plopii foşnitori
cu o sacoşă goală într-o mână
am luat-o, aşa, de ochii lumii,
să nu se creadă că-s nebună.

Că cine azi mai are timp
să le arunce o privire?
In lumea aceasta prea grăbită
plopii rămân doar amintire.

Eu am venit ades la ei
să mă înveselesc puţin
ei freamătă privind spre cer
şi parcă plouă din senin.

E bine, ca din când în când,
pe plopi să îi mai luăm în seamă
prin frunza lor cu murmurat de râu
întotdeauna către ei ne cheamă.

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Elena VOLCINSCHI: Aripi de înger

Seara luna lin coboară
La margine de câmpie,
Cum face seară de seară
De când lumea doar se știe…
Într-o cămară micuță
Își duc zilele cum pot,
,,O familie drăguță,,
O bunică și-un nepot…
Este ora de culcare
Iar Ionuț se pregătește.
,,Poate-n a nopții visare
Mama-mi dragă se ivește”…
Mâinile-mpreună-n rugă
Mai strecoară ș-un oftat
Cuvinte de rugăciune
Către Cer trimite-ndat…
,,Spune-mi dragă îngeraș
Oare n-ai tu de vânzare
(Să mă ierți dacă-s poznaș)
O pereche de-aripioare?
Vreau cu ele să ajung
În Cer la a mea măicuță,
Drumul este greu și lung
Și n-am cal, n-am nici căruță.
Am un ban, ți-l dau pe ele
Deși-l păstram pentru Ea
Ia-l, să pot urca spre stele,
S-o găsesc, pe mama mea.
Să mă vadă c-am crescut
Că-nvăț bine… sunt cuminte,
Cu dragostea de-nceput
Îmi trec dorul ce-n cuvinte,
I-l trimit, prin rugăciune,
’N-orice seară, înger sfânt
Și tot sper ca o minune
S-o aducă pe pământ”.
Lacrimile mici și ruga
I-au fost îndat’ ascultate
Îngerul coboară fuga
Parcă să-i facă, dreptate.
…………………………………………..
Adoarme și-n vis se-ntâmplă,
Dorința-i să se-mplinească.
Mângâieri blânde pe tâmplă
Și calde el să primească
De la mama lui cea dragă,
Ce-a plecat din astă lume.
,,Visu-i viu? Nu este-o sagă?
Mama îmi spune pe nume”?!
Îngerul duios privește
Chip de copil mulțumit…
,,Din somn după ce trezește,
Mult timp va fi fericit”
………………………………………
În vis mama lui se-arată
Tânără și așa frumoasă,
Pe brațele-i moi îl poartă
S’ împreună, sunt acasă…
Cu glas dulce și duios
Mama cu alint îi spune
Vorbe dulci ,,Cât de frumos,
Ai crescut dulce minune…
Dragul mamei Ionuț
Să fii bun, să fii cuminte,
Cum te știu obrăznicuț
De ocări să n-ai cuvinte…
Domnul m-a chemat la El
Pe cale de Cer albastră.
Te-am lăsat prea mititel
Dulce pasăre, maiastră.
Rânduirea-i de Sus dată
De Tatăl Ceresc- Dumnezeu
Am avut o altă soartă,
Nu cum aș fi vrut-o eu…
Însă cred prea mult în tine,
Am curaj să-nfrunt durerea,
Puiul meu tu pentru mine,
Ești Lumina și Învierea.
Să nu plângi căci lăcrimarea
Suferință or să-mi dea.
Să privești adesea zarea
Cu gândul la mama ta,
Că-i în Cer și te iubește
Ș-alături de Dumnezeu
Pașii îți călăuzește
Ca om bun să fii mereu”.

————————————-

Elena VOLCINSCHI

(Din vol. ,,Desculț prin lumea slovelor”, 2017)

 

 

Nina TĂRCHILĂ: Ziduri

Ziduri

o să cadă rouă și vor plânge ploi,
lacrimile lumii vor zidi-ntre noi
triști pereți de zoaie și de ceață gri
dincolo de care nu ne-om mai găsi.
și-o să fie ziuă, apoi noapte iar,
s-or zidi secunde goale-n calendar,
vom tăia-n șuvițe ore fără rost,
o să curgă zgura peste tot ce-a fost.
doruri fără noimă vor lătra în noi
smulgând hălci din inimi cu dinți de noroi,
o să bată vântul și va fi târziu
să te cânt în mine când nu te mai știu
și legați la malul neputinței noastre
ne vom stinge-n spaime valurile albastre,
sărăciți de viscol și de goluri plini
ne vom fi-ntuneric, ne vom fi străini
și ca într-o rană ne vom respira
când bezmetic, umbre vom îmbrățișa.

o să cadă rouă și vor plânge ploi,
lacrimile lumii s-or zidi-ntre noi.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

21 octombrie 2019

Lidia STAN: Uşa

Uşa

Uşa aceea
trântită cu putere
în balamaua sufletului
a rămas închisă;
între privirile noastre tăioase
cu gust de fulger
mâinile s-au ridicat
cu unghiile albastre
neîmblânzite;
genunchii s-au îndoit
într-o rugă fără sfârşit;
într-un cotlon
doi ochi înspăimântaţi
ca florile de octombrie
în bătaia brumei
şi-au muşcat disperarea
până la sânge
căutând adăpost
în bezna iubirii ;
Uşa aceea …..
a rămas închisă

———————————

Lidia STAN

Florin-Cezar CĂLIN: Statut meu de privilegiat…

Statut meu de privilegiat…

 

Sunt încă un străin în viața ta,

… dar cu statut de privilegiat.

”- Că poți să-mi ții în mână liniștea?!”,

E-un lucru mare … de invidiat.

 

Mi-e sete să-ți șoptesc cuvinte calde,

… în nopțile cu Lună temporară.

Să-ți spun cuvinte uneori savante,

Cum le spuneam odată, într-o seară.

 

Aș vrea să te iubesc cu nepăsare,

Să te alint în interesul meu.

Iar lumea chiar să creadă că mă doare,

Acest cadou dorit de Dumnezeu.

 

Să mă scufund în inima-ți rănită,

… în așteptarea ”Da-ului” tău nud.

Și cu privirea ce mi-e oblojită,

Să-ți împrumut nuanța din sărut

 

Tu-mi ești condiția de-acum firească,

… motorul viu … al existenței mele.

Un Univers din care să lipsească,

Tristețile și toate cele rele.

 

O nebuloasă-n viața mea apari,

– Eu aș da timpul nostru înapoi!,

Să înțeleg de ce tu mai dispari,

Ca să revii în sinea mea apoi.

 

De crezi că-s un străin în viața ta!

… un lucru foarte greu de-anticipat.

”- Când îmi vei ține-n mână liniștea!”,

Să știi că sunt un … privilegiat!

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

22 octombrie 2019

Ileana VLĂDUȘEL: Noaptea asta

Noaptea asta

 

Ne învelește noaptea în taina ei

și tăcerea strâns ne ține-n brațe.

Spun atât de multe ochii tăi

când sărutul mi-l închizi pe pleoape.

 

Somnoroasă noaptea își desface

mal întunecat de trandafiri.

Peste îmbrățișarea noastră care tace

țese vântul voaluri de cașmir.

 

Calde, înșelătoare, șoapte ating

pielea înfiorată de plăcere,

scuturând cuvintele din gând

peste inima ce așteaptă mângâiere.

 

Strâng săruturi și împletesc cununi

între palme arse. Noaptea toarnă

peste trupurile noastre care plâng,

doruri desfăcute în petală.

 

Despletite de lumini se sting

stelele, fâșii întunecate.

Trupurile noastre se ating

într-un ultim vals pe ring de noapte.

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

21 octombrie 2019