Al. Florin ŢENE: Drumul de la cronicari la profesionalismul ziariștilor din UZPR condusă de “vocea de aur “ Doru Dinu Glăvan

       Scriam mai de mult că istoria profesiunii de ziarist a început pe teritoriul celor trei principate românești încă din perioada cronicarilor, și chiar de mai înainte, de la Învățăturile către fiul său Teodosie, scrise în slavonă de voievodul muntean Neagoe Basarab.

De atunci și până astăzi Istria jurnalismului de la noi a avut  o evoluție sinoidală și rectilinium.Despre această istorie a jurnalismului am scris în cartea “Orcice călimară poate să devină un vezuviu “, apărut anul trecut.

Făcând o retrospectivă a acestei istorii, comparând activitatea UZPR din ultimii cinci ani, de când este condusă de președintele Doru Dinu Glăvan, am constatat că organizația noastră, prin activitățile întreprinse este net superioară multiplelor de organizații de același profil din istoria profesiunii noastre. Iar dacă fac o mica analiză comparativă cu alte organizații ce adună în jurul lor creatori, UZPR se află pe o treaptă net superioară.

De când a fost ales în fruntea UZPR, “vocea de aur “ pe care o ascultam cu mare plăcere la Radio România, care mă făcea să “văd” numeroasele competiții sportive. prin cuvintele rostite, de vocea caldă și alertă a domnului Doru Dinu Glăvan, UZPR a căpătat statutul de Organizație non-profit de utilitate publică. Cunosc o parte din zbaterea și efortul acestui mare profesionist, ca noi să beneficiem de o indemnizație pentru munca de creație și jurnalism de-o viață întreagă.La un moment dat, pentru a sprijini această inițiativă a domnului președinde, am scris un amplu eseu despre rolul ziaristului ca scriitor și creator, cu exemple din literatura română, în care arătam că majoritatea scriitorilor noștri au început ca ziariști, că jurnalismul este o muncă de creație.Eseu pe care l-am trimis Parlamentului României.

În ultimii cinci ani de când este președinte Doru Dinu Glăvan, organizația noastră editează, mai multe publicații, printre care interesanta revistă CERTITUIDINEA, a deschis siteul UZPR la care colaborează o mulțime de colegi.

Întâlnirile cu ziariștii din toată țara, au condus la organizarea de de filiale ale UZPR, în care ziariștii profesioniști activează, inițiind multiple  activități culturale, lansări de carte. Aceste filiale editaează antologii, publicații și ziare în parteneriat, uneori, cu alte organizații culturale, cum ar fi Liga Scriitorilor Români. Toate acestea se datorează domnului Doru Dinu Glăvan care ani la rând a colindat întreaga țară, înființând aceste filiale și promovând etica și spiritul libertății cuvântului.Președintele UZPR este un adevărat promotor cultural, un îndrumător al tinerilor jurnaliști, încât UZPR a devenit o adevărată academie a jurnalismului. Astfel că, așa cum spunea Friedrik-Wilhem Nietzsche, aceasă școală a jurnalismului promovează zicerea filozofului: “Nimic nu e mai de preț și mai rar decât cinstea. “ Nu de puține ori Doru Dinu Glăvan în cuvântările sale, așa cum a fost și cea de la Cluj, promovează faptul că informația este “arma “ invicibilă a democrației.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Drumul de la cronicari la profesionalismul ziariștilor din UZPR condusă de “vocea de aur “ Doru Dinu Glăvan”

Grațiela POPESCU-GIUVARA: Cărțile nu au fost sechestrate în captivitatea carantinei

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România recomandă

Universitatea Hyperion pentru anul universitar 2020/2021

„Given the circumstances, there’s never been a better, or more urgent, time to pick up a book. Within its pages, you can slip into another reality. For the price of a book, you can find a time machine to the distant past; portals to alternate dimensions; airplanes to faraway lands.”  (All news about reading,  14 may2020, Euronews TV)

În captivitatea virusului Covid-19, devenit atât de rapid și imprevizibil pandemie socială (cu efectele cunoscute de enclavizare, claustrare, financiare, o proiecție a întregii vieți în online), magia comunicării culturale rămâne un raport de egalitate activ între lume și individ. Fără a face digresiuni sau agresiuni culturale, narativizare persuasivă sau un act de răzvrătire împotriva bolii sociale, subliniez imprevizibilul unei ecuații simple: proiectul didactic ca summa multiculturală.

În media culture, produsul cultural-educativ construiește identități. Conceptul de universitate postmodernă definește, mai ales în paradigma americană (postmodern university apare în nu mai puțin de 21.500.000 postari pe Google), o reconfigurare conformă spiritului contemporan al educației.

Despre postmodernitate (în sensul experimentului hi-tech), menționăm studiile și inovația excepțională, în domeniul IoT, Internet of Things, http://bpuh.hyperion.ro/proiecte-hi-tech-realizate-de-studentii-universitatii-hyperion/), datorate domnului profesor universitar doctor Sever Spânulescu, rectorul Universității Hyperion: „25 mai 2020 este ziua în care celebrăm  cea de a 30-a aniversare a Universităţii Hyperion şi putem privi cu îndreptăţită mândrie, la paginile de istorie academică pe care această instituţie cu nume de astru le-a scris în acest interval. Atât pentru ansamblul ideilor de progres colectiv, cât şi pentru fiecare dintre noi, Universitatea Hyperion a fost permanent o sursă de mari satisfacţii intelectuale, o zonă a împlinirilor şi un context integrator al pasiunilor. O atmosferă de colegialitate, înţelegere şi prietenie, pe care cei din exterior o invidiază dar care aici ni se pare firească, a contribuit în mod sigur la toate succesele comunităţii academice Hyperion şi ale fiecărui membru al acesteia. S-a întâmplat ca această aniversare să coincidă cu un moment de sporire a încrederii în viitor, în care devine certă ieşirea cu succes din situaţia de criză mondială a anului 2020, care ne-a adus o mai mare aplecare spre meditaţie şi seriozitate fiecăruia dintre noi.

Principiile de bază ale promovării ştiinţei şi culturii, competenţei și talentului au rămas impenetrabile acţiunilor corozive fireşti ale unui context istoric complex şi frământat. Iar Universitatea Hyperion a dovedit de-a lungul acestor trei decenii o stabilitate remarcabilă, probată în numeroasele încercări pe care le-a traversat.

In imaginile de arhivă ale diverselor evenimente care au marcat această istorie academică putem vedea mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii care şi-au adus contribuţia la evoluţia Universităţii, care ni s-au alăturat în diverse momente sau permanent şi a căror încredere în noi ne-a impulsionat în elita intelectualităţii. Poate nici o altă universitate din ţară nu prezintă o paletă atât de completă de specializari şi competenţe, iar alăturarea acestora creează permanent oportunităţi de progres interdisciplinar, atât ştiinţific cât şi didactic. Poate de aceea zecile de mii de absolvenţi ai Universităţii Hyperion alcătuiesc deja o comunitate solidă, vizibilă şi cu un cuvânt important în cele mai diverse domenii.

Nu întâmplător această aniversare coincide cu aniversarea celui care a canalizat toate energiile, idealurile şi entuziasmul  atât de multor personalităţi – profesorul Ion Spânulescu, Preşedintele Universităţii Hyperion. El este cel care a reuşit să convingă, în momente de început sau de cumpănă, prin propria convigere, toate forţele capabile să obţină pentru această universitate realizările remarcabile pe care le contemplăm astăzi. Cu toţii am simţit permanent prezenţa sa, în vâltoarea evenimentelor, ca un punct fix, de sprijin hotărât şi sigur, care a dat forţa şi impulsul permanentei evoluţii a Universităţii Hyperion.

La mulţi ani Universităţii Hyperion, la mulţi ani fondatorului său şi tuturor care poartă în inimă aceasta universitate!”

Prof. univ.dr. Sever Spânulescu

Rectorul Universității Hyperion

Universitatea Hyperion, 30 de ani de EXCELENȚĂ

***

Promovând tinerețea și avangarda educației, Universitatea Hyperion își păstrează, denominativ, amprenta eminesciană a tradiției. Studenții – it-iști, filologi, jurnaliști, actori în devenire – prin vervă și entuziasm, în continuă căutare a identității, demonstrează că blocajul social în care se află societatea românească de azi – pulsiunile politice, criza financiară, kitschul “monden” care invadează excesiv România (cum scrie Eminescu în Timpul, într-un număr din decembrie 1878, “toate acestea, trecătoare, ce formează luxul istoric al existenței noastre”), sunt un simplu Much Ado About Nothing shakespearian.

Folosiți acești ani să învățați!

Educația este cea mai importantă investiție.  Este atât de simplu să alegi ceea ce ți se potrivește! Universitatea Hyperion este o ȘCOALĂ – în cel mai complex-modern creativ sens al termenului, specializat și cu rost!

Lector univ. dr. Grațiela POPESCU – GIUVARA

Critic literar, Asociația Scriitorilor din București

Jurnalist, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România 

Iulie 2020      

http://bpuh.hyperion.ro/admitere-online-2020-la-universitatea-hyperion-si-colegiul-hyperion/http://bpuh.hyperion.ro/mediatizare-admitere-2020-la-universitatea-hyperion-si-colegiul-hyperion/

http://bpuh.hyperion.ro/proiecte-hi-tech-realizate-de-studentii-universitatii-hyperion/

http://bpuh.hyperion.ro/cursuri-online-automatica-prof-univ-dr-sever-spanulescu/ http://bpuh.hyperion.ro/universitatea-hyperion-organizeaza-cursuri-de-pilotare-drona/

ttps://newsnow.ro/article/view/889553-universitatea-hyperion-30-de-ani-de%20′

https://www.romaniatv.net/oferta-educationala-2020-a-universitatii-hyperion_523034.html

https://www.romaniatv.net/universitatea-hyperion-30-de-ani-de-excelenta_523033.html Continue reading „Grațiela POPESCU-GIUVARA: Cărțile nu au fost sechestrate în captivitatea carantinei”

Comunicat de presă – Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

Premiile UZPR pe anul 2019, „ACTA non verba”
Distincţii pentru jurnalismul la cele mai înalte standarde

Într-o atmosferă cu totul specială, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România acordat, în cadrul unei festivităţi online, Premiile pentru activitatea din anul 2019 a jurnaliştilor care au participat la concursul „ACTA non verba”. Juriul, alcătuit din personalităţi ale mass-media, a distins cele mai bune producţii jurnalistice din toate segmentele profesionale, care certifică, o dată în plus, standardele înalte la care profesează membrii Uniunii.

PUBLICAŢII – REVISTE – CARTE

Printre nenumăratele faţete prin intermediul cărora se exprimă jurnaliştii, publicistica se află la loc de frunte. Chintesenţă a discursului profesional, segmentul PUBLICAŢII – REVISTE – CARTE a prilejuit acordarea Premiilor UZPR unor profesionişti dedicaţi.

DUMITRU BUŢOI

Coordonator şi fondator al periodicului ,,Petrolistul” (1983-2015), fondator şi redactor şef al „Jurnalui Juridic”, redactor şef şi fondator al revistei de cultură ,,Luceafărul de Vest, Dumitru Buţoi publică materiale de presă cu un larg caracter social, însumând însemnări, reportaje, interviuri, portrete, realizând şi o importantă operă publicistică, în volume ca „Oamenii aurului negru”, ” Oameni şi destine”, 1999,” Oameni, foc şi apă”, „Septembrie de vis”, „Oameni şi miracole”, „Oameni şi amintiri”. Dumitru Buţoi a primit Premiul „ACTA non verba!” pentru lucrările din Almanahul UZPR, 1919-2019.

ANA-CRISTINA POPESCU

Fondator şi redactor-şef al revistei online „În bătaia peniţei”, din Caransebeş, Ana-Cristina Popescu scrie permanent la ziarul „Caraş Severinul în şapte zile” şi colaborează frecvent cu diferite publicaţii: „Vatra Veche”, „Izvoare codrene”, „Mărturii maramureşene”, „Constelaţii Diamantine”, „Confluenţe Literare”, „Literatura de azi” sau „Agora Literară”. A publicat până în prezent 25 de volume de publicistică, teatru, romane, poezie, antologii şi o lucrare monografică despre localitatea Oţelu Roşu, primind Premiul. „ACTA non verba!” pentru volumul „Din tiparniţele presei”.

CORNEL CEPARIU

Cu o activitate remarcabilă în cadrul publicaţiei băcăuane ,,Context”, jurnalistul este o personalitate a presei din Bacău şi in ţară. Efervescenţa sa creatoare este legată de unele dintre cele mai cunoscute publicaţii, Almanahul de vară şi cel de iarnă ale revistei „Context”, precum şi de Almanahul anual ,,Sportul băcăuan”, printre puţinele de asemenea gen din România. Cornel Cepariu a primit Premiul „ACTA non verba!” pentru activitatea jurnalistică la publicaţiile din Bacău, cunoscute şi apreciate în ţară şi peste hotare.

ŞTEFAN RADU

Jurnalist care care consideră că echipa din care face parte la revista „Context” şi Almanahul UZPR din Bacău este o adevărată „şcoală de presă”, Ştefan Radu adaugă de fiecare dată, prin articolele sale, încă o tuşă de profesionalism la imensa arie de cuprindere pe care o acoperă UZPR, vădindu-se un jurnalist pasionat, echilibrat, echidistant şi cu o reputaţie solidă. Pentru activitatea sa în cadrul Almanahului UZPR din Bacău, Ştefan Radu a fost distins cu Premiul „ACTA non verba!”.

VICTOR EUGEN MIHAI – VEM

Reperele profesionale ale lui Victor Eugen Mihai, cunoscut în lumea presei şi a expoziţiilor internaţionale care i-au recompensat munca drept VEM, au o importantă componentă jurnalistică, cu atât mai relevantă cu cât caricatura de presă este o specie complexă, care cere un cumul de calităţi pe care VEM le demonstrează din plin. Desenele celui care este organizatorul Salonului Umorului Bacău, concurs internaţional de caricatură, au fost publicate în ziare, reviste şi cataloage din peste 50 de ţări şi au primit un mare număr de disticţii în ţară şi în străinătate.Victor Eugen Mihai – VEM a primit Premiul „ACTA non verba!” pentru promovarea Uniunii în cadrul expoziţiilor de caricatură din ţară şi străinătate.

PRESĂ SCRISĂ

Componentă centrală a mass-media, presa scrisă este un segment profesional care cumulează în actul jurnalistic vaste cunoştinţe, altruism, pricepere, pregătire continuă şi pasiune pentru aflarea adevărului şi informarea publicului. Toate aceste calităţi vădite în materale de presă au stat la baza acordării Premiilor UZPR pe anul 2019.

DUMITRU ŢIMERMAN

În cei peste 30 de ani de activitate jurnistică, Dumitru Ţimerman, licenţiat în presă scrisă, jurnalist de radio şi televiziune, s-a dovedit un redactor de forţă, care şi-a pus amprenta asupra unui mare număr de publicaţii din Satu Mare. De-a lungul anilor, materialele sale au relevat, au inspirat, au reflectat şi au cuprins toate ariile de interes jurnalistic. În prezent este colaborator la ziarul „Gazeta de Nord-Vest” şi la televiziunea NORD VEST TV, din Satu Mare, continuând să fie un reper pentru jurnaliştii din ţară. Dumitru Ţimerman a fost distins cu Premiul „ACTA non verba!” pentru materialele de presă din „Gazeta de Nord-Vest”.

VASILE VULPAŞU

Unul dintre jurnaliştii cei mai apreciaţi din Strehaia, Vasile Vulpaşu, este fondator şi director al ziarului independent judeţean „Informaţia de Strehaia”. Critic literar profund, publicist şi scriitor, Vasile Vulpaşu a reuşit să edifice o operă complexă, din postura de redactor, redactor-şef, precum şi colaborator la peste 50 de publicaţii din întreaga ţară. Remarcat în presă ca un jurnalist cu vastă experienţă, Vasile Vulpaşu continuă să activeze intens pentru creşterea prestigiului presei româneşti, Premiul UZPR „ACTA non verba!” fiindu-i acordat pentru articlele din „Informaţia de Strehaia”.

MIRON MANEGA

Jurnalist cu voce inconfundabilă, scriitor şi publicist de marcă, Miron Manega a scris peste 2.000 de articole la publicaţii reprezentative pentru presa românească – „Evenimentul Zilei”, „Naţional”, „Jurnalul Naţional”, „Săptămâna Financiară”, „Finanţiştii”, „Cuvântul Liber”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Baricada”. Cunoscut pentru raportarea sa la modelul Mihai Eminescu, Miron Manega activează neobosit, prin intermediul unui demers jurnalistic distinct, reflectat pe deplin în publicaţia „CERTITUDINEA”, pe care a fondat-o şi o susţine din anul 2017 şi pentru care a fost distins cu Premiul UZPR „ACTA non verba!”.

LIVIA CIUPERCĂ

Redactor literar la revista „Constelaţii diamantine”, din Craiova, Livia Ciupercă activează în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, precum şi în Asociaţia Română de Istorie a Presei. Colaborator reputat al unui mare număr de publicaţii din ţară şi de peste hotare, jurnalista are o bogată activitate, ce include cărţi, scenarii dramatice, articole de presă. Juriul UZPR a decis acordatea Premiului „ACTA non verba!” Liviei Ciupercă pentru piesa de teatru „UZP 100”.

TELEVIZIUNE

Domeniu al presei care are un impact major asupra publicului, televiziunea cere profesioniştilor din domeniu putere de convingere, capacitate de concentrare, rezistenţă şi cunoştinţe profesionale complexe. Oamenii de televiziune care au reuşit să se remarce prin producţii de excepţie în anul 2019 au fost selectaţi pentru acordarea Premiilor UZPR.

NICOLAE DINESCU

Preşedintele Societăţii Culturale „Anton Pann”, coordonatorul Facultăţii „Spiru Haret”, directorul Academiei Olimpice Române, Filiala Vâlcea, preşedinte al Asociaţiei „Veteranmont România”, Filiala Vâlcea, Nicolae Dinescu are o impresionantă carte de vizită pe domeniul sportiv şi o vastă experienţă ca jurnalist şi realizator de emisiuni de televiziune. Pentru activitatea sa în cadrul postului Vâlcea1 TV, Nicolae Dinescu a primit Premiul „ACTA non verba!”.

SORIN BURTEA

Jurnalist de televiziune binecunoscut, Sorin Burtea a realizat sute de reportaje şi emisiuni economico-sociale, inclusiv pentru radio, a coordonat producţii care au devenit repere în domeniu – „Reflector”, „Economia încotro?”, „Studioul economic”, „Ziua de mâine” – care au adus cote de audienţă record sau campanii tv de mare impact în opinia publică, precum „Învinge apele!”, din emisiunea „Interes general”, şi „Solicitaţi bonul fiscal!”, de pe TVR 1. Apreciat pentru profilul său profesional puternic, Sorin Burtea a fost distins cu Premiul „ACTA non verba!” pentru emisiunea „Investiţi în România”, de la TVR1.

PETRU FRĂSILĂ

Exponent al felului în care jurnalismul poate potenţa orice pregătire profesională din alt domeniu, Petru Frăsilă şi-a pus o amprentă deosebită asupra breslei jurnaliştilor, ca fondator şi conducător al unor entităţi media de anvergură, dintre care se remarcă „TeleMoldova Plus” Iaşi, cu emisie, în prezent, în 14 judeţe din ţară şi în Chişinău. Petru Frăsilă a primit Premiul „ACTA non verba!” pentru emisiunea „La un ceai cu Petru Frăsilă”, la „TeleMoldova Plus”, Iaşi

PRESA ONLINE

Considerate o poartă largă pentru accesul la materialele de presă profesionistă a cât mai multor cititori, media online au cucerit domeniul cu forţa şi viteza cu care se mişcă întreaga societate, şi implicit informaţia, în era tehnologiei „pe repede înainte”. UZPR a premiat cele mai relevante materiale de presă online din anul 2019.

ŞERBAN-PETRU CIONOFF

Condei remarcabil, personalitate implicată în comunitate şi în societate, un glas cu ecou deopotrivă în breasla jurnalistică, precum şi în opinia publică, Şerban-Petru Cionoff a activat cu determinare în cadrul unor publicaţii ca „Universitas”, „Scînteia tineretului” sau „Dimineaţa”, accentând teme de cel mi larg interes în materiale de certă valoare jurnalistică. Pentru realizările sale în cadrul publicaţiei „Jurnalul Naţional”, Şerban-Petru Cionoff a primit Premiul UZPR „ACTA non verba!”.

AL. FLORIN ŢENE

Membru corespondent al Academiei Americano-Română şi al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada, voce distinctă a presei din România, jurnalistul a editat numeroase lucrări de importanţă publică şi a înfiinţat „Liga Scriitorilor din România”, care are 30 de filiale în ţară şi 12 în străinătate şi care editează 15 reviste în care se promovează literatura română autentică. Este fondatorul revistelor „Agora Literară”, „Regatul Cuvintelor”, „Constelaţii diamantine”, „Scurt circuit oltean” etc. A publicat circa 6.000 de articole de critică literară, anchete sociale şi economice şi a fost distins cu Premiul „ACTA non verba!” pentru revistele online „Logos şi Agape” şi „Confluenţe literare”.

Continue reading „Comunicat de presă – Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România”

Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România

 

Au primit DISTINCȚIA „Centenarul UZPR – ACTA non verba”

 

Secțiunea PUBLICAȚII – REVISTE-CARTE

Cornel Cepariu Ștefan Radu Victor Eugen Mihai Ana-Cristina Popescu Dumitru Buțoi

 

Secțiunea PRESĂ SCRISĂ

Miron Manega, Dumitru Țimerman, Vasile Vulpașu, Livia Ciupercă

 

Secțiunea TELEVIZIUNE

Nicolae Dinescu Sorin Burtea Petru Frăsilă

 

Secțiunea ONLINE

Șerban Cionoff, Al.Florin Țene

 

Secțiunea DIASPORA

Alex Cetățeanu, Mircea Popi, Daniela Gumann, Dan Toma Dulciu, Theodor Damian

 

Secțiunea FOTOJURNALISM

Florin Eșanu Virgil Jireghie

 

Invitat special Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar IULIANA GOREA COSTIN

Desene în nisip în viziunea artistei MARIANA PACHIS Redactor Roxana Istudor

Voci cărți de vizită RĂZVAN ONESA OVIDIU ZANFIR Muzică Cristian Botgros și Orchestra Lăutarii – Balada Ciprian Porumbescu Regie și concept Teodora Marin Montaj OVIDIU ZANFIR Producător DORU DINU GLĂVAN Serata „Eminescu, jurnalistul” – 28 iunie 2020

Al. Florin ŢENE: Contextul istoric determină accidental valoarea artistică sau falsul destin al operei de artă

Valorile culturale, în decursul istoriei, au avut un destin aparte, ajungând, în urma unui îndelungat proces de diferenţiere, la o structură autonomă şi la o destinaţie proprie. Atracţia sufletului uman pentru artă – forma cea mai cristalizată a valorii estetice –  a fost întotdeauna datorat în parte şi faptului că ea a rămas şi rămâne, de neînlocuit, oricât de măreţe şi uluitoare uneori ar fi cuceririle spiritului în alte direcţii. Însă, au fost accidente istorice care au influenţat în negativ operele de artă. În acest context, una dintre trăsăturile specifice umanităţii o constituie aceea de a atribui tuturor lucrărilor – atît naturale cât şi celor construite şi creeate- un sens, de avea faţă de ele o atitudine, în concluzie, de a nu rămâne neutră din punct de vedere axiologic.

S-a discutat, dea-lungul istoriei, nu de puţine ori, despre caracterul veşnic al frumuseţii, despre perenitatea capodoperelor, subliniindu-se mai ales, de unii exegeţi, faptul că durabilitatea se constituie istoriceşte şi are ea însăşi o evoluţie. De aici decurge că a statuia existenţa unor valori estetice fixe, imuabile este la fel de greşit ca şi a le subordona mecanic momentului, cum s-a procedat în perioada realismului socialist de la noi şi a le judeca doar prin prisma ideologiei şi a măsurii în care exprimă evenimentele sau ambianţa concretă în care s-a născut. Filosoful grec Constantin  Tsatsos spunea că este bine ca scriitorul să exprime epoca sa, dar vai de acela care exprimă numai epoca lui. Una este să exprimi epoca, şi alta să exprimi moda epocii în care te exprimi şi trăieşti. De fapt, intervine aici o complexă interrelaţie între concret-istoric şi general uman astfel încât un Eminescu, Brâncuşi sau Enescu sunt mari tocmai că, exprimându-se pe sine, îşi exprimă epoca şi pătrund în acelaşi timp în esenţa umană. Universalitatea nu înseamnă desprindere de solul naţional şi social-istoric în care opera s-a născut şi trăieşte ca atare. Dar ce ne facem cu scriitori care au exprimat numai epoca şi ideologia politică a momentului? Cum sunt: A. Toma, Sorin Toma, Em. Valerian Galan cu al său roman „Bărăgan“, reportajele lui Toma George Maiorescu (Călătorie prin vreme, Zeii desculţi, etc.), prozele lui George Bălăiţă (Călătoria, Întâmplări din noaptea soarelui de lapte), Mihai Beniuc cu romanul „Pe muchie de cuţit” şi poeziile sale patriotarde, Viorel Cacoveanu (Fata care spune da!, Morţii nu mint niciodată), Dan Deşliu (Lazăr de la Rusca, 1949, Minerii din Maramureş, 1951, Cântec pentru legea cea mare,1949), Petre Ghelmez cu poezia cotidianului, Augustin Buzura (Absenţii, Feţele tăcerii), Dumitru Popescu (Pentru cel ales, Un om în Agora, Gustul sîmburelui), Nicolae Breban, D.R. Popescu (Zilele săptămânii, Vara oltenilor, Somnul Pământului), Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Virgil Teodorescu, Nicolae Tăutu, Zaharia Stancu etc. Lista este lungă, dar, mă opresc cu exemplele. În acest context, criticii, foiletoniştii, cronicarii de carte, dar şi de arte plastic şi-au irosit timpul abordând astfel de cărţi, promovându-le la îndemnul „sarcinilor de partid”“.

Prin acest fenomen au trecut, nu numai scriitori de la noi, dar şi din alte ţări europene. În Franţa, Sebastien-Roch Nicolas de Chamfort, scriitor din perioada Revoluţiei franceze, i-a fost susţinător, dar, care a criticat şi moravurile şi excesele Revoluţiei, fapt ce nu s-a întâmplat la noi în perioada realismului socialist. În Germania nazistă Erich Kastner în romanul său „Fabian” (1931) critică morala burgheză, militarismul şi fascismul. A fost arestat de multe ori de Gestapou, dar a continuat să acuze regimul lui Hitler. La noi, scriitorii, artiştii plastici, au pactizat cu regimul criminal comunist, ridicând în slăvi, în operele lor şi practicând cultul personalităţii, pe Stalin, Ana Poker, Dej, Ceauşescu şi consoarta sa. Unii din aceştia, lucrând în edituri, redacţii, au făcut jocul propagandei regimului comunist. Astfel, se fac vinovaţi de genocid intelectual.

În perioada interbelică scriitori francezi, italieni, germane şi spanioli au cochetat cu regimurile nazist şi comunist din URSS. George Orwell, pe numele lui adevărat, Eric Arthur Blair, nuvelist talentat, în 1937, pentru a lupta împotriva elitismului şi a tiraniei călătoreşte în Spania unde se alătură grupului ce luptă împotriva Generalului Francisco Franco. El intră în POUM (Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă) un partid socialist fondat pe ideile lui Troţki care se axa pe răscoala clasei mijlocii şi se situa împotriva Partidului Comunist Spaniol, care credea în colaborarea cu clasa mijlocie. Experienţele sale din timpul războiului şi faptul că fusese împuşcat în gât şi în mână îi întăresc ura pentru totalitarism, inclusiv pentru stalinism. Cu toate că fusese rănit foarte grav (o perioadă îi este imposibil să vorbească) reuşeşte să scape cu Eileen din Spania înainte să fie pronunţată condamnarea pentru trădare. Şi în Franţa, scriitorii au vibrat la evenimentele politice şi  sociale, participând activ la ele, sau scriind despre ele în operele lor.

Literatura europeana dintre cele doua razboaie, mai ales cea din deceniul al doilea, care nu se intoarce pur si simplu la izvoarele clasicismului si ale traditiei, ca cea din Franta, reprezentată de exemplu de Anatole Francé care moare in 1924 la varsta de 80 de ani, trei ani dupa ce a primit premiul Nobel, se caracterizeaza asa cum am vazut prin încercarea de a evada sub orice formă. Gustul pentru introspectie la baza caruia regăsim moda filosofiei freudiste si influenţele bergsoniene, se trage din aceasta tendinta generala de privilegiere a individului si a cunoaşterii acestuia faţa de o lume care îl striveste si în care el nu se mai recunoaşte. De aceste idei sunt legate în mod direct opera lui André Gide, cea a lui François Mauriac al carui roman Thérese Desqueyroux, publicat in 1924 este departe de a fi o simpla analiza critica a societatii bordeleze, cea a lui Marcel Proust mai ales al carui roman de excepţie In cautarea timpului pierdut, început in 1913, incununat in 1919 cu premiul Goncourt, se termina cu ultimul volum Timpul regasit aparut postum in 1927. În aceeasi categorie pot fi introduşi scriitori ca irlandezul James Joyce, romanciera britanică Virginia Woolf, germanul Thomas Mann după desprinderea sa de naţionalism si împăcarea cu fratele sau Erich, romancier si el, austriacul Robert von Musil al carui Om fara calităţi publicat parţial în 1930 si 1933 (Conta­minarea nu va aparea decat in 1934 dupa moartea sa) scoate în evidenţa, dincolo de evocarea plina de dezamagire a societatii austro-ungare de la începutul secolului, o profundă luciditate intelectuală.

Aceasta pasiune pentru introspectie nu impiedica marile nume ale literaturii si ale artei să se intereseze de epoca lor si să participe la dezbaterea daca nu chiar si la lupta politică. Aşa se întamplă cu André Gide al carui individualism dezinvolt se estompează temporar în faţa aderării chiar dacă pâna la urma doar sentimentală, la cauze care se bazează pe solidaritatea dintre oameni: anticolonialismul ilustrat în „Călatorie în Congo” carte publicată in 1927 în urma unei vizite in aceasta colonie franceză, apoi comunismul la care renunţă repede dupa ce autorul intoarcerii din URSS a văzut cu ochii săi prăpastia dintre realitatea stalinistă si speranţele trezite de „lumina strălucitoare” venită din est. Aceeaşi reacţie şi la Romain Rolland, cu toate ca acest anticonformist nu a aşteptat anii douăzeci pentru a-şi face cunoscute pledoariile patetice în favoarea pacii, a dreptăţii şi fraternităţii umane (publicarea în 1915 a cărţii Deasupra învălmaşelii provocase în Franţa un uriaş val de proteste naţionaliste). Autorul lui Jean-Christophe nu salută cu mai puţin entuziasm inceputurile revoluţiei ruse apoi, după ce aceasta se angajează pe calea sangeroasă a „glaciaţiunii” birocratice, înţelepciunea lui Gandhi. incercarea sa de a realiza o sinteza între tatăl revoluţiei bolşevice şi apostolul nonviolenţei, l-a adus într-un impas care însa nu ştirbeşte cu nimic caracterul emblematic al căutarilor întreprinse şi care coincid cu aspiraţiile pacifiste şi egalitariste ale multor oameni din generaţia sa.

În anii 1930, extinderea crizei în întreaga Europă, avântul regimurilor totalitare şi confruntarea dintre marile ideologii ale momentului – democraţie liberală, socialism reformist, comunism, fascism – zdruncină viaţa culturală a bătrânului continent şi determină tot mai mulţi intelectuali să se angajeze în bătălie. În momentul în care, în Franţa, extrema dreaptă coalizată se pregăteşte să ia cu asalt Republica, în Spania, războiul civil face ravagii, Hitler atrage Europa într-o serie de acţiuni de forţă care vor declanşa al doilea război mondial, iar Stalin îşi supune ţara unui regim de teroare organizată, puţini sunt scriitorii şi artiştii care „deasupra învălmăşelii” mai pot încă să-şi caute rădăcinile într-un umanism fratern care să treacă dincolo de frontierele statale şi de opoziţiile politice aşa cum au făcut-o Jules Romains în „Oameni de bună-voinţă” sau Roger Martin du Gard în „Familia Thibault”. Dificultăţile momentului ca şi acel air du temps îi împinge pe creatori spre angajarea politică, pe unii în domeniul exclusiv al culturii, pe alţii în cel al acţiunii militante.

Astfel, în Franţa, după 6 februarie 1934, scriitori, artişti, savanţi aparţinând diferitelor grupări de stânga pun bazele Comitetului de vigilentă al intelectualilor antifascişti care a jucat un rol considerabil în crearea „Frontului Popular”. În 1935, în timpul războiului din Etiopia, scriitori şi ziarişti de dreapta semnează un „manifest pentru apărarea civilizaţiei creştine” şi se declara împotriva sancţiunilor împotriva Italiei. Dar războiul din Spania din 1936-1938 este cel care mobilizează cei mai mulţi intelectuali şi artişti, unii dintre ei în calitate de combatanţi – André Malraux angajat în „Brigăzile internaţionale” -, alţii ca martori prezenţi la faţa locului (Georges Bernanos, la început de partea naţionaliştilor apoi împotriva acestora denunţându-le crimele în „Marile cimitire sub lumina lunii”, americanul Ernest Hemingway, corespondent de război şi autor al romanului-mărturie  „Pentru cine bat clopotele?”, publicat în 1940 şi care vă cunoaşte un succes mondial, Robert Brasillach de partea franchiştilor) sau pur şi simplu prin operele lor cum sunt „Guernica” lui Picasso, Prevestirile războiului civil de Salvador Dali, afişele care cereau ajutor pentru Spania republicană ale lui Juan Miro etc.

Atracţia exercitată de regimurile totalitare asupra unei părţi a intelectualităţii europene din anii treizeci este unul dintre aspectele majore ale acestei perioade. În ceea ce priveşte comunismul, am văzut că puterea de atracţie a Revoluţiei din Octombrie a fost considerabilă depăşind cu mult cercul restrâns al membrilor P. C. şi exercitându-şi influenţa asupra unui număr mare de „tovarăşi de drum” cărora le va trebui uneori mult timp pentru a se rupe de „realitatea socialistă”. Pactul germano-sovietic din 1939 va îndepărta mulţi militanţi şi simpatizanţi ai partidelor comuniste, dar odată cu crearea unei Europe hitleriste, aceştia vor avea ocazia să se reabiliteze în cadrul Rezistenţei şi să-şi atragă o nouă generaţie de prozeliţi.

În ceea ce priveşte fascismul şi nazismul, fascinaţia a fost la fel de puternică, cu aceleaşi adeziuni ideologice şi angajamente variind în funcţie de grupurile şi de indivizii luaţi în discuţie. În Franţa, intelectualii cu adevărat „fascişti” nu formează decât un grup restrâns din care se desprind câteva personalităţi strălucite ca Drieu La Rochelle şi Brasillach. Dar alături de fascişti declaraţi exista şi o nebuloasă de intelectuali influenţaţi de fascism, unii susţinători ai unui nihilism violent antisemit ca Céline, alţii susţinând pur şi simplu o apropiere de dictaturi dintr-o pasiune pentru ordine şi pentru anticomunism (acesta este cazul majorităţii reprezentanţilor intelectualităţii tradiţionale), în sfârşit alţii dornici să introducă în Hexagon unele elemente de inspiraţie fascistă (corporatismul pentru extrema dreaptă, clericala, un executiv forte şi un patriotism trufaş pentru majoritatea membrilor din Ligi etc.).

În sfârşit, în jurul acestui nucleu închegat pentru care Italia şi Germania constituie până la urmă un model, exista o întreagă gamă de atitudini individuale, ale unor grupuri sau reviste care, fără să-şi exprime explicit dorinţa de a înlocui Republica parlamentară cu un regim dictatorial, îşi afirmă ostilitatea faţă de aceasta şi vizează o revoluţie spirituală care i-ar reda naţiunii franceze vitalitatea şi ar fi în măsură să se opună celor doi Leviatani materialişti care ameninţa Europa: comunismul rusesc şi hipercapitalismul „Made în USA”. Reviste cum sunt „Combat” sau „L’ordre nouveau2 („Lupta” şi „Noua Ordine”) la care colaborează numeroşi intelectuali de dreapta (J.P. Maxence, Jean de Fabregues, Thierry Maulnier etc.) şi în mai mică măsură şi într-o altă perspectivă Esprit (Spiritul) a lui Emmanuel Mounier, îşi au rădăcinile în acea căutare a unei „a treia căi” ce caracterizează spiritul „nonconformiştilor din anii treizeci”.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Contextul istoric determină accidental valoarea artistică sau falsul destin al operei de artă”

Al. Florin ŢENE – Un obiectiv ce trebuie să stea pe agenda jurnaliștilor: de ce este blocată învățarea inovatoare*

Decalogul 26 pentru ziariști

1. Printre multele obstacole care împiedică apariția învățării inovatoare, patru au o importanță deosebită: mentalitatea, rămânerea în proiect, folosirea eronată a puterii și existența impedimentelor structurale.

2. Distanța dintre învățarea cibernetică și cea umană este egală cu pasul dintre menținere și inovație.

3. Diferența dintre acestea este egală cu cea dintre conservarea valorilor și inovarea lor, dintre autoreglarea automatelor și participarea oamenilor și dintre menținere și inovare.

4. Cursa înarmărilor este un obstacol serios în calea învățării inovatoare.

5. Aproape jumătate din oamenii de știință din lume sunt angrenați în cercetarea și dezvoltarea militară.

6. Presa are un rol important în ameliorarea cursei înarmărilor și instalarea păcii în lume.

7. Secretul și misterul din domeniul militar contaminează inevitabil dezvoltarea învățământului civil.

Continue reading „Al. Florin ŢENE – Un obiectiv ce trebuie să stea pe agenda jurnaliștilor: de ce este blocată învățarea inovatoare*”

Al. Florin ŢENE: Salvarea lumii începe cu un gând bun scris într-un articol*. Decalogul 18 pentru ziariști

1.Libertatea este, totodată, unul dintre lucrurile în privința cărora ziariștii se contrazic dintotdeauna.    

2. Libertatea este esențială, este benefică și constituie o idee politică. Libertatea este posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorințăposibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății.

3. Se pune întrebarea, cum să reconciliem libertatea unui ziarist de a scrie despre un lucru cu libertatea altui ziarist de a scrie contrariul?

 4. Pentru a înțelege libertatea, e necesar să înțelegem  creşterea rolului legii, naşterea cetăţeanului moderat, prudent, înţelept, instaurarea unei egalităţi apropiate de cea de tip democratic, Grecia antică a reuşit să fie un promotor al evoluţiei, atât la nivel social, cât şi politic, să favorizeze instaurarea democraţiei, care va avea mai târziu, ca efect principal, garantarea securităţii. Este evident faptul că nu putem vorbi acum despre conceptele de siguranţă, libertate sau despre orice fel de drepturi de atunci în sensul care le este dat de gândirea juridică astăzi, însă conceperea lor la nivel de idee, dar şi de practică a fost rezultatul unui proces îndelungat în istoria umanităţii, proces alcătuit din etape mărunte, uneori sigure, alteori mai puţin ferme, importantă însă fiecare, care, puse laolaltă, au dus la realitatea pe care o trăim astăzi. Acest proces îşi are rădăcinile tocmai în lumea greacă, ce şi-a lăsat adânc amprenta în formarea de mai târziu a societăţilor moderne.

5. Sofiştii sunt primii gânditori care şi-au îndreaptă atenţia către individ, afirmând prevalenţa acestuia în faţa statului. Acest lucru porneşte de la binecunoscuta concepţie a sofiştilor potrivit căreia totul este relativ, inclusiv legea, care nu este, până la urmă, decât o creaţie a oamenilor, ce îi instalează pe aceştia în planul consensului în vederea realizării intereselor lor. Ea nu poate avea vreo influenţă asupra naturii individului, în sensul de a-l transforma, de a-l face virtuos.11 Desigur, aceasta nu înseamnă că legea nu este importantă; ea are, de fapt, un rol foarte important. Astfel, relativizarea a tot ceea ce există duce la concluzia că omul este cel mai important, pentru că el este creatorul legilor sau, după cum spunea sofistul Protagoras, „măsura tuturor lucrurilor”.

6. “O persoană sau un grup de personae- ar trebui lăsat să facă sau să fie ceea ce poate ei să facă ori să fie, fără interferența altora, “ scris în 1959 de  Isaiah Berlin.

“Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: «Asul», «Prinţul» şi tot aşa… eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.Spunea Brunea Fox.

7. Libertatea negativă concepută de liberali este, în general, dominantă, cel puțin în țările din Vest, rămân încă multe chestiuni spinoase. Pe scurt, le lipsește libertatea substanțială de a-și pune în practică drepturile formale de care dispun.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Salvarea lumii începe cu un gând bun scris într-un articol*. Decalogul 18 pentru ziariști”

Radu BOTIȘ: „Promovarea valorilor maramureşene prin revista Pro Unione”

Marți, 31 iulie la Baia Mare,de la ora 13, în Sala de conferințe, Fundaţia Culturală „Pro Unione” în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” a organizat simpozionul cu tema „Promovarea valorilor maramureşene prin revista Pro Unione”( 20 de ani de la apariția primului număr).

Au luat cuvântul: dr. Ilie Gherheş, prof. Dan V. Achim, prof. Liviu Tătaru, dr.Felix Marian, Ioan Nădişan, etc.

Prin expoziția ,,Reviste Maramureșene ” s-a făcut un REMEMBER și a celorlalte reviste și publicații existente în arealul cultural maramureșan.

În poze, alături de Prof. Valeriu Dan Achim, redactor șef al revistei PRO UNIONE și lector univ.dr. Ilie Gherheș, președintele fundației PRO UNIONE.

——————————–

Radu BOTIȘ

UZPR

3 august, 2018