1.Libertatea este, totodată, unul dintre lucrurile în privința cărora ziariștii se contrazic dintotdeauna.
2. Libertatea este esențială, este benefică și constituie o idee politică. Libertatea este posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății.
3. Se pune întrebarea, cum să reconciliem libertatea unui ziarist de a scrie despre un lucru cu libertatea altui ziarist de a scrie contrariul?
4. Pentru a înțelege libertatea, e necesar să înțelegem creşterea rolului legii, naşterea cetăţeanului moderat, prudent, înţelept, instaurarea unei egalităţi apropiate de cea de tip democratic, Grecia antică a reuşit să fie un promotor al evoluţiei, atât la nivel social, cât şi politic, să favorizeze instaurarea democraţiei, care va avea mai târziu, ca efect principal, garantarea securităţii. Este evident faptul că nu putem vorbi acum despre conceptele de siguranţă, libertate sau despre orice fel de drepturi de atunci în sensul care le este dat de gândirea juridică astăzi, însă conceperea lor la nivel de idee, dar şi de practică a fost rezultatul unui proces îndelungat în istoria umanităţii, proces alcătuit din etape mărunte, uneori sigure, alteori mai puţin ferme, importantă însă fiecare, care, puse laolaltă, au dus la realitatea pe care o trăim astăzi. Acest proces îşi are rădăcinile tocmai în lumea greacă, ce şi-a lăsat adânc amprenta în formarea de mai târziu a societăţilor moderne.
5. Sofiştii sunt primii gânditori care şi-au îndreaptă atenţia către individ, afirmând prevalenţa acestuia în faţa statului. Acest lucru porneşte de la binecunoscuta concepţie a sofiştilor potrivit căreia totul este relativ, inclusiv legea, care nu este, până la urmă, decât o creaţie a oamenilor, ce îi instalează pe aceştia în planul consensului în vederea realizării intereselor lor. Ea nu poate avea vreo influenţă asupra naturii individului, în sensul de a-l transforma, de a-l face virtuos.11 Desigur, aceasta nu înseamnă că legea nu este importantă; ea are, de fapt, un rol foarte important. Astfel, relativizarea a tot ceea ce există duce la concluzia că omul este cel mai important, pentru că el este creatorul legilor sau, după cum spunea sofistul Protagoras, „măsura tuturor lucrurilor”.
6. “O persoană sau un grup de personae- ar trebui lăsat să facă sau să fie ceea ce poate ei să facă ori să fie, fără interferența altora, “ scris în 1959 de Isaiah Berlin.
“Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: «Asul», «Prinţul» şi tot aşa… eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.Spunea Brunea Fox.
7. Libertatea negativă concepută de liberali este, în general, dominantă, cel puțin în țările din Vest, rămân încă multe chestiuni spinoase. Pe scurt, le lipsește libertatea substanțială de a-și pune în practică drepturile formale de care dispun.
… Inima nu e frunză, nu văd oglindă în fragedele seve,e subțire, sunete în clopoțeii de vânt cântă, nu știu cum de atâta învelită în luna tăcere se preface în cânt,
Într-o fotografie 
Se frânge-n arbori agățați de lună
