Dan-Obogeanu Gheorghe: Ploaia

Cerul meu cu galbeni nori
Adunat-a toamna -n poală.
Pân la revărsat de zori
Picură versuri pe coală.

 

Dintr-o călimară rece,
Dintr-o noapte făurită,
Stropul ploii care-mi trece
Prin inima cea trezită.

 

Și tot plouă, plouă, plouă
Cu mărgele de cristal
Peste vis cu lună nouă
Într-un ceas sentimental….

Câmpul meu cu galbeni vișini
Adunat-a toamna-n zare
Și îmi picură prin streșini
Brumă albă dintr-o floare.

Dintr-o călimară caldă,
Dintr-un suflet meșterită,
Un ocean de vers îmi scaldă
Ceasul verii de ursită.

Și tot plouă, plouă, plouă
Cu ani mulți din calendar
Socotind la viață nouă
Timpul scurs tot în zadar…
……………………………..
Și tot ploaia îmi inundă
Toamna mea de o secundă!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

Octombrie 2019

Lasă un răspuns