Bate-un clopot orbit de atâta lumină,
Și-ntr-un nou răsărit, întâmplări fără vină,
Învârtindu-se-n cerc, se aruncă în gol
Printre pașii de melc și de aripi în stol..
Bate-un clopot grăbit printre urme de ceață,
Și-ntr-un nou răsărit, este iar dimineață,
Iese-ncet, temător, dintr-un con de angoase,
Trimițând către nor frica hâdă din oase..
Bate-un clopot albit de perdeaua de fum,
Și-ntr-un nou răsărit, nu e singur pe drum,
Se aprind lumânări în nopți triste de toamnă,
Ce la alte visări și trăiri îl îndeamnă.
Bate-un clopot trezit dintr-un somn fără noapte,
Și-ntr-un nou răsărit, el se-aude departe,
Bate-n ritm infernal, curățat de rugină,
Regasindu-se azi într-un con de lumină.
———————————–
Marilena Ion CRISTEA
Ploiești