Mariana POPAN: Toamna aurie

 

Ai venit, covor de aur,

peste lumea noastră-n taină,

îmbrăcând-o în rugină,

și schimbându-i vechea haină.

 

Parcurile-s înroșite

de alaiul frunzelor,

unele mai vestejite,

altele, rece décor;

 

podul viu, ca altădat,

e-mbrăcat și el, sărmanul

de alaiul stropilor,

reci și mulți, aduși de anul.

 

Anul, repetatul timp,

Parcă, mai grăbit să-mi fie,

mi-amintește-n șoapta nopții

de clepsidra timpurie.

 

Diminețile cu ceață

și cu bruma argintie,

îmi aduc aminte-n vreme

de-a mea toamnă aurie.

 

Și aștept să-și etaleze,

pe raioanele din târg

toate roadele culese

din livezi și din pământ.

 

Haideți să ne bucurăm,

dragi copii, prin frnze multe,

s-ascultăm vântul prin ele,

păsări de pe cer ne-asculte!