Mugurel PUȘCAȘ: Roua pajiștilor de demult

ROUA PAJIȘTILOR DE DEMULT

 

Ne-nvălurează nouri gri, cerniţi,
Miroase-a toamnă rece şi sterilă,
Sub stropi amorfi şi vânturi fără milă,
Ochii tăi verzi, letargici, trişti, uimiţi.

Vin elegii neţărmurite-n zori,
Frunzele cad în salbe ruginii,
Pe ramul gol și-n zările pustii,
Fantasme verzi ori aripi de cocori.

În sufletele noastre colbuite
Simt, patima lipseşte… Solitară,
Pierdută e abstrus de astă-vară,
În trupuri nude, calde, fericite.

Te simt străină, plumburiu mister,
Priveşte, doar ! Nu întreba nimic…
A devenit amorul simplu tic,
Ne mângâiem apatic, efemer.

Fost-a trăirea mantie ermină,
Clipele-ardente flacără și dor,
Un menestrel duios şi visător,
Te vrea ca-n vremi a inimii lumină.

Repribegind prin timpuriu trecut,
Ca două frunze-ngemănate-n zbor,
Să ne iubim în arămiu decor,
Pe roua pajiştilor de demult.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

3 noiembrie 2019

Al. Florin ŢENE: 10 ani de la înființarea Filialei Constanța-Dobrogea a Ligii Scriitorilor Români

      

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate, Filiala Ligii Scriitorilor Români Constanța-Dobrogea este recompensată cu Diplome și medalia Virtutea Literară

           În luna noiembrie, anul acesta, se împlinesc 10 ani de la înființarea Filialei Ligii Scriitorilor Români, În această perioadă membri acestei filiale au organizat multiple activități în slujba culturii, Limbii și Literaturii Române.

          Având ca președinte pe scriitorul Alexandru Birou, alături fiind talentata scriitoare Vasilica Mitrea, această filială, împreună cu toți membri, au lansat cărți, au organizat excursii tematice, recitaluri de poezie și spectacole de muzică și poezie.

         Cu ocazia sărbătoriri a 10 ani de la înființare, Filiala Dobrogea-Constanța va organiza o amplă manifestare culturală, în cadrul căreia Conducerea Ligii Scriitorilor Români va înmâna Medalia VIRTUTEA LITERARĂ domnului Alexandru Birou, președintele filialei, doamnei Vasilica Mitrea i se va înmâna DIPLOMA VIRTUTEA LITERARĂ, iar  revistei DOBROGEA CULTURALĂ și colectivului de redacție vor  primii  DIPLOMA DE EXCELENȚĂ.

         Dorim tuturor membrilor Filialei Constanța-Dobrogea, sănătate, inspirație și spor în activitatea acestora în slujba culturii române.

 

Președinte național al Ligi Scriitorilor

Al.Florin Țene

Dorel SCHOR: O glumă împărătească

Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.

Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:

„Safir este cel mai mare măgar. Primul din lume”.

Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a întrebat nimic şi nici măcar nu s-a obosit s-o şteargă de pe uşă.

Aşa au trecut o zi, două, trei… O săptămână… Împăratul fierbea de ciudă…Şi cum umoristul nu spunea nimic, l-a oprit el într-o zi.

– Am văzut nişte cuvinte scrise pe uşa ta… Nu-ţi pasă că eşti jignit în felul acesta?

Continue reading „Dorel SCHOR: O glumă împărătească”

Dr. Viorel ROMAN: Feudalismul actual moldo-valah și fuga din România

Emigrația este, după Siria, pe locul 2 în lume ca număr de populație care pleacă, 9/oră, 17% din populația activă, 1/5 din întreaga populație; 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei); România sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada; 5-6 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați; tinerii care s-au calificat pe cheltuiala statului roman; copiii lor rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație părintească, devin o problemă peste 5-10 ani; are loc deconstrucția identității; emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare.

Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări; 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce; 23% au cerut cetățenie in Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA; dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și „consum“; 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini; marile magazine distrug sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor, care a devenit una de subzistență; principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

De ce, cum am ajuns aici? Incompetența, incompatibilitatea clasei politice feudale ortodoxo-comuniste cu normele si valorile occidentale, UE/NATO; lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung; paternalismul, clientelismul, nepotismul, corupția cu larg caracter de masa din toate structurile creează imobilism și rezistență la modernizare / occidentalizare; supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe; birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere; distrugerea sentimentului patriotic, religios, dez-unirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.

Dr. Viorel ROMAN

Mirela ONEA: Tăcerea sentimentelor (poeme)

Epilogul iubirii

 

Esența iubirii în mugur de piatră,
Opacă trăire, lugubră, abstractă,
Cu lungi promenade de gânduri ostile,
Pleiadă de de vise ucise-n neștire.

Și picură toamna, în suflet e noapte,
Destule anotimpuri clădite în șoapte,
Cu ziduri ce plâng a trăirii iubire
Se așterne tăcerea, durerea-i pustie.

11 octombrie 2019

 

 

Haotică gândire

 

Eu nu-s protagonista
Prea indolenței tale,
Ai eclipsat gândirea
Cu-n veritabil giulgi
Vrând să ascunzi durerea
Iubirii diafane,
Profunda castitate
Aflată pe Pământ.

Idilica iubire
Utopică chemare
Și etalând noblețea
Sublimului cuvânt,
Azi, pare monocromă
A ei elaborare
Mai eroziv, haotic
Și inefabil gând.

19 martie 2019

 

 

De voi, doruri…

 

Am mai trecut o dată prin fața casei noastre,
Și m-am oprit la poartă, nu am putut intra,
Era pustie casa de sufletele voastre
M-a sfârșiat durerea și-am început ofta…

Doar tuia de la poartă stătea parcă de veghe,
Prin vânturi, ploi și-nghețuri, semeață triumfa,
Stanoaga ruginită, lăsată în priveghe;
Din bălării cât dealul, salcâmul se înălța.

Lacrimi îmi curg șiroaie, pe-obraji ce-altădată,
Rumeni de voioșie, acum s-au ofilit,
Tristețea mă cuprinde adânc și-a noastră soartă,
Ursită-a fost să fie ca focul dogorit…

La cimitir am fost, să vă sărut obrajii,
Să aprind o lumânare, să vă jelui pe toți,
Durerea mea din suflet e fără alinare,
Un nod în gât se pune și sufletul mi-e copt.

Am stat între morminte și am vorbit cu toții,
V-am povestit de toate din anii ce-au trecut,
De când v-ați stins din viață plecați în lumea sorții,
Și m-ați lăsat pustie și orfană pe pământ.

Am strâns în brațe crucea, v-am săturat obrajii
Și tremurând de doruri, lacrimi m-au năpădit,
Mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine mamă,
Căci prematur din lume, v-ați dus, ne-ați părăsit.

Voi odihniți acolo în pacea cea eternă,
Bunici, parinții noștrii și al nostru frate drag,
Noi plângem azi de doruri ca pecetea solemnă,
S-a stins iubirea noastră, ce ne aștepta în prag.

23 octombrie 2018

——————————-

Mirela ONEA

Revista Logos și Agape

7 noiembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Cum aș vrea

CUM  AȘ  VREA

 

 

Doamne, dacă-ți dau napoi averea, fala ce o am, domnia,

Viața care am trăit-o, Tu, mi-i da copilăria

S-o încep încă odată și acolo să mă uitți

Până mușuroi s-or face semețiții ceia munți?

 

La păscut să merg cu mieii, jos pe Rât, sus la Răzoare,

Să dau  gâștele la Vale, să mânc mure coapte-n soare

Și cireșe cât încape, prune dulci și tămâiate,

Mere, pere,  nuci și struguri și gutui mai întomnate.

 

Și cu alții de-a mea seamă, cu codane tinerele

Primăvara să culegem ghiocei și viorele

Și-apoi vara la Târnavă să ne săturăm de scaldă

Și să trândăvim pe maluri, înmuiați de vremea caldă.

 

Să ne stâmpere o ploaie alergând prim tina moale

Și-o privire de codană într-o clipă să ne-nmoaie,

Iar o strângere de mână să ne-nalțe spre ceresc

Și-n clipită să ne pună, îndulcit dumnezeiesc.

 

Să aștept în fapt de seara ciurda mirosind a lapte

Și cu-n boț de mămăligă săturat să dorm în noapte,

Coperit cu-n roi de stele având luna căpătâi,

Să visez  că îs în raiul omenescului dintâi.

*

Doamne, lasă-mă acolo ca veciile mă uite,

Să mă satur pe-ndelete de plăceri și toate vrute,

Că-s sătul de lumea astă, lunecoasă, ticăloasă,

Îndulcită cu păcate, necurată, mincinoasă.

***

De acolo Tu mi-i pune, colb ți-oi fi pe-a Ta cărare,

C-ai Tăi pași să lase urme de neșters în fiecare,

Iar când vin la judecată, în smeritu-mi gând umil,

Pune-oi din lumescul lumii, zâmbetul unui copil.

——————————–

Mircea Dorin ISTRATE

6 noiembrie 2019

Constanţa Abălaşei Donosă: Ascult timpul

Pictură de Constanţa Abălașei Donosă

 

ASCULT TIMPUL

 

Ascult timpul care vine…
Pașii, îi încetinesc
Să-l opresc pe cel ce pleacă,
Fiindcă altul nu găsesc.
Nu pleca timp ne-nflorit
Lasă-te de vrei arar,
Lângă mine de-ai venit
Rămâi să-mi fii scutar.

Rămâi precum mireasma-n pârg
Ușa inimi-i deschisă –
După tine mereu plâng
Printr-o lacrimă tot strânsă.
Vreau să-mi fii de ziua mea
Prins în păr, atins de gene,
Apoi, să-mi deschizi alt an
Făr de tainice ispite,
Făr de mult dulce, amar…
Sufletului, dăi zile-nflorite !

—————————–

Constanţa Abălașei Donosă

Mihaela BORZEA: Am rămas să vând cuvinte

Am rămas să vând cuvinte

 

Am rămas să-ţi sorb din sânge, ca o vrabie bolnavă,
Iarna ce-ţi cuprinde gândul cu un ţipăt amărui,
Să salvez de la murire îngeri prinşi într-o epavă,
Să le colorez adâncul în nuanţe de căprui.

Am rămas să-mi cert măicuţa că mi-a povestit de tine
Când credea că din cerneală n-am să pot să evadez,
Că mi-a pus in lacrimi suflet cât pentru vreo cinci destine
Şi m-a învăţat cu lupii prin troiene să dansez.

Am rămas să-ţi fiu mireasa încrustată-n verighetă,
Fum de lumânare neagră din duminici să-ţi cobor
Ca o rugă prăbuşită dintr-o coadă de cometă
Pe o graniţă subţire dintre draci şi Raiul lor.

Am rămas să vând cuvinte celor fără bani de pâine,
Să mă întristez când talpa nu-mi încape in pantofi,
Să mă leg de asfinţitul răsăritului de mâine
Şi de nebunia lumii încarnată-n filozofi.

Am rămas să mi te-nghesui între ziduri mișcătoare,
Movul osândirii tale să- l strivesc de movul meu,
Să mă-mbăt de tine veșnic, să mă clatin pe picioare
Și s-adorm în agonia celui mai netrebnic zeu.

Am rămas să-ţi aflu ochii ce mi-au învelit icoana
Şi mi-au luminat Infernul închisorilor din ierni,
Să m-auzi când fără vlagă mi te chem să-mi vindeci rana
Şi cu albul tâmplei tale, peste tâmpla mea, să cerni.

—————————-

Mihaela BORZEA

(din volumul ,,Poteca dintre stuf și cer”)

 

Nicu GAVRILOVICI: N-am observat

N-am observat

 

N-am observat când mi-ai pătruns în sânge,
Și ai înseninat în mine tot,
M-ai învățat să cred că încă pot
Zâmbi, chiar dacă sufletul îmi plânge.

Nici când ai adunat grămadă vreascuri
Din visele ce-odată le-am avut
Și ai aprins un rug ce n-a putut
A-l stinge-ntregul must prelins din teascuri

N–am observat… Căci tu erai lumina
Și m-am lipit de umbra ta stângaci,
Te ascultam înfrigurat cum taci
Iar când vorbeai cânta în mine tina.

În rama pleoapei ți-am fixat icoana
Și candelă am pus în fața ei
Mireasma dulce-a florilor de tei
Și apa prefăcută-n vin la Cana.

Erai mireasa mea, eu însumi mire
Și te-am iubit nepământean, celest…
Nu am știut că viața nu dă rest
Și picură otravă în potire.

Când m-am trezit era în mine moarte
Și-am înțeles că prea am fost naiv,
Întregul cer era pictat oliv
Iar tu erai de mine prea departe.

Nici să te strig nu am avut putere
Cum lupu-și strigă soața-n nopți cu ger,
Se transforma eternu-n efemer
Și vinul sfânt din Cana era fiere…

E viața mult prea strâmtă și mă strânge,
Sunt dezbrăcat de tine și-mi e frig…
Zadarnic bat cu pumnu-n porți și strig,
N-am observat când mi te-ai scurs din sânge.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

6 noiembrie 2019

Mariana POPAN: Timpul…Între noi…

Timpul…Între noi…

 

E un copac,
cu crengile
aplecate spre căile
destinelor noastre…
Când obosim, iar frunzele,
de supărare, se îngălbenesc,
să privim cerul!
Luna? Ne privește de
pretutindeni,
pe când soarele,
tu, soare, te afunzi în
tristețile tale…

Fiecare zor aduce
o speranță…
Căți zori vestesc
răsăritul tomnatic?
Plin de speranțele cerului,
pășim, odihnindune arar,
pentru admirarea fiecărei raze de soare…

Privim cerul, sperând prin
viața noastră,
viețile dimprejur,
iubind tot ce ne înconjoară!

Oriunde suntem, suntem tot…
Noi…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Noiembrie 2019