PE ARIPI DE LUMINĂ
Mă preling pe petala unui timp amorf,
Când orologiul în litere se stinge
Îmi definește lin apusul limitrof
Iar cerul desenat de vise nu mai ninge.
Un biet opaiț mai lacrimă a șoaptă,
O stea îmi mai foșnește nefiresc în palmă
Fictive abisuri pe puntea dintre lumi așteaptă
Clipe reci ce mă îngână strident în sudalmă.
Pe scara unui vis lunec spre secundul imers,
O liră-i lumină-n chivotul unei mări bacante
Descântă nopți vivante ascunse sub cupola unui vers
De sub arcușul veșted al genunilor mirobolante.
O floare albastră gustă suspinul unui fior,
Ce în amurg mai închină visu-n plenitudini
Pe diafanul unei aripi de pescăruș pierdut în zbor
Spre ale necuprinsului șarmante latitudini.
Visul meu se pierde răstignit în clepsidra unui neant,
Sinucis în irisul fierbinte al unui amor a moarte
Departe de destinu-i de sticlă și sinele-i vivant
Își deslușește umbrele precum o fereastră, într-o carte.
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU
7 noiembrie 2019