Adrian BOTEZ: RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE !

 Crăciunul este, dacă ne gândim noi bine, PRIMA RĂSTIGNIRE a Lui HRISTOS-DUMNEZEU. Sensul Răstignirii Cristice este, în mod EGAL: 1- Autosacrificiul Dumnezeiesc, pentru Mântuirea Omenirii, cât și : 2- Îmbrățișarea Cosmică Supremă, prin care HRISTOS-DUMNEZEU ne reia, întru Sinele Său Divin – și ne redă STĂRII NOASTRE REAL-ADEVĂRATE : aceea de Prieteni și Frați mai Mici ai Lui HRISTOS-DUMNEZEU – dar și STARE DE FRĂȚIE-ÎNFRĂȚIRE (…iar nu de CANIBALISM RECIPROC !!!), între TOATE regnurile (precum era/este în Rai : ”Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul, ca şi boul, va mânca paie; Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi, în vizuina şarpelui otrăvitor, COPILUL ABIA ÎNŢĂRCAT ÎŞI VA ÎNTINDE MÂNA. NU VA FI NICI O NENOROCIRE, NICIO UCIDERE ŞI NICIUN PRĂPĂD, ÎN TOT MUNTELE MEU CEL SFÂNT!”) : Peștera=Regnul Mineral, Ieslea=Regnul Vegetal, Turmele de Oi, Asinul și Boul=Regnul Animal, Păstorii=Regnul Umano-Divin, Magii=Vizionarii, Prorocii și Sfinții=Spiritele Supraumane, Scările de Îngeri=Prima Treaptă Vizibilă, spre Re-Împăcarea/Re-Unificarea, dintre DUMNEZEIRE și FOSTA FIINȚĂ CĂZUTĂ (o FIINȚĂ COMPLEXĂ, FORMATĂ DIN CHIPURILE TUTUROR REGNURILOR…!).

Nașterea, Întru Chip și Trup, a Lui Dumnezeu-HRISTOS (în Bethlehemul Iudeii), înseamnă RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE ! – …sub rezerva IUBIRII-ÎNFRĂȚIRII, NECONDIȚIONATE, între TOATE ELEMENTELE CREAȚIEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Sau, cum spunea THOMAS DE KEMPIS (1380-1471), în veacul al XV-lea : ”IMITATIO CHRISTI” – ”URMAȚI-L PE HRISTOS-DUMNEZEU[…ÎNTRU TOATE ȘI ÎNTRUTOTUL…]”!

Și după spusa (…spusă-mărturie, transmisă nouă de preotul IOAN VALENTIN ISTRATI…) Sfântului ILIE CLEOPA (întrupat între 1912-1998), fost stareț, la mânăstirea Sihăstria Neamțului: „Îmi amintesc, pe când eram copil [aveam vreo patru ani pe-atunci…] – că am mers la Părintele Cleopa, la Sihăstria, împreună cu tatăl meu, preot, pentru a asculta vorbele de duh ale Părintelui Cleopa. […]Marele Sihastru s-a aplecat, cu un zâmbet sănătos, spre mine. Eu m-am pierdut în faţa sa şi am putut doar să îngaim: <<Măi… Moş Crăciun!>> Atunci Moşul Cleopa a râs copilăreşte şi a zis: <<Ehei…, nu sunt Moş Crăciun, dar… SUNT RUDĂ CU EL>>”. Mult mai târziu am realizat profunzimea cuvintelor lui: orice om care dăruieşte cuvânt duhovnicesc, din toată inima lui, e rudă cu Moş Crăciun, dăruitorul ascuns de daruri pruncilor, OMUL CARE SEAMĂNĂ, PRIN IUBIRE, CU DUMNEZEU”.

Deci, Crăciunul să fie, pentru noi, toți (și asta, MEREU: SĂ FIE UN CRĂCIUN PERPETUU, ÎNTREG ANUL, ÎN DUHUL NOSTRU !!! – …nu doar în Noaptea Calendaristică a Magilor ! – ci TOT ANUL, TOATĂ VIAȚA! – întru NOAPTEA DUHOVNICEASCĂ A MAGILOR!!!)  :  REVELAREA IUBIRII, CU ȘI ÎNTRU HRISTOS-DUMNEZEU ! – Continue reading „Adrian BOTEZ: RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE !” →

Florin-Cezar CĂLIN: Umbrele copilăriei mele…

Umbrele copilăriei mele…

 

– Caut îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

… pentru a simți sub tălpi … roua zorilor de vară,

– Iar în nări miros de fân … ce a fost cosit aseară!.

 

… caut secera din câmpuri, ce îmi lasă plânsul gol,

– Și avid de-nvățătură … vreau să mă apuc domol!.

… să acopăr țopăiul ciutei … alergând prin lan,

– După toți cocorii sorții … ce-mi plecară peste an!.

 

Căutarea mi-e-n zadar … dacă stăruiesc în umbre,

”- Găsesc moartea-n carantină, sau ediție de timbre!”.

… și pribeag în căutări, sap în scări suișul șumen,

– După un Infern întins … pe obrazul meu cel rumen!.

 

Vise oarbe puse-n minți … care n-au hodina gurii,

… mă îndeamnă să stau treaz, ținând de urât, eu, urii.

– Povestind că tot mai caut … izul secerei în fân!,

… lanul despicat de coasă, ori de gândul meu cel bun.

 

”- M-am născut prin simpatie, dintr-un deja vu vernil!”,

… învățând că zborul static …. de la floare la pistil.

– Ocolește periodic … căutările-mi târzii!,

… lăsând zilele pe vatră … hămesite și pustii.

 

Caut tinerețea mea … ca pe-o umbră din trecut,

”- E târziu să o găsesc, seminția să-i sărut!”.

… dar și îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

 

P.S. șumen = bețiv

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

24 decembrie 2019

 

Lia RUSE: Armoniile lunii decembrie

NAȘTEREA DOMNULUI

 

Decembrie foșnește în sărbătoare!

În spirală , fulgii dansează pe vânt

Și-n piruiete coboară pe pamânt.

E zâmbet alb pe mătasea visătoare…

Aud clipele împodobind lumina

Prin emoția ce îmbracă totu-n vis,

Armonia dantelează grădina

În marea bucurie ce ne-a cuprins…

Vâslesc gândurile spre neuitare

Și, în frumusețe iarna lunecând,

Tandru, va îndulci o înfiorare,

Spre zările de argint, ochiul irizând…

…………………………………………

Se dospesc colinde-n această lună

În noi, iubirea lunecă în delir,

Și sărbătorile iernii s-adună,

Ne-mbată clipa ca licoarea din potir.

Bradul e-aprins,.. atâtea globuri zâmbesc

O, moș Crăciun în vârful lui veghează!

În memorie, bucăți, se întrezăresc,

De amintiri care înduioșează.

Ce divină noapte! Ornicul șoptește

Chiar lângă bradul cu raze lunare,

Sfânta Fecioară în staul pășește…

Își cerne, cerul, iar,  zăpada în zare.

Ninge…Veselă e seara de Crăciun!

Departe, o vioară încearcă un cânt

Ca un colind venit pe aripi de vânt,

Apoi, liniște, nu erte nimeni pe drum…

Magic, arde privirea-n bradul aprins

Așteptând Nașterea Lui Isus Cristos.

Frumusețea nopții ne leagănă în vis,

Ni se pare totu-atât de maiestos!?

Miez de noapte!… Într-un cristal lucește

Vinul roșu, Masa e așternută,

-O binecuvântare cunoscută-…

Minunea s-a împlinit! Se povestește…

-S-a născut Isus în ieslea săracă…

Îngerii-n cer vestesc prin cântare lină,

Au venit trei magi cadouri să-i facă,

Iosif e curaj, Maria-e divină !…

…………………………………………………

În priviri calde ne turburăm tăcerea,

Vrăjiți, în această clipă măiastră,

Vorbele pioase umplu încăperea…

Minunea nopții e-nvierea noastră !

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

24 decembrie 2019

Galina MARTEA: COLUMNA 2000 – Pondere spirituală în societatea română

În palmaresul culturii române se regăsește cu mult prestigiu și onoare Revista de Cultură Istorică COLUMNA 2000, serie nouă, editată de Universitatea „Ioan Slavici” din Timișoara. De această dată publicația în cauză, apărută recent de sub tipar, cu menirea de a promova în mod distinct istoria, cultura și limba română, include intervalul de timp ianuarie-decembrie 2019, cuprinsul fiind de 318 pagini. De menționat, la elaborarea acestei monografii de o valoare aparte au depus efortul intelectual distinșii oameni de știință și de cultură – Tiberiu Ciobanu (fondator, director, redactor șef, doctor în științe istorice, conf.univ., prorector al Universității „Ioan Slavici”), Dumitru Mnerie (redactor-sef adjunct, dr., prof.univ., președintele Consiliului Academic al Universității „Ioan Slavici”), Otilia Breban (redactor-sef adjunct, prof.), precum și redactorii Ana Caia, Ion Jurca Rovina, Zaharia Pereș, Mariana Gurza, Alina Șușoi, Veronica Balaj, Doina Dragan, Florin-Ionuț Filip și mulți alții, care prin inteligența și capacitatea lor profesională au reușit să pună în lumină și să ofere publicului cititor o lucrare de mare preț, o lucrare cu adevărat demnă de respect și admirație. Corespunzător de specificat, Consiliul Științific al Revistei este onorat cu prezența de renumitul academician și om de știință – Ioan-Aurel Pop (acad., prof. univ., dr., Președinte al Academiei Române, Rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, etc.), precum și de alte personalități notorii din lumea academică română – Ioan Hațegan (dr., cercetător ştiinţific I la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Preşedinte al Societăţii Culturale „Banatul” din Timişoara), Ionel Popescu (prof., dr.), etc. Impresionant este faptul că Revista Columna 2000 apare sub egida Mitropoliei Banatului, Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Fundația pentru Cultură și Învățământ „Ioan Slavici” din Timișoara, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Societății de Științe Istorice din România – Filiala Timiș „ Mihai Pârvulescu”, Televiziunii „Europa Nova” Timișoara, Inspectoratului Școlar Județean Timiș, Sindicatului Independent al Învățământului Preuniversitar Timiș-Federația „Spiru Haret”, dar și cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Timiș. Drept urmare, este foarte plăcut acest lucru atunci când pătura intelectuală a societății și instituțiile statale interesate realizează acțiuni nobile și demne de apreciere, astfel îmbogățind cu mult succes patrimoniul cultural român și, în același timp, completând bunurile spirituale ce aparțin întregului popor român.

Din primele pagini ale revistei, secțiunea Editorial, facem cunoștință cu un articol de fond, întitulat „Timișoara sus pe columna românească”, scris de celebrul profesor universitar și om de știință Dumitru Mnerie, prin intermediul căruia se profilează punctul de vedere în probleme de actualitate ale anului 2019 pentru localitatea Timișoara, descrierile respective însumând în sine cele mai importante momente istorice și cu efecte semnificative pentru istoria României și a poporului român. În continuare, secțiunea „Omagiu” este destinată în memoria mentorului Aurel Turcuș (savant, poet, prozator, etnograf, jurnalist, istoric).

În secțiunea „Pagini de istorie” sunt elucidate subiecte concrete – despre istoria neamului român de la începuturi și până în prezent, despre istoria limbii române, despre cetatea și orașul Timișoara în vremea stăpânirii otomane, despre incursiunile turcești la Dunărea de Jos în secolul al XIV-lea; despre aniversarea a 425 de ani de la declanșarea, derularea și zdrobirea revoltei antiotomane româno-sârbe din Banat, desfășurată în februarie-iulie 1594; precum și multe alte subiecte, iar autorii acestora fiind: dr. Laurențiu Nistorescu; acad., prof. univ., dr. Ioan-Aurel Pop; dr. Ioan Hațegan; dr. Alexandru Kosa; conf. univ., dr. Tiberiu Ciobanu etc.

La secțiunea „Patrimoniu” regăsim o descriere foarte importantă „despre legăturile culturale ale românilor bănățeni din Monarhia Austro-Ungară cu regatul României – premise pentru Marea Unire din 1918”, autorul fiind profesorul Cristian Gabriel Vlad. În cadrul aceleași secțiuni de asemenea sunt prezente lucrări foarte interesante „despre ținutul Banatului – ca centru al multiculturalității și diversității etnice” (autor prof., dr., Eugen Mioc), „despre marele om de cultură bănățean Cornel Grofșorean la împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în eternitate” și „despre Vasile Maniu la împlinirea a 195 ani de la nașterea sa” (autor conf. univ., dr. Tiberiu Ciobanu).

Secțiunea „Evocări” este destinată marilor oameni de cultură ai națiunii române. Printre lucrările prezente la această secțiune se regăsesc eseurile despre marele scriitor Mihai Eminescu (autor prof. univ., dr. Adrian Dinu Rachieru), despre Nicolae Bălcescu – cu prilejul aniversării a 200 ani de la naștere (autor prof. Virgil Popescu; prof. Nicolae Mihail Petchescu), despre omul politic și de cultură Valeriu Braniște-aniversare 150 ani de la naștere (autor prof., dr. Adina Nasta) etc.

În paginile revistei urmează și secțiunea „Homo Religiosus” unde nu lipsesc temele despre istoria și cultura religiei, despre sistemul de credințe și de practici cu accente pe sentimentul divinității, iar printre autorii lucrărilor înscrise sunt prezenți – Mitropolitul Banatului † IOAN; Preot, lect. univ., dr. Marius Florescu; Preot, dr. Marius Ioana; Preot Răzvan Nistor Chivulescu; Dr. ing. Ștefan Dună, alții.

Pe când secțiunea „Din larga românitate” își însumează cuprinsul cu articole de analiză științifică și literară, studii destinate istoriei și limbii române din Basarabia, cât și din alte ținuturi românești; articole despre România în contextul european etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români și oameni de știință din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se: prof. univ., dr. habilitat Valeriu Dulgheru; prof. univ., dr. Viorel Roman; prof., dr. Galina Martea; Eleonora Schipor; conf. univ., dr. Virginia Popovic, etc.

Continue reading „Galina MARTEA: COLUMNA 2000 – Pondere spirituală în societatea română” →

Simina PĂUN: Mamă bună

Mamă bună

 

Mi-e dor de tine, mamă bună!

Mi-e dor să pui în brad vârful de stea,

Mi-e dor să te aduc din lună

Și să te strig, măicuța mea.

 

Îmi picură în suflet pâlcuri, pâlcuri,

Luceferii ce mi i-ai adunat cândva,

Iar astăzi plânge ceru-n flăcări

Că ți-ai făcut culcușul într-o stea.

 

Credeam că sărbătorile nu or să îmbătrânească,

Știam cu tine-a plânge și a colinda,

Dar tu să știi măicuța bună, azi bătrână,

Colinda  noastră a amuțit în noaptea grea.

 

Cămările le-am primenit ca altă dată,

Stă bradu-mpodobit la ușa mea,

Eu stau și plâng lânga fereastră

Iar bradul fără vârf de-acum va sta.

 

Aprinde tu luminile în casă,

Aprinde felinarul la ferești,

Miroase-a cozonaci întinși pe masă

Dar tu, ghirlande pui la portile cerești.

 

Ți-e dor și ție mamă bună

Să mă zărești, să mă atingi.

Să mă aștepti, că voi urca de nicăieri spre lună

Și-am să te-aștept, măicuța dragă, să mă ningi!

 

În zori, când darul Moșului îl voi desface,

Când mâna ți-o sărut printre povești,

Prea bună mamă, azi, bătrână,

De dor, de dragul nopților cu lună,

Aștept să-mi spui cât mă iubești.

———————————–

Simina PĂUN

24 decembrie  2019

Alexandru NEMOIANU: Nașterea Mântuitorului și calea românească

Sfintele Scripturi și Tradiția ne spun că Nașterea Mântuitorului a fost vestită Păstorilor, dar și Magilor de la Răsărit, printr-o stea prealuminoasa. Stea care a și călăuzit pe Magi până la ieslea unde se afla Pruncul -Dumnezeu.

În tradiție “Magii” sunt numiți “craii de la răsărit”. Ei erau în număr de trei și numele lor erau: Melchior, Baltazar și Gașpar. Numele lor au fost păstrate într-o scriptură a Bisericii Armeniei și ei erau, conform acelei scrieri străvechi: Melkon, Regele Persiei, Gașpar, Regele Indiei și Baltazar, Regele Armeniei. După cum se știe acei “Regi” erau și mari preoți și mai ales cititori în stele, astrologi. Ei s-au închinat Pruncului Dumnezeiesc și i-au adus daruri simbolice: aur, ca unui Împărat, Tămâie, ca unui Mare Preot și smirnă, ca simbol al Harului ce îl va revarsă Hristos. Dar iată cum este înfățișată închinarea lor în Sfânta Evanghelie.: ,,Iar ei, ascultând pe rege, au plecat și iată, Steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. Și, văzând ei Steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui: și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”””[Matei 2, 9-11]…….(Aurul simbolizează puterea de ,,Împărat al împăraților și Domn al domnilor””[Apoc. 17, 14; 19,16],, tămâia- puterea dumnezeiească, iar smirnă [mirul] semnifică harul pe care îl va aduce Domnul.n.a.)..”Magii, luând înștiințare în vis să nu se întoarcă pe la Irod, precum le-a cerut acesta în mod fals, ca după ce vor află Pruncul să îi spună și lui, deoarece vrea și el să se închine Lui [Matei 2, 7-8],..,,pe altă cale s-au dus în țară lor”””'[Matei 2,12)
Ce aș vrea să reținem este exprimarea, “pe altă cale s-au dus în țară lor”.

“Cale” poate însemna pur și simplu drum, direcție de mers, dar “cale”, mai mult și în acest context cu siguranță, înseamnă alt mod de gândire, alt mod de înțelegere. Căci,așa cum ne spune Troparul Crăciunului:” Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Ține, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!”

Magii au primit această nouă înțelegere și cu ea au urmat “calea”. Căci în cele dintâi zile ale Creștinismului, chiar astfel se numea viața creștină,”calea”.

Viața în Ortodoxie este o călătorie. O călătorie din această lume căzută, spre Împărăția veșnică. Fiind o călătorie, în mod necesar, trebuie urmată o “cale” și nu întâmplător, repet, viața creștină, din bun început, a fost numită “calea”. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Nașterea Mântuitorului și calea românească” →

Adrian BOTEZ: Cad fulgi de zăpadă (poezii)

VIBRÂND

 

vibrând – vibrând – vibrând – vibrând

s-a smuls – din neființă – -n fire

informu’ – -ascuns sub  Forma-Gând

chirciri meschine – în Liturghisire:

Forme – slăvesc DOMNUL CÂNTÂND!

 

privești boțirea Lumii – -n lucruri

amețitoare-ori  – sceptic – coborânde:

e-o ARMONIE DE COLINDE

și Măreție: plin te bucuri!

 

Îngerii vin să șlefuiască

lumini – Serafii-nvață să Iubească

Ordinea-Strună-o-ntind Heruvii

 

în Lumea Celor Patru Fluvii

frumos era – dar iar va fi

când Crist – din Bezne – va păși!

 

 

ORICÂTĂ PLOAIE ORI NINSOARE

 

oricâtă ploaie ori ninsoare

se-așează – între noi și Soare

oricât Cetăți se tot fărâmă

ocrotiți suntem – Sus – la Stână!

 

cleioasă de mocirle Lume:

noi stăm cu Crist la Joc și Glume

cântăm – în noi și în Oglindă

tainica Lumii Noi  – COLINDĂ!

 

din amintiri umflăm baloane

aplaudă Îngeri – din Balcoane:

e Rai – Fecioară Neagră – BEZNĂ!

 

Cântecul te-a rănit la gleznă

Oștiri de Candele se-aprind

în Munții-Eterni – ce ne cuprind!

 

 

ADEVERIREA MODERNĂ

 

„Hristos-Dumnezeu

la toate se gândește

cuminte cumpănește

desăvârșit hotărăște!”

 

..dar noi ne-am retras – demult și

cu totul – din

Afacerea – Grasă și

Plicticoasă – a

Acestei Lumi: stăm

închiși – îngroziți (noi înde

noi înșine!) – într-o

Bulă Surmenată  – dilatată

imens – de atâta

Translucid – și vedem – prin

Ea – Facerea și Desfacerea

Cosmică – precum o activare

banală – a unui

novice – pe

Internet

 

 

DANSUL SATANEI  ÎN COSM’ SE LĂRGEȘTE

 

Dansul Satanei în Cosm’ se lărgește

vulcanii-i stinge – mări istovește

peste gunoaie – Timp horcăiește

Crist – răbdător – de pe Cruce privește

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Cad fulgi de zăpadă (poezii)” →

Germain DROOGENBROODT: Crăciun 2019

Pictură de Leonid Afremov (www.afremov.com)

 

Crăciun 2019

Nu doar un prunc se naște
în noaptea asta sfântă.

Când aruncat e zarul, nu știe unde-n lume
pe loc pustiu sau roditor se va opri,
e rostul soartei calea să i-o îndrume.

Sclipirea-nșelătoare ademenește văzul,
ochiul nu mai discerne grandoarea spre zenit.

Rămâne-ascunsă în neguri
a omeniei cale,
pacea și-nțelepciunea vin poate spre sfârșit.

Cu cele mai bune urări pentru un Crăciun pașnic,

Germain Droogenbroodt
și echipa proiectului Poezia Săptămânii

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Paul LEIBOVICI: CRĂCIUNUL – pe meridianele lumii

CRĂCIUNUL – această sărbătoare aduce în casele tuturor naționalităților de pe meridianele și paralele globului nu numai lumina veseliei ci și bucurii neașteptate,momente de desfătare și înfrățire. Chiar și la o vârstă înaintată luminițele care pîlpîie,melodiile intonate, textele populare care se repetă din generație în generație reușesc să ne cuprindă, să ne emoționeze. Aș putea afirma, indiferent de colțul lumii unde m-a găsit CRĂCIUNUL, și unde obiceiurile și simbolurile sunt diferite, am trăit momente de relaxare și veselie.

Am putut citii în ochii, sufletele copiilor,tinerilor și a celor cu părul platinat, emoția aprinderii becușoarelor multi-colore, pâlpâitul lumânărelelor și primirea MOȘULUI (sau a altor simboluri ale sărbătorii) care purta în spinare SACUL cu daruri.

Am trăit aceste momente –clipe magnifice în satele modovenești,orășelele care se transformau –pentru o noapte –în basme cu zeci de figuri și melodii populare. Viața vibrantă –care uneori ținea doar o noapte,sau poate trei zile scotea la iveală sentimente ascunse undeva în adâncimea sufletelor, a amintirilor preocupate în zilele obișnuite ale anului de ,,pâinea de toate zilele,,

Chiar dacă nu toate popoarele lumii –a acestui Glob atât de încercat ,de pestriț nu întâmpină în aceiași noapte ,,CRĂCIUNUL,,la aceeași oră,pe acelaș,,MOȘ CRĂCIUN,, cu daruri ca pe la noi în Moldova ,momentul emoției rămîne adînc imprimat .

Mi-a fost dat –prin alegerea profesiei-să mă găsesc vremelnic în unele localități depărtate. Chiar dacă în AUSTRIA-,,KRAPUS,,- un demon despre care se spune că apare doar în acea perioadă și îi bate pe copii care au fost neascultători .În Norvegia –unde temperatura scăzută mult sub Zero grade,vrăjitoarea cucerește locul principal iar, în GROELANDA bunătățile care se digeră –numite,,MATTAK,,nu m-au atras ,căci nu sunt obișnuit cu pielea crudă de balenă, pe care o au la îndemână, savurînd-o, precum noi carnea de purcel. Băștinașii se delectează cu ,,pielea,,a cărei ,,parfum,, adăugat la ,,gust,, nu mi-a oferit o ,,noapte sărbătorească,, ,iar  moldoveanul din mine, nici măcar nu a  gustat !!!Noroc că păhărelele cu ,,TĂRIE,, erau înșirate și te puteai desinfecta,chiar de la mirosul răspîndit.

În ISLANDA –tradiția e să se cumpere îmbrăcăminte nouă pentru toți membrii familiei ,ca nu cumva să fie YULE –o pisică mitologică-rău impresionată,atunci cînd o întîmpina clanul familiar. Ci dimpotrivă YULE va fi primită în haine strălucitoare,ovații ,cîntece și lumini aprinse ca să-i fie calea cît mai festivă.!!

Atmosfera sărbătorească ,festinul sărbătorii mi-a rămas adînc sculptat în suflet și minte.

Amintind de țări îndepărtate,aproape de POL, de unde legenda povestește că MOȘUL  -indiferent de ce nume poartă-a pornit cu sau fără săniuță,pe cărările panamondului .În NOUA ZEELANDA se obișnuiește ,, Pomul se ornează  cu o coroană bogată de flori roșii ,denumit Medrosideros,,. Patronul florăriei –la rândul său ,poartă ,,simbolul,,pe cheflie cam vreme de cîteva zile,de cum deschide magazinul și pînă la ultimul buchet.

Vorba românului ,,Câte popoare-atâtea obiceiuri,,!!

  Continue reading „Paul LEIBOVICI: CRĂCIUNUL – pe meridianele lumii” →

George PETROVAI: Era ticăloșilor postdecembriști

Se împlinesc trei decenii de la tragicele și dubioasele evenimente din Decembrie 1989, pe care unii (de pildă, Ion Ilici Iliescu și ortacii săi) țin morțiș să le ridice la rangul de revoluție. Numai că, ne averizează Curzio Malaparte în celebra sa carte „Tehnica loviturii de stat” (Editura Nemira, 1996), istoria omenirii n-a cunoscut revoluții, ci doar tehnici insurecționale pentru preluarea puterii. La rândul lui, gânditorul Petre Țuțea consideră că singura revoluție petrecută în timp, în sensul „restructurării” omului, a fost cea înfăptuită de Mântuitor în urmă cu 2000 de ani: „Atunci s-a suprapus teandric omul divinizat și divinitatea devenită om și a fost anulată istoria care era întemeiată pe conversația dintre Eva și dracul” (dialogul Una din minunile lui Dumnezeu din cartea Între Dumnezeu și neamul meu, Editura Arta Grafică, București, 1992).

Vasăzică, adevărata revoluție sau momentul schimbării cursului istoriei nu numai că este rezultatul spectaculos-cutremurător al voinței divine, cu efectiva prezență/ participare a divinității, dar ea trebuie să meargă din interiorul omului spre exteriorul acestuia (familie, instituții, comunitate, omenire), prin irezistibilul proces de iluminare, generat de vorbele și faptele Absolutului devenit om…

Or, ce revoluție este aceea în care, potrivit înțelegerii prealabile de la Malta dintre George Bush și Mihail Gorbaciov, bolșevismul rusesc și din „sateliții” săi europeni este socotit revolut, deci anacronicul și încăpățânatul Nicolae Ceaușescu trebuia mort-copt detronat cu sprijinul serviciilor secrete de pretutindeni (americane, sovietice, maghiare, israeliene etc.), în care deșca bolșevico-iudaică Saul Bruckner (alias Silviu Brucan) cerea cu insistență jertfe umane, inclusiv execuția cuplului Ceaușescu, așa ca revolta stârnită și întreținută din exterior să li se pară românilor ieșiți în stradă și celor din fața televizoarelor (sic!) că-i o revoltă populară cu iz revoluționar, în care nu este capturat nici măcar un singur terorist (adevărații „teroriști” din acele zile infernale erau ingenioasele simulatoare video și audio), iar soldații ajung să se împuște între ei, respectiv în care linia a doua a bolșevicilor autohtoni (moscoviții Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, generalul Victor Atanasie Stănculescu, generalul Nicolae Militaru ș.a.), cu marele ajutor primit din partea generalului Iulian Vlad și a securiștilor săi, înlătură de la putere prima linie (soții Ceaușescu și puținii lor fideli), pentru a umple în mare grabă „vidul de putere” cu avizii lor „oameni de bine” (!), cu toții torturați de ideea unei democrații originale și a unui comunism „cu fața umană”.

Cum o atare operă fesenisto-neobolșevică nu putea fi înfăptuită decât cu cadre de nădejde (foști activiști, securiști și milițieni), iată motivul pentru care Iliescu și tovarășii lui s-au dat peste cap ca să împiedice aplicarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea îndepărtarea vreme de minimum 10 ani din politică și funcțiile publice a tuturor lacheilor bolșevici cu mai mult și mai puțin ștaif. Adică acea mult necesară lege a lustrației, prin care Mustafa Kemal Atatürk izbutise să-i îndepărteze de la butoanele treburilor obștești pe foștii demnitari ai defunctului Imperiu Otoman, întru reala și grabnica modernizare a Turciei…

Numai că ceea ce fusese posibil în Turcia anilor treizeci, s-a dovedit cu neputință în România anilor nouăzeci. De ce? Din simplul motiv că Iliescu și ortacii săi (din toată România postdecembristă) nu erau atât de fraieri, încât – printr-o măsură incompatibilă cu etica neobolșevismului biruitor – să-și taie craca politrucianistă de sub picioare. Continue reading „George PETROVAI: Era ticăloșilor postdecembriști” →