Paul LEIBOVICI: CRĂCIUNUL – pe meridianele lumii

CRĂCIUNUL – această sărbătoare aduce în casele tuturor naționalităților de pe meridianele și paralele globului nu numai lumina veseliei ci și bucurii neașteptate,momente de desfătare și înfrățire. Chiar și la o vârstă înaintată luminițele care pîlpîie,melodiile intonate, textele populare care se repetă din generație în generație reușesc să ne cuprindă, să ne emoționeze. Aș putea afirma, indiferent de colțul lumii unde m-a găsit CRĂCIUNUL, și unde obiceiurile și simbolurile sunt diferite, am trăit momente de relaxare și veselie.

Am putut citii în ochii, sufletele copiilor,tinerilor și a celor cu părul platinat, emoția aprinderii becușoarelor multi-colore, pâlpâitul lumânărelelor și primirea MOȘULUI (sau a altor simboluri ale sărbătorii) care purta în spinare SACUL cu daruri.

Am trăit aceste momente –clipe magnifice în satele modovenești,orășelele care se transformau –pentru o noapte –în basme cu zeci de figuri și melodii populare. Viața vibrantă –care uneori ținea doar o noapte,sau poate trei zile scotea la iveală sentimente ascunse undeva în adâncimea sufletelor, a amintirilor preocupate în zilele obișnuite ale anului de ,,pâinea de toate zilele,,

Chiar dacă nu toate popoarele lumii –a acestui Glob atât de încercat ,de pestriț nu întâmpină în aceiași noapte ,,CRĂCIUNUL,,la aceeași oră,pe acelaș,,MOȘ CRĂCIUN,, cu daruri ca pe la noi în Moldova ,momentul emoției rămîne adînc imprimat .

Mi-a fost dat –prin alegerea profesiei-să mă găsesc vremelnic în unele localități depărtate. Chiar dacă în AUSTRIA-,,KRAPUS,,- un demon despre care se spune că apare doar în acea perioadă și îi bate pe copii care au fost neascultători .În Norvegia –unde temperatura scăzută mult sub Zero grade,vrăjitoarea cucerește locul principal iar, în GROELANDA bunătățile care se digeră –numite,,MATTAK,,nu m-au atras ,căci nu sunt obișnuit cu pielea crudă de balenă, pe care o au la îndemână, savurînd-o, precum noi carnea de purcel. Băștinașii se delectează cu ,,pielea,,a cărei ,,parfum,, adăugat la ,,gust,, nu mi-a oferit o ,,noapte sărbătorească,, ,iar  moldoveanul din mine, nici măcar nu a  gustat !!!Noroc că păhărelele cu ,,TĂRIE,, erau înșirate și te puteai desinfecta,chiar de la mirosul răspîndit.

În ISLANDA –tradiția e să se cumpere îmbrăcăminte nouă pentru toți membrii familiei ,ca nu cumva să fie YULE –o pisică mitologică-rău impresionată,atunci cînd o întîmpina clanul familiar. Ci dimpotrivă YULE va fi primită în haine strălucitoare,ovații ,cîntece și lumini aprinse ca să-i fie calea cît mai festivă.!!

Atmosfera sărbătorească ,festinul sărbătorii mi-a rămas adînc sculptat în suflet și minte.

Amintind de țări îndepărtate,aproape de POL, de unde legenda povestește că MOȘUL  -indiferent de ce nume poartă-a pornit cu sau fără săniuță,pe cărările panamondului .În NOUA ZEELANDA se obișnuiește ,, Pomul se ornează  cu o coroană bogată de flori roșii ,denumit Medrosideros,,. Patronul florăriei –la rândul său ,poartă ,,simbolul,,pe cheflie cam vreme de cîteva zile,de cum deschide magazinul și pînă la ultimul buchet.

Vorba românului ,,Câte popoare-atâtea obiceiuri,,!!

  Continue reading „Paul LEIBOVICI: CRĂCIUNUL – pe meridianele lumii”

George PETROVAI: Era ticăloșilor postdecembriști

Se împlinesc trei decenii de la tragicele și dubioasele evenimente din Decembrie 1989, pe care unii (de pildă, Ion Ilici Iliescu și ortacii săi) țin morțiș să le ridice la rangul de revoluție. Numai că, ne averizează Curzio Malaparte în celebra sa carte „Tehnica loviturii de stat” (Editura Nemira, 1996), istoria omenirii n-a cunoscut revoluții, ci doar tehnici insurecționale pentru preluarea puterii. La rândul lui, gânditorul Petre Țuțea consideră că singura revoluție petrecută în timp, în sensul „restructurării” omului, a fost cea înfăptuită de Mântuitor în urmă cu 2000 de ani: „Atunci s-a suprapus teandric omul divinizat și divinitatea devenită om și a fost anulată istoria care era întemeiată pe conversația dintre Eva și dracul” (dialogul Una din minunile lui Dumnezeu din cartea Între Dumnezeu și neamul meu, Editura Arta Grafică, București, 1992).

Vasăzică, adevărata revoluție sau momentul schimbării cursului istoriei nu numai că este rezultatul spectaculos-cutremurător al voinței divine, cu efectiva prezență/ participare a divinității, dar ea trebuie să meargă din interiorul omului spre exteriorul acestuia (familie, instituții, comunitate, omenire), prin irezistibilul proces de iluminare, generat de vorbele și faptele Absolutului devenit om…

Or, ce revoluție este aceea în care, potrivit înțelegerii prealabile de la Malta dintre George Bush și Mihail Gorbaciov, bolșevismul rusesc și din „sateliții” săi europeni este socotit revolut, deci anacronicul și încăpățânatul Nicolae Ceaușescu trebuia mort-copt detronat cu sprijinul serviciilor secrete de pretutindeni (americane, sovietice, maghiare, israeliene etc.), în care deșca bolșevico-iudaică Saul Bruckner (alias Silviu Brucan) cerea cu insistență jertfe umane, inclusiv execuția cuplului Ceaușescu, așa ca revolta stârnită și întreținută din exterior să li se pară românilor ieșiți în stradă și celor din fața televizoarelor (sic!) că-i o revoltă populară cu iz revoluționar, în care nu este capturat nici măcar un singur terorist (adevărații „teroriști” din acele zile infernale erau ingenioasele simulatoare video și audio), iar soldații ajung să se împuște între ei, respectiv în care linia a doua a bolșevicilor autohtoni (moscoviții Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, generalul Victor Atanasie Stănculescu, generalul Nicolae Militaru ș.a.), cu marele ajutor primit din partea generalului Iulian Vlad și a securiștilor săi, înlătură de la putere prima linie (soții Ceaușescu și puținii lor fideli), pentru a umple în mare grabă „vidul de putere” cu avizii lor „oameni de bine” (!), cu toții torturați de ideea unei democrații originale și a unui comunism „cu fața umană”.

Cum o atare operă fesenisto-neobolșevică nu putea fi înfăptuită decât cu cadre de nădejde (foști activiști, securiști și milițieni), iată motivul pentru care Iliescu și tovarășii lui s-au dat peste cap ca să împiedice aplicarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea îndepărtarea vreme de minimum 10 ani din politică și funcțiile publice a tuturor lacheilor bolșevici cu mai mult și mai puțin ștaif. Adică acea mult necesară lege a lustrației, prin care Mustafa Kemal Atatürk izbutise să-i îndepărteze de la butoanele treburilor obștești pe foștii demnitari ai defunctului Imperiu Otoman, întru reala și grabnica modernizare a Turciei…

Numai că ceea ce fusese posibil în Turcia anilor treizeci, s-a dovedit cu neputință în România anilor nouăzeci. De ce? Din simplul motiv că Iliescu și ortacii săi (din toată România postdecembristă) nu erau atât de fraieri, încât – printr-o măsură incompatibilă cu etica neobolșevismului biruitor – să-și taie craca politrucianistă de sub picioare. Continue reading „George PETROVAI: Era ticăloșilor postdecembriști”

Mircea Dorin ISTRATE: În seara Marelui Ajun (versuri)

ÎN  SEARA  MARELUI  AJUN

 

Veți fi în gândurile mele,

Dragi  îngerași, ce-n seara asta,

Sub ninse bolți bătute-n stele

Veți însfinții la mulți fereastra,

Cu un colind,

precum se cere.

 

Cu toți cânta-vom ,,Trei păstori”

Și ,,Steaua care sus răsare”

Și-un ,,Viflaim”, până în zori

La cei ce stau în așteptare

S-asculte vestea,

de la noi.

 

Ne-or lăuda aceea care

Îmi sunt creștini adevărați,

Cu-alese inimi, primitoare

Și ochi de-acum înlăcrimați,

Cerând la Domnu-n gând,

iertare.

 

Ne-or umple straița cea mâțoasă

Cu colăcei din ceia dulci,

Cu vre-o gutuie pântecoasă,

Cu mere și cu-n pumn de nuci

Și cu doi bani,

de-or fi prin casă.

 

Și-așa bătând din poară-n poartă,

Pe uliți strâmte, troienite,

Vom face iarăși satul roată

Cum mai făcut-am înainte,

Colinda noastră,

să nu piară.

*

Voi, prichindei din  veac apus,

Repovestiți ca noi să știm,

Cum s-a născut Domnului Iisus

În staului din Viflaim,

În seara

Marelui Ajun.

 

 

URĂTORII

 

E sfânta seară de Ajun,

Se-ndreaptă ziua către noapte,

Lungind întroienitul drum

În gând, cu un colind în șoapte.

 

Sub  neaua albă și pufoasă

Căsuțele se gârbovesc,

Fuioarele de fum îmi iasă

Pe coșul casei, spre ceresc.

 

De undeva, din uliți strâmte,

Se-aude zvon de zurgălăi,

Purtând în glas colinde sfinte

Ce-mi înfioară, deal și văi.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: În seara Marelui Ajun (versuri)”

Mariana GURZA a primit PREMIUL DE EXCELENȚĂ din partea Asociației Geocosinus Group

În semn de înaltă prețuire și respect din partea Familiei ARMONII CULTURALE, Mariana Gurza a primit PREMIUL DE EXCELENȚĂ din partea Asociației Geocosinus Group, pentru ,,contribuția proprie, din anul 2019, pusă în slujba promovării literaturii române contemporane, în calitate de autor al Revistei universale de creație și atitudine culturală ARMONII CULTURALE”.

Mulțumiri Asociației Geocosinus Educational Group, cunoscutului scriitor și editor Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Americane Română de Cultură și Știință.

25 decembrie 2019

Mariana Zorița TURDA: Dacă ai fi…

DACĂ AI FI

 

Dacă ai fi…
Un grăunte de nisip,
Te-aș purta…
În buzunarul de la piept !
Dacă…ai fi fluture,
Te-aș prinde…și
Te-aș așeza gingaș
În cositele mele !
Dacă ai fi stea
Te-aș simții
În privirea ochilor mei !
Dacă floare…ai fi,
Ți-aș spune mac…și
Ai fi culoarea buzelor mele !
Iar,dacă…ai fi sînge
Mi-ai curge prin vene
Și mi-ai umple inima…
De tine !
Dar tu,tu ești tot…
Și…mai mult de tot
Și pot…și vreau
Să strig universului…
Că mi -e dor…
Mi-e tare dor !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

Doina ZĂVOIANU: Scriitorul și jurnalistul Al.Florin Țene a primit PREMIUL DE EXCELENȚĂ din partea Asociației Geocosinus Group

Urmare amplei activități în domeniul promovării literaturii române în țară și în străinătate, a romanelor scrise despre o serie de mari poeți români, “pentru contribuția proprie, din anul 2019, pusă în slujba promovării literaturii române contemporane, în calitate de autor al Revistei universale de creație și atitudine culturală ARMONII CULTURALE,” conducerea Asociației Geocosinus Educational Group, prin cunoscutul scriitor și editor Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Americane Română de Cultură și Știință, i-a acordat președintelui național al Ligii Scriitorilor Români, Scriitorul Al.Florin Țene”PREMIUL DE EXCELENȚĂ “, semn de înaltă prețuire pentru tot ce face acest scriitor în slujba limbii române și culturii neamului nostru.

 

 Doina Zăvoianu

Decembrie 2019

Marilena ION-CRISTEA: Umbra gândului (poeme)

Colind

 

Am venit să te colind,

Omule cu păr de-argint,

Cu o stea ruptă din cer,

Să te lumineze, sper!

 

Și pe tine, tânăr om,

Verde ca frunza de pom,

Cu un gând de pace, lin,

Și-o ramură de măslin!

 

Și să-ți dau pentru o viață,

Dragostea de dimineață,

Pură și strălucitoare,

Dintr-un răsărit de soare!

 

Am venit să te colind,

Două lumânări s-aprind,

Și să-ți amintesc, supus,

Că azi s-a născut Isus!

 

Astazi s-a născut cel sfânt,

Și iubirea pe pământ,

Iar eu, mesagerul Lui,

Prin puterea versului,

 

Îți doresc să fii iubit,

Să-ntorci dragoste-nsutit,

Căci iubirea-i numai una,

De Crăciun și-ntotdeauna!

 

 

Ne-am regăsit 

 

Ne-am regăsit, ce dor mi-era,

De-acum vei fi în dreapta mea,

Fiindcă îmi place să te știu,

In preajma mea și că ești viu..

 

Credeam că ești un gând fugar,

Că ești mai mult, n-aveam habar,

Și, sincer, nici nu m-am gândit,

Că ești aievea, nu un mit!

 

Îmi place să te-aud vorbind,

Cuvântul tău e un alint,

Și chiar de nu-l rostești mereu,

Eu îl aud, fiindcă-i al tău!

 

Eu m-am născut ca orice om,

Crescând la umbra unui pom,

Care din trunchiul lui sălciu,

Mi-a dat putere să te scriu..

 

Și de atunci te scriu, te miri?

Cu-atât de multe, mă inspiri,

Dorința-mi e să-ți scriu frumos,

Să mă ridic cât pot, de jos,

 

Să te cuprind cu gândul meu,

Să mă înalț spre cer mereu,

Să-mi dai în dar lumina ta,

Să nu mă rătăcesc cumva..

 

Ne-am regăsit, ce dor mi-era!

De-acum, va fi, cred, altceva,

Căci doar vei fi în dreapta mea,

Cu stânga te voi scrie, da?

 

 

Libertate 

 

Ce clipe, zău, cum aș putea uita..

Eram chiar pe o stradă, undeva..

Când cineva, aflat, puțin, în spate,

A început să strige „Libertate”!

 

Continue reading „Marilena ION-CRISTEA: Umbra gândului (poeme)”

Cezarina ADAMESCU: Oameni în duhul eternității

Puține sunt momentele covârșitoare din viața unui autor. Ele constau în întâlnirile providențiale care i-au fost date și care au rămas adânc încrustate în memoria afectivă. „Cartea Sabinei” ilustrează acest adevăr și faptul că autoarea a decis să evoce aceste întâlniri memorabile, de natură să ne facă martorii peste timp ai acestor clipe de grație, este un lucru cu totul remarcabil.

Sabina Măduța este autoarea care s-a impus în literatura română prin astfel de evocări ale unor personalități de excepție ale neamului românesc: Vasile Voiculescu, Arșavir Acterian, Valeriu Anania, Vasile Boroneanț, Aristide Dobre, Gabriela Defour Voiculescu, Ion Ioan Diaconu, Pan M. Vizirescu, Lena Constante, Ana Blandiana, Ioana Stuparu, Melania Cuc, Viorel Boldiș și alții.

Interviurile realizate de autoare cu mari personalități, emisiunile televizate, ca și cărțile editate până în prezent, au rămas mărturii excepționale pe care Sabina Măduța le pune la dispoziția cititorilor în această carte evocatoare, care atinge genul memorialistic, dar vine și cu creații inedite, amintiri din propria copilărie sau evocări ale străbunilor săi. Și în plus, cu Pagini de Jurnal remarcabile.

Ar fi de prisos să menționez importanța și bogăția informațiilor pe care le aduce Istoriei Literaturii Române prin aceste mărturii. Ceea ce face acum Sabina Măduța este de a ne împărtăși, de a ne oferi din avuțiile sale, strânse cu migală în lacra inimii, socotind că a te bucura singur de un lucru frumos și folositor nu-ți aduce plinătate de spirit. Ea este bună conducătoare de poezie și de proză și tot ce a trecut prin ea și a lăsat urme luminoase ne dăruiește, să ne bucurăm și noi.

În consens cu motto-ul semnat Fănuș Neagu, despre imensa personalitate a scriitorului Vasile Voiculescu, Sabina Măduța își exprimă afecțiunea față de acest gigant al literaturii române, în Capitolul I, intitulat: „Din preaplinul inimii” , în dorința de a-l descoperi oamenilor, așa cum și ea l-a descoperit și l-a cunoscut, adică prin opera lui.

Emoția puternică ne este transmisă, mai cu seamă cea din clipa în care a avut loc impactul cu personalitatea lui Vasile Voiculescu, pe care îl consideră „încă un Luceafăr”.

Întreaga sa creație este o pledoarie pentru Cultură și Credință. Și mai ales, Iubirea e piatra de temelie a tuturor creațiilor sale. Pe această plajă sonetistică aparținând autorului, s-a întemeiat postum o întreagă serie de volume „o adevărată Bibliotecă Voiculescu, complementară operei”. O dată descoperit, a fost, pentru criticii consacrați, dar și pentru o întreagă pleiadă de critici și exegeți noi, o adevărată revelație.

Ca o prelungire a acestui portret, autoarea introduce un articol privind activitatea sa gazetărească intitulat „Editor de duminică”. Este vorba de seria de articole în care „îl readuce pe scriitorul martir Vasile Voiculescu în atenția cititorilor”. Transcriind aceste mărturii și documente, autoarea ni-l face cunoscut și ni-l apropie și mai mult pe acest excepțional poet martir.

 Capitolul  intitulat: „Mărturisitorii” este alcătuit dintr-un buchet de interviuri, așa cum am menționat, despre oamenii care l-au cunoscut. Începând cu Arșavir Acterian, care îl numește pe Vasile Voiculescu „Poetul unei năluci”.

Ceea ce realizează Sabina Măduța în această carte este un remarcabil portret al poetului, alcătuit din vitraliile unor mărturii ale contemporanilor săi, mărturii din care reiese caracterul ferm, excepționala personalitate, patriotismul său autentic, generozitatea de care a dat dovadă, spiritul de sacrificiu care-l determinau să nu ia bani de la bolnavii săraci și uneori să le cumpere chiar și medicamente. În perioada Primului Război Mondial, funcționând ca medic la Spitalul Militar de campanie, s-a expus acolo la unele epidemii, cum a fost cea de tifos exantematic și febră tifoidă și chiar molipsindu-se de aceste grave boli. O statură morală de neclintit. El considera Poezia o ofrandă, nu un mijloc de câștig, și de aceea, în 1941, când i s-a acordat Premiul Național de Poezie, el a donat banii unei biserici din Ardeal pentru cumpărarea unui clopot.

Aceste scrieri ale Sabinei Măduța despre marea personalitate românească, dr. Vasile Voiculescu, au darul, nu numai să ne indigneze față de un regim care a eliminat în mod criminal elitele românești, dar SĂ NE ȘI UMANIZEZE, să ne facă mai buni, mai îngăduitori, mai pacifiști. Și aceasta, printr-un paradoxal joc al vieții și al morții.

Din toată literatura concentraționară, aceste pagini sunt zguduitoare și aproape greu de suportat. Și totuși, ele sunt reale, nu s-a inventat nimic, sunt declarații ale MARTORILOR acestor atrocități incredibile care s-au întâmplat într-o țară în care, terminându-se războiul, trebuia să domnească pacea și înțelegerea. Cruzimea omului împotriva aproapelui este fără precedent. Este o dezlănțuire incredibilă a fiarei din om.

Un alt capitol al cărții este rezervat unei creații de mare adâncime spirituală, un elogiu adus lui Dumnezeu, închinat Poetului Îngerilor, Vasile Voiculescu. El se numește: „Acatist de dragoste eternă”. Urmând ritualul acatistelor dedicate sfinților și Preafericitei Fecioare, autoarea exprimă în versuri evlavia, adorația, față de Divinitate, sub forma unei superbe rugăciuni. Nu o dată, poeta folosește cuvinte vechi, liturgice, care se mai folosesc încă în liturghii, în cântări și devoțiuni: zavistii, purcezi, prinosul, adumbrești, zăbavnic, stirpe, „culpeșei ispite”; nepregetând, glicofiluze, antimic ș.a.

Întregul text este un tezaur metaforic și eufonic care se poate recita sau cânta la Adorațiile particulare.

Capitolul intitulat „Lumina Cărții”, este o evocare emoționantă a copilăriei autoarei. Ca într-un adevărat Mozaic literar, cu nostalgie, autoarea evocă momente din copilăria sa, folosind limbajul vremii și al locurilor natale.

Autoarea evocă amintiri la persoana întâi, despre școală, tinerețe, viață. Cu o sinceritate cuceritoare, ea își declară aspirațiile, dorințele, proiecțiile spre un viitor din care să nu lipsească idolii săi: scriitorii acelor minunate cărți pe care le devora cu mare plăcere. N-au lipsit nici dezamăgirile, pentru că una sunt plăsmuirile minții omenești și altceva creatorii lor.

Capitolul III este destinat „Cronicilor de suflet”. Și prima este dedicată lui „Panait Istrati – Alexandru Talex – Un testament literar respectat”. Alexandru Talex a fost unul din marii prieteni ai lui Panait Istrati, sau, cum a fost numit, ”prietenul de cursă lungă”, de către Maia Belciu. Două spirite care se vor lega pentru eternitate.

Pagini impresionante scrie Sabina Măduța despre „Lena Constante și Evadarea tăcută”. Autoarea reproduce unele pagini din această excepțională mărturie a acestei talentate artiste și scriitoare, care a stat în închisoare din 1950 până în 1962.

Un document la fel de important este și Ultimul interviu cu Doamna Lena Constante. Continue reading „Cezarina ADAMESCU: Oameni în duhul eternității”

Anca SÎRGHIE: Bucuria de a trăi în proza recentă a Veronicăi Pavel Lerner

Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată „Disonanțe de bon-ton”, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, așa cum stă așezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie și cu strașnica idee de a fi  solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situațiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgește genul prozei umoristice, dacă ar fi să reținem din schița Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de așteptare la medic, ea scoate din poșetă volumul Ioanei Pârvulescu „Întoarcere în secolul 21”.

„Scrise alert și cu un umor de bună calitate,-se confesează scriitoare canadiană- textele m-au scos din frica provocată de orice vizită la doctor. Îmi place s-o citesc pe Ioana Pârvulescu, mă regăsesc în paginile ei” (p.113) Nu altceva își propune autoarea  volumului „Disonanțe de bon-ton”, decât să consoneze cu cititorii ei, care să se regăsească în năstrușnicele ei relatări. Ca și mine, nu mă îndoiesc că mulți dintre lectorii volumului își vor reaminti textele citite în „Observatorul” de la Toronto sau în revista literară online „LaPunkt”. Dar tentația de a le reciti așa cum ele se află așezate cu o logică tematică ce le potențează sensul este un izvor de încântare. Așa le-am reluat eu, cu bucuria de a nu putea să mai las cartea din mână, ispitită de observațiile percutante și de inteligența unor remarci, prea numeroase ca să le dezvăluim aici. Lăsăm cititorilor satisfacția de a le întâlni și savura în paginile noului volum al scriitoarei. Nu rămâne decât să-l asigurăm că genul  prozei subtil umoristice  este între cele foarte dificil de realizat, iar cartea de față este o izbândă în acest sens. Deși le citisem rând pe rând în  pagini de revistă, schițele Veronicăi Lerner m-au impresionat mult mai puternic atunci când le-am reluat în buchet. Impactul lor a fost mult mai puternic, iar ideea autoarei de a le așeza în volum o socotesc excelentă.

Față de cărțile anterioare „Miniaturi de dincolo de Ocean” (2000), „Gânduri printre rânduri (2001), „Binecuvântatul prezent” (2006), „Oameni pe care i-am cunoscut” (2015) și „Oameni-Repere-Mărturii” (2018), apariții care atestă în sine o prolificitate remarcabilă fie că autoarea scrie poezie sau creează proză, Veronica Pavel Lerner nu se dezminte, literatura Domniei Sale pivotează pe realitatea trăită direct. De aici și valoarea autobiografică-memorialistic a prozei sale. Așadar, un volum confortabil de proză scurtă, inspirată din viața cotidiană, situațiile evocate din propria experiență de viață civică părând dintre cele mai frecvente. Dar surpriza potențată de la un text la altul este atitudinea pe care o ia față de aspectele consemnate.Veronica Pavel Lerner nu înțelege să bifeze îngăduitoare nicio nerânduială observată în jurul ei. Generoasă, de felul ei, autoarea consemnează cu un umor bonom caractere dintre cele mai diferite la oamenii din preajma sa, situații năstrușnice, greșeli de exprimare în mânuirea limbii, evocând episoade îndepărtate sau recente din propria existență. Linia care iese din condei este totdeauna sigură, scriitoarea conturând flash-uri de viață care îndeobște scapă unei priviri grăbite.

Privite în tot, schițele capitolelor noii ei cărți „Ai carte, ai parte”, „Cumpărați, cumpărați, cumpărați”, „Caută acul în carul cu fân”, „D-ale canadianului”, „Călători din toate țările, uniți-vă!”, dezvăluie,dincolo de crusta hazlie a acestei proze, o conștiință care nu trece cu vederea micile gesturi purtătoare de sensuri acute, ci îndeamnă cititorii să se amuze, dar nu mai puțin să și cugete. Râsul Veronicăi este asanator, iar modul cum amuzamentul devine un leac contra relelor de tot felul  găsește în autoarea volumului „Disonanțe de bon-ton” un exemplu demn de urmat. Continue reading „Anca SÎRGHIE: Bucuria de a trăi în proza recentă a Veronicăi Pavel Lerner”

Liliana DEREVICI: Comemorarea a 30 de ani de la Revoluția din 1989, sărbătorirea anului satului românesc și o seară culturală în Parohia ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca

Ziua de astăzi 22 decembrie 2019 a fost o zi specială, dedicată revoluției din 1989 dar și a satului românesc.

După săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii de către slujitorii altarului, domnul cercetător științific al Institutului „G. Barițiu” al Academiei Române din Cluj, MIRCEA GHEORGHE ABRUDAN, a rostit o bine documentată și vehementă alocuțiune despre “Ethosul țăranului român versus ideologia regimului comunist”, arătând tot ceea ce înseamnă ideologia comunistă și particularizând ziua de 22 decembrie pentru parohia noastră.

Programul a fost continuat cu un parastas pentru eroii revoluției din 1989 urmat de o expoziție fotografică „Mănășturul de altă dată”, expoziție prezentată de coratorii din Consiliul Parohial al parohiei. În final părintele protopop paroh dr. DAN HOGNOGI a mulțumit celor care s-au implicat în împodobirea și decorarea bisericii, celor care au ajutat cu bani sau daruri pentru a face o bucurie celor sărmani sau a cumpăra cadouri copiilor, celor care au colindat atât de frumos. În numele slujitorilor altarului și al Consiliului Parohial au fost transmise tuturor credincioșilor  urări de pace, sănătate alături de cei dragi atât acasă cât și în biserică cu ocazia praznicului Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.

Partea a doua a programului a fost o serată culturală, moderată de părintele protopop la Protopopiatul Ortodox Cluj 1, dr. DAN HOGNOGI. Domnul profesor de istorie la Colegiul Național George Barițiu,  VLADIMIR-AL. BOGOSAVLIEVICI a prezentat o alocuțiune despre evenimentele din decembrie 1989 petrecute în preajma Crăciunului.

Apoi, după scenariul scriitorului clujean, domnul IOAN CIORCA care a scris Biblia în versuri a fost prezentat filmul documentar intitulat „BELLU-Panteonul României” în regia lui Costel Amzăr evidențiindu-se mari personalități care își dorm somnul de veci în acel loc, cum sunt-general Traian Moşoiu, cardinal, episcop de Cluj dr. Iuliu Hossu, monseniorul Vladimir Ghyka, politicianul Corneliu Coposu, savantul Nicolae Iorga, aviatorul Traian Vuia, academicianul Henri Coandă, poetul Mihail Eminescu, dramaturgul I. Luca Caragiale, scriitorul M. Sadoveanu, poetul George Coșbuc, scriitorul Marin Preda, cântăreața Maria Tănase, soprana Hariclea Darclée, actorii Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Constantin Tănase, alpinista Sophia Mavrodin și alții.

Toți credincioșii participanți  au primit harta istorică a Cimitirului Șerban Vodă Bellu, realizată de IOAN CIORCA în colaborare cu Rodica I. Ciorca și designerul Alex Cuibus, hartă pe care realizatorul a explicat-o detailat. Continue reading „Liliana DEREVICI: Comemorarea a 30 de ani de la Revoluția din 1989, sărbătorirea anului satului românesc și o seară culturală în Parohia ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca”