„Naţionalismul românilor nu este şovin, nici imperialist,
nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinţă
şi felul nostru propriu de viaţă. Noi mergem înfrăţiţi cu toţi
drept-credincioşii pe calea lui Hristos, către Înviere.”
(+VALERIU GAFENCU – Sfântul Închisorilor)
Când a deschis geana în catifelatul primilor Zori ai Creaţiei dumnezeeşti, Pelasgul-geto-dac născut liber în veşmântul catifelat al porfirei divine, a văzut uscatul răsărit din apele primordiale în care Cerul îşi primenise faţa înainte de începerea Marii lucrări, a Tainei dumnezeeşti şi fascinat de Măreţia lui Dumnezeu şi-a tors gândurile sale albe împletindu-le cu firul de curcubeu, brodând astfel într-o fascinantă lume de basm Pădurea-mireasă a Mirelui Codru Verde prin diversitatea mirifică a arborilor – Dumbravă a miraculoaselor vieţuitoare.
În sânul admiraţiei a lăsat lacrimile de bucurie să se adune în râuri mari şi fluvii adânci, presărându-le pe ambele maluri cu fascinantele şi smeritele Sălcii plângătoare.
Privirile i s-au mlădiat în flori, iar în toată cuprinderea sa a netezit câmpiile peste care a scuturat nourii răzleţi prefăcându-i în turma marelui Rege-Profet Zamolxis, de albe mioare, mieluşei de astrahan zburdalnici, cohorta neastâmpăratelor căpriţe şi berze mari fermecătoare.
Din Corola razelor serafice a ales pe cele mai strălucitoare și a brodat albinele şi fluturii, iar din susurul albastru – verzui al apelor cristaline a modelat magnifica varietate a peştilor.
Din lutul sacru al argilei făuritoare a încropit obiectele de cult şi cele de trebuinţă Familiei, iar din aurul şi argintul întâlnit peste tot, a făurit Comoara meşteşugirilor nepreţuite.
Din legănarea văzduhului catifelat a urzit măiastrele păsărele, iar din cântarea lor îngerii au picurat roua rugăciunilor, încolţind astfel grâul presărat cu dărnicie de Bunul Dumnezeu.
Cu braţele vânjoase a clădit Munţii Carpaţi punându-le pe creste Crucea lui Hristos, dăltuindu-i ca pe o Cetatea de Taină a Maicii Domnului, Maria-Vlaherna-Carpatina.
Peşterile le-a primenit ca altare ale pustnicilor sau ca refugiu pentru haiduci şi adăpost din calea prădătorilor, iar din surâsul şi pâlpâirea de har a Duhului Sfânt a zidit inimoasele catedrale ţuguiate cu fruntea înspre cer ca moţii-daci legendari sub cuşmele lor semeţe.
Şi-a îmbrăţişat consoarta, Muierea sa dăruită cu binecuvântare de Sus, a înzestrat-o cu mulţi urmaşi demni, apoi şi-a primenit Cetatea cu legiuni de Daci, pe care Creatorul i-a hărăzit cu răbdare, dreptate, curaj, iubire, adevăr, credinţă, dăruire, jertfă, cu divina nemurire şi cu sfânta ospitalitate chiar şi pentru vrăşmaşii încătuşaţi în ispita cotropirii lor.
Acesta este naţionalismul religios al Dacilor nemuritori lăsat spre veşnicie: viaţă, vitejie, credinţă, curaj, răbdare, rugă, libertate, omenie, adevăr, dreptate, iubire, jertfă şi înviere!
Acest testament l-au lăsat Dacii regali numai urmaşilor urmaşilor lor rămaşi până astăzi!
*Traianii-latini, fiii legitimi ai împăratului Traian, cotropitorul Daciei Mari şi-au dospit plămada din cotropiri, persecuţii, asupriri, execuţii, circ cu fiarele sălbatice, sclavi, captivi şi sfinţi în amfiteatrele imperiale, jaful bogăţiilor de tot felul eşalonat pe secole, între 106-271 d. Hr., colonizări, eresuri, prizonieri, deportări, masacrarea în cele 123 de zile a Elitei militaro-religioase a geto-dacilor liberi luaţi prizonieri, defăimarea celui mai mare Împărat creştin Constantin cel Mare – eliberatorul lor naţional şi religios, hegemonia universală acaparatoare a politicianismului sacramental, prostituţia sacră, Cruciadele, bulele pontificale, naşterea şi botezarea Indulgenţelor ca Odoare mântuitoare…, vasalitatea sub coroana ungară impusă Vlahilor etichetaţi schismatici de pălăriile purpurii ale cardinalilor corupţi, faimoasa şi sângeroasa Inchiziţie, infailibilitatea papismului şi ereziile sale, slujirea Internaţionalei oculte, Şcoala Ardeleană – mistificarea adevărului istoric prin propaganda teoriei latinităţii, sacrilegiul uniaţiei la românii ortodocşi ardeleni, Concordatele, mondialismul, ecumenismul şi atâtea altele, care mai de care mai latinizate, mai calicizate, mai pontificate în bule…
Din aluatul acelor minunaţi Daci, am ales plămada unor iscusiţi valahi-traieni ai demnităţii: Traian Ambrozie/ Traian Borobaru/ Traian Brăileanu.
TRAIAN Ambrozie (1907-1999), s-a născut la Iaşi în anul Răscoalei ţărăneşti provocate, de slujitorii Ocultei antihriste, pe 2 August, în familia maiorului Andrei şi a Mariei. Ambii părinţi veneau cu o genă de spiritualitate, de tradiţie şi de trăire creştină. Traian a fost un copil îndrăgit, un elev ambiţios, un student merituos. După ce şi-a luat licenţa în Drept s-a căsătorit cu Cornelia ajungând un creştin cult, căpitan-magistrat de prestigiu, un caracter demn, verticalitate morală, aprig luptător anticomunist. A fost arestat de regimul comunist-proletar şi deţinut politic în perioada 05.07.1948-01.07.1962, în urma sentinţei născocite: „crimă de uneltire contra ordinei sociale”, trecând prin lagărele Văcăreşti, Jilava, Aiud, unde capătă o dimensiune spirituală înălţătoare. După eliberare, deşi aflat permanent sub lupa securităţii a împrăştiat în jurul său o atmosferă demnă, longevivă şi pilduitoare. (Fişa Matricolă Penală/ Penitenciarul Aiud/ Nr. matricol 8/ 52/ Colonia Nistru/ întocmită de subl. Noian Arghir; Flor Strejnicu, Hronic Legionar. Ed. Imago/ Sibiu-2000, p. 15)
TRAIAN Borobaru (1912-1971), născut în localitatea Timiş-Torontal. Şi-a împărţit copilăria cu bucuriile cântului şi mireasma locului natal, loc în care pulsează o spiritualitate adâncă a neamului său. Adolescenţa şi-a orientat-o spre cunoaşterea istoriei Neamului şi a Proniatorului Dumnezeu. A fost un contabil merituos, fotograf pasionat, luptător anticomunist, consilier doctrinar naţionalist, activ în ţară şi în exil, realizând diferite studii şi Albume celebre sau particulare. În exil a fost permanent prezent în acţiuniunile diasporei creştin-ortodoxe proromâneşti. A trăit demn, a luptat demn şi a murit tot atât de demn în Germania. (Gh. Buzatu/ Corneliu Ciucanu/ Cristian Sandache, Radiografia Dreptei Româneşti. Ed. FF PRESS, Bucureşti-1996, p. 75)
TRAIAN Brăileanu (1882-1947), s-a născut într-o distinsă familie de răzeşi şi învăţători bucovineni în comuna Bilca-Suceava, al 9-lea din cei 12 fraţi, la 14 Septembrie 1882. Absolvă între primii gimnaziul la Rădăuţi, după care inteligenţa ieşită din comun îl poartă la celebrele universităţi de la Cernăuţi (Licenţa şi Doctoratul în Filosofie) şi Viena (cursuri postuniversitare de Filosofie modernă şi de Drept).
Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: TRAIANII noştri DACI (partea I-a)”
Motto:
Cunoașterea, ca proces ce se desfășoară între subiect (în special ziaristul ) și obiect, presupune existența conștiinței subiectului ca ceva structurat și structurabil, ca un sistem în continuă dezvoltare care posedă cunoștințe prealabile, capacități de a realiza operații și transformări ale cunoștințelor, structuri și forme logico-matematice.Cunoașterea este prima treaptă spre schimbarea lumii. Lev Tolstoi spunea: “Toți se gândesc să schimbe lumea, dar nici unul nu se gândește cum să se schimbe pe ei însuși.“ În funcție de complexitatea structurilor, de nivelul și de bogăția lor, se realizează și însușirea cognitiveă a obiectului de către subiect. Un subiect care posedă cunoștințe puține, într-un limbaj constituit din termini puțini și concreți, care nu are capacitatea asocierilor și a operațiilor cu structure logice și matematice, se va situa la nivelul cunoașterii commune, nesistematice, subiective și relative. Acest fapt trebuie să-l aibă în vedere fiecare ziarist în parte. Această cunoaștere are meritul de a se realiza printr-un contact, în mare parte direct dintre subiect și obiect, dar, fiind indiscernabilă, are drept rezultat cunoștințe neseențiale, variabile de la un individ la altul. Un subiect instruit care posedă cunoștințe științifice adecvate, structurate cu ajutorul formelor logice și matematice, capabil să le mânuiască operational pentru a ajunge, pe cale teoretică și practică, la noi cunoștințe exprimabile într-u limbaj natural și artificial la un nivel ridicat de abstractizare, este un subiect capabil să-și însușească în mod științific lumea. Cunoștințele științifice sunt structurate în sisteme coerente, conform unor reguli precise; aceste sisteme se numesc teorii științifice și împreună formează știința care este un mod de cunoaștere și un produd al acestui mod specific de cunoaștere.
Într-un articol al său, marele teolog român Dumitru Stăniloae, arăta că o comunitate umană poate exista doar sub forma națiunii. Spunea marele teolog că omul este determinat, caracterizat, național și nu poate fi eliminata aceasta determinanta. Umanul pur nu există fără caracteristicile sale, adică cele naționale. A încerca să suprimi caracteristicile naționale ar fi tot una cu a încerca să schimbi, sau să “rectifici” lucrarea lui Dumnezeu. La cele arătate se mai adaugă o foarte semnificativă observație făcută de alt mare învățat, Sextil Pușcariu. El spunea că, “Ortodoxia noastră este cel mai sigur criteriu de diferențiere, căci noi (Românii) suntem singurul popor de limbă latină de credință ortodoxă. Această împerechere fericită de limba latină cu cele mai alese și autentice însușiri sufletești și spirituale Bizantine, ne conferă acea calitate specială, care face Neamul nostru unic. ”..”Poporul Român se bucură,datorită sintezei dintre latinitate și Ortodoxie de privilegiul unor însușiri spirituale și ale unei culturi unice, de un deosebit farmec.”
Suferința
„Ştiu, de bujori de câmp / Însângerat mi-e plaiul.
…credeam că numai eu, mă trezeam cu ochii și gândul pe nuc, acolo unde era ‘camera de zi ‘a șederii mele la bunic.
Este cunoscut faptul că scriitoarea și editoarea Rodica Elena Lupu realizează lucruri foarte frumoase întru completarea continuă a literaturii române, dar și întru îmbogățirea patrimoniului cultural român. Aceasta este o acțiune notabilă în arta scrisului, dezideratul fiind exprimat în mod real prin producerea de opere literare de o pondere aparte. În cazul dat ne vom referi la culegeri de lucrări reprezentative, așa numitele Antologii, în care sunt prezente operele literare ale scriitorilor români din toată lumea. Așa fiind, Rodica Elena Lupu, scriitoare renumită din România, dar și editor suficient de talentat, valorifică în mod sistematic domeniul literar-editorial, în rezultat oferind produse și servicii de înaltă calitate. Având această oportunitate și activând cu mare iscusință în domeniul respectiv, Domnia sa produce în mod nespus de activ valori literare care sunt atât de necesare ființei umane în dezvoltare. Aceste lucruri sunt realizate prin intermediul Editurii „Anamarol” din București, director și editor fiind Rodica Elena Lupu, la rândul ei deținând și titlul onorific de Doctor Honoris Causa; având în palmares și titulatura de academician, scriitor, poet, romancier, eseist, publicist, jurnalist cultural, antologator, manager.
Despre omul-poeta carea a răzbătut în cele mai intolerente vremuri și a ajuns pe pămîntul Sfânt –MARIA GĂITAN-MOZES –s-a scris și se va scrie peste ani. Poezia acestei Doamne nongenare are valoare literară și estetică cît și o conturare particulară. Arta poetico-estetică a versurilor din culegerea ,,IDENTITATE,, este universală, modernă și estetică; un volum care e un corp distinct. Poeziile pe care le-am citit și recitit – din scoarță în scoarță – conțin subiecte izvorâte din actualitatea epocii trăite cu intensitate. În același timp numeroase creații le consider de valoare literară atât prin conținut, estetica cât și prin modestia exprimărilor poetei. Adevărate bijuterii cu valori reale-universale. Doamna Maria Găitan-Mozes, poeta care ne-a dăruit, nouă lectorilor, iubitorilor de poezie autentică cartea ,,IDENTITATE,, a cărei conținut constă din 75 de perle. Desigur, valoarea socială și estetică, care odată cu trecerea vremii, rezistența lor, frumusețea, limpezimea se dovedesc înscriidu-se în marea colecție a ,,adevărului denetăgăduit ,,.