Înainte de apus
Nu-mi e frică de apus, de cadavre-n chip angelic,
Este doar sfârșit de zi, este doar un gând simbolic.
Locul unde-s nesfârșite, ciclic, amintirile;
Unde toți eroii lirici și exprimă stările;
Unde noi ne-am început, tainic, cugetările
Ca-nainte de apus să ne stilizam trăirile.
Înainte de a pus ți-am citit privirile.
Păstrează-mă în mintea ta azi și-n toate zilele.
Tu, copil al nemuririi, îmi vei ghida nopțile,
Eu am numai efemerul, număr diminețile.
Nu-mi e groază tragedia, depravarea sau pieirea,
Căci, la un apus de soare ți-am încredințat iubirea.
Tăcere
O mie de cuvinte ce au vrut să fie spuse,
O mie de dorințe invocate de mult dor…
De câte ori tăcerea le-a contemplat supuse
Sub așternutul lui octombrie ‘-n uitarea lor.
Trecut-au anii tainelor, cuvinte
Ce-au suprimat speranțe-n truda lor,
Au înghițit secrete, au construit morminte,
Șeolul alcamiei adânci a tuturor.
Și dacă
Și dacă soarele s-ar stinge
Și ochi-mi nu te-or mai vedea,
A’ mele gânduri ti-or atinge
Să-ți contureze pielea ta.
Și dacă totu’ ar fi fără culoare,
Iar viața noastră ar oscila în gri,
Te voi picta cu sângele inimii mele,
Iar ochii tăi îi voi reda în culori vii.
Și dacă stropii ploii se vor rătăci de noi,
Dacă pământu’ ar suferi de sete,
Cu cerul pact vom face amândoi,
Să plouă cald, să plouă cu sonete.
Și dacă’ ntr-un final de melodie
Voi eclipsa în pas sonor,
Să mă păstrezi în poezie,
Vie în metafore de dor.
–––––––––-
Valeria CHIPERI
Iulie 2020