… Să ningă, o, Doamne, să ningă

și tu prin troiene să treci…

Hai vin-o, cânta-vom colinde,

vom spune atâtea povești!

(Din volumul „Tăcutele ierni”)

   Indignată la citirea unor articole din presa românească, încep prin a spune că în vremea comunismului, răutatea, denigrarea, distrugerea sufletelor se făcea prin teroare: arestare, anchete, închisoare. Elita românească a fost distrusă. Astăzi alții au preluat menirea securității aservită partidului comunist: te desființează prin publicarea unor articole în diferite ziare, reviste. Iar acestea, dornice de senzațional, le publică imediat. N-am mai văzut din acea vreme a comunismului, atâta ură față de elita românească! Față de acei pe care îi mai aveți rămași în țară. Trageți săgeți, umiliți-i la vârsta înaintată pe care o au, nu-i lăsați să moară mulțumiți de munca lor făcută în folosul vostru al tuturor, nu-i lăsați să se sfârșească liniștiți. Criticați-i, scuipați, distrugeți-le opera, nu-i lăsați să gândească liber, încorsetați-le gândurile din puținul timp pe care îl mai au să trăiască! Sunteți încă tineri, aveți putere, aveți ascendentul forței fizice și al pozițiilor pe care vi le-ați cucerit, loial sau făcând compromisuri. Nu face excepție nici politicianul mai în vârstă – fost conducătorul țării în perioada post-revoluționară – și care, fără rușine a adresat cuvinte înjositoare unui intelectual de seamă. Lipsă totală de respect pentru intelectualitatea românească. Înțeleg să pedepsiți pe răufăcătorii vremurilor trecute, dar nu pe cei care v-au hrănit cu munca lor intelectuală făcându-vă să gândiți profund asupra vieții, și nu superficial cum tinerețea v-ar fi putut cere. Nu v-a plăcut gândirea lui? Dați-o la o parte! Sau rețineți ce vă place din ea, fiindcă din filozofia cuiva, ai întotdeauna ceva de  învățat.

   De ce ați lăsat răutatea să vă penetreze sufletele? Nu e destul că ați făcut legi pentru a îngropa definitiv elita românească avută? Ați purces și la cea prezentă… Orgoliu, răzbunare? Nu denigrând îți faci loc în viață, ci prin dovada unei munci, făcute măcar la înălțimea celor dinaintea voastră, dacă nu veți putea mai sus, chiar. Așa sună ideologia care ni se impune: „Ființa umană trebuie observată și controlată, ea fiind dușmanul și trebuie arătat oamenilor”. Cu astfel de comportamente, și un astfel de ritm contagios de denigrări, ne vom crea singuri decenii turbulente, în care nu ne vom putea găsi liniștea.

   Vine Crăciunul! Definiția religiei creștine este cea de religie a iubirii și iertării. Cereți iertare, sau dacă cuvântul vă dă frisoane, cereți scuze. Biblia spune: „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire” ( I Ioan 4,7-8).

   Fiți buni, căci bunătatea împlinește opera iubirii! „Dreptatea se potențează în bunătate, iar bunătatea poate fi potențată până la iubirea cea mai altruistă și sacrificiul de sine cel mai generos, și chiar până la sfințenie”. Fiți buni! Fiți buni! Cinstea vă călăuzească! Numai așa va putea fi salvată planeta noastră!

   Ne apropiem de ultimele zile ale acestui an. A fost un an greu pentru noi toți. Un an în care a trebuit să stăm mai mult izolați, să ne fie teamă de îmbolnăvire, să suferim în tăcere pentru cei atinși de boală și de moarte, motive pentru care ar fi trebuit să reflectăm mai mult asupra vieții și să devenim mai buni. Poate mulți dintre noi au făcut-o.

   În acest an 2020 bucuria din sufletele noastre a fost mereu umbrită de triste întâmplări. Nu ne este de ajuns? Veninul, ah, veninul din sufletele unora! Căci șerpi veninoși sunt răspândiți în întreaga lume, sunt printre noi, ei au colți special adaptați pe care îi folosesc pentru a mușca și a injecta veninul în pradă. Și înghit prada cu o mare poftă… Se răzbună, orgoliile lor înving și distrug suflete.

   Viața cu problemele ei materiale copleșitoare, ne îndepărtează uneori de adevărata viața spirituală, aruncând între materie și spirit un văl întunecos. Sărbătoarea Crăciunului fiind o sărbătoare a sufletelor noastre, oamenii ar trebui să dea la o parte acest văl, Crăciunul să devină Sărbătoarea Bunătății, a Bucuriei, când Cerurile se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil prin curățenia gândurilor și își deschide sufletul către Dumnezeu, cu credință și iubire. Să uităm în aceste zile ale Sărbătorii Crăciunului de necazuri, tristețe, violență, sărăcie, să încercăm să fim altruiști, să ne îmbogățim cu credința în Dumnezeu, să respectăm tradițiile frumoase ale neamului, să cunoaștem adevărata bucurie!

   În zadar cumpărăm daruri și gătim un pom de Crăciun, dacă în sufletele noastre nu este pace, bunătate, iubire și iertare. Așa cum spunea Duhovnicul american Roy L. Smith (1887-1963), cel care a slujit la cea mai mare biserică metodistă din lume (Los Angeles), a scris articole de ziare, cărți și a fost redactor al unei reviste creștine: „Cine nu are Crăciunul în adâncul inimii sale, nu  îl va găsi niciodată sub un brad de Crăciun”.

   Crăciunul este marea sărbătoare a creștinătății. Este sărbătoarea Nașterii Domnului; să ne fie un timp de bucurie și slavă, aducător de vești bune, de pace, dreptate și liniște sufletească; o perioadă în care să putem primi și dărui multă iubire și căldură sufletească. Începem să remarcăm aceste simțăminte de pe acum, în entuziasmul – nepierdut încă – cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare: cumpărături, ornarea caselor, instituțiilor, magazinelor, pomilor de pe străzi etc. Odată cu pregătirea cadourilor, oferirea lor celor pe care iubim, ne deschidem inimile spre iubire.

   În aceste zile bunătatea și dreptatea au drum liber spre sufletele noastre. Venerând miracolul din care se trage această sărbătoare, ne reamintim cu drag trecutul istoric și religios, momentul Nașterii lui Iisus în vremea Imperiului Roman condus de împăratul Cezar Augustus, a Israelului guvernat de regele Irod, de Nazaretul în care au trăit Iosif și tânăra virgină Maria, cea vizitată de un Înger care i-a spus că va da naștere unui Fiu…

„Păstorii s-au întâlnit, s-au sfătuit, / și la drum au pornit, / locul să găsească unde Fecioara Maria / pe Hristos avea să-l nască, / Fiul ei cel Sfânt, / Om-Dumnezeu pe pământ. / Pruncul în pântecul mamei a-îngenuncheat / și pe Dumnezeu l-a rugat / ca Maica să-l nască, / lumea aceasta s-o cunoască, / nouă să ne prorocească. / Maria genunchii Fiului i-a mângâiat / și Dumnezeului s-a rugat / pentru noi să-l nască. / În acea noapte sfântă s-a rugat / și pe Iisus ni l-a dat, / cuvântul spre a-I fi ascultat. / E seara sfântă de Ajun, când noi, / drumurile le deschidem înapoi; / la locul lor găsim faptele toate / cu peste două mii de ani în urmă întâmplate.”                                             Continue reading „Vavila POPOVICI: VINE CRĂCIUNUL! FIȚI BUNI!” →