Poveste dulce
În casă, Moș Crăciun pe horn coboară
Și de aici, nicicând nu s-ar mai duce,
Este savoare-n tot ce-l înconjoară,
De ciocolată și de turtă dulce.
Se-așează moșul să se odihnească
Simțind în nări mireasmă de praline,
Apoi încearcă să se dumirească,
Ce poa’ să fie și de unde vine.
Privește, fermecat, prin încăpere,
Și se gândește, cât e de frumoasă,
La sobă se-încălzește, cu plăcere
Și-admiră florile puse pe masă.
Cadouri scoate, sub pom le pitește,
Din sacul lui legat cu funde roșii,
Ar vrea să stea, dar totuși se grăbește
Să plece, până or cânta cocoșii.
Dar înainte de-a se duce-n noapte
Zărește, sus pe sobă rânduite,
Prajiturele și-un pahar cu lapte,
Anume, pentru Moșul pregătite.
Este târziu, dar nu se prea îndură,
Făr’ a gusta, să prindă la putere,
De pe platou, măcar o prăjitură
Și-a bea din laptele-ndulcit cu miere.
Și vrând, pe urmă, să se relaxeze,
Pe canapea-ndreptandu-se de șale,
Își pune-ncet sub cap, ca să viseze,
O pernă roz, umplută cu migdale.
Adoarme Moș Crăciun, în casa dulce,
Simțind în nări miros de scorțișoară
Și-i este bine, de nu s-ar mai duce,
Să-nfrunte iar troienele de-afară.
———————–
Gabriela RAUCĂ
Viena, Austria
Decembrie 2020