Cristian Petru BĂLAN: Karl Marx pupat din nou comunistoizii din U.E.

KARL MARX – pupat din nou în…. bot de neosocialiștii comunistoizi din U.E. care i-au înălțat o nouă statuie de 5,5 m. Eu (CPB) le răspund cu poemul KARL MARX postat imediat mai jos, după articolul scris de Cristian Ardeleanu:

Sfârșitul acesta de săptămână a fost marcat la Trier, în vestul Germaniei, de celebrarea bicentenarului nașterii lui Karl Marx, nimeni altul decât părintele comunismului. Ocazie cu care s-a dezvelit sau inaugurat, spuneți cum vreți, noua statuie a lui Karl Marx, un colos de bronz înalt de 5,5 metri, în semn de mulțumire pentru cele 150 de milioane de suflete nevinovate ucise in numele comunismului sau a revoluției proletariatului… cum le plăcea tovarășilor să-și definească opera criminală.

La o primă vedere pare o glumă, ce-i drept de prost gust, dar gluma devine serioasă când conștientizăm ca este realitatea absolută, ba mai mult, presa și societatea occidentală o tratează ca pe ceva oarecum normal, oarecum banal, chiar șic. De altfel, la eveniment pe lângă descendenții filosofului german… așa este prezentat Karl Marx… filosoful german, oficialitățile chineze… donatorii monstruosului colos, Andrea Nahles, noua președintă a partidului social-democrat german, tataie Junckers care l-a elogiat pe sărbătorit, au luat parte și câteva mii de persoane… semn ca filosoful încă atrage!!!

Dar surpriza nu se oprește aici… ea continua. Cu aceasta ocazie… festivă… șic… a fost de asemenea inaugurată și casa natala… memoriala în stil baroc… renovată de oficialitățile locale, care vor organiza în lunile următoare… și aici țineți-va bine… 600 de evenimente dedicate… filosofului german… expoziții, concerte, piese de teatru, conferințe… pentru a retrăi viața și opera… și atenție din nou cum sună anunțul… a celebrului gânditor. Deci colosul nostru împreună cu casa memoriala… loc numai bun de pelerinaj pentru toți cei nostalgici pentru comunism… din Europa și tot mapamondul.

Bravo! Hai că le-a reușit. Iar dacă noi vrem în țara noastră… în România noastră atât de blamată… mai ales acum după ultimul raport al Departamentului de Stat American… care susține sus și tare că principalul pericol pentru democrația din România sunt Biserica Ortodoxă și Asociația Pentru Familie… nu poți să le răspunzi distinșilor domni americani decât cu celebra expresie din Caragiale „amice ești idiot…” așa, revenind deci la oile noastre… dacă noi am vrea să ridicam un bust sau o troiță în memoria Sfinților Noștri ai închisorilor Comuniste… un Valeriu Gafencu sau Ioan Ianolide sau Virgil Maxim sau Radu Gyr sau Mircea Vulcanescu… am fi imediat etichetați ca fiind fasciști mistici sau alte bazaconii de genul…. am fi arătați cu degetul și puși imediat la colț.

Stau si mă gândesc ce vremuri am ajuns sa trăim… bolșevizarea Europei nu mai este o utopie… este cruntă realitate. Acum înțeleg eu de ce Părintele nostru drag… Arsenie Boca spunea: „Nu mai vreau să apuc nici o zi după 1990…”. Și câtă dreptate avea! Il dăm jos pe Hristos… din suflete… din familie… din societate… și ridicăm colosul lui Karl Marx! Ce lume nebună… nebună…nebună!!!

***

Cristian Petru BĂLAN

POEMUL „KARL MARX”

Motto:

                         Să doară-acest timp, consumându-l, să doară, să cheme
Lumea la clopote și la blesteme,
Să cheme, să doară, să cheme-n vibrări repetate
Lumea la fapte și la luciditate.

                                          Nicolae Labiș – „LUI MARX”

 

Un bust cu barbă sură, imensă și stufoasă,

Cu răzvrătiri pe chipu-i tăios, de utopist,
Karl Marx chema la luptă pe cei de joasă clasă,
Prin Manifest Partinic, numindu-l Comunist…

 

L-a conceput cu Engels, feciorul de bani gata,
Ei, filosofi cu-avere, strigau: Jos bogătașii
Și jos capitaliștii ! Cei mulți să-și ia răsplata,
Să spulbere burjuii și să le piară pașii !

 

Să se unească-n lupte, să curgă-n lume sânge !
De la bogați să prade toți banii, toată suma,
Iar cei săraci să facă pe cei bogați a plânge –
Deci cei săraci să fie… ei cei bogați de-acuma !…

 

Pe scurt, așa croise Marx noua societate,
Ca viitor de aur măreț al omenirii.
Era convins că-n lume va fi egalitate
Din focul răzbunării, nicicum dintr-al iubirii.

 

Ce n-a făcut el, bietul, să-și împlinească scopul:
Și-a părăsit credința rabinului părinte,
S-a creștinat o vreme, dar nu-și găsi norocul,
De-aceea, ateismul a-mbrățișat fierbinte !

 

De-atunci îi știm părerea notată într-o carte:
„Religia e opiu ce-mbată tot poporul !”
Crezurăm c-ateismul l-a liniștit în parte,
Dar el dorea ca faima-i să-nfrunte viitorul.

 

Tot căutând o cale să-și toarne-n bronz doctrina,
Prin care comunismul să-ncingă-ntreaga lume,
Din numeroșii prieteni, el și-a găsit neghina,
Pe-un ins ce-avea secretul să-l umple de renume…

 

– Nu-i greu, i-a spus acesta. Știi Faust că-i jurase
Lui Lucifer credință? Să-i juri și tu, ca mine,
Și-ți dă puteri supreme, cu vajnice foloase:
Tot ce dorești se face ! Și totul va fi bine !

 

Așa făcu, pierzându-și o parte din valoarea
De filosof, profesor, de scriitor prolific.
Nu-și explicau colegii de ce înfățișarea
Părea de-acum ciudată, mai alta, mai… specific.

 

Lucra la „Capitalul” un studiu nebulos;
Iar noaptea scria-n versuri: „Pe zisul Dumnezeu,
Eu mă răzbun cu ură. Din cer vreau să-l dau jos,
Căci Ulamen-Satana mi-e unicul meu Zeu !

 

Lui i-am jurat credință, doar el mi-e cel mai sfânt;
El mi-a promis că veșnic toți vor ști de-al meu nume…
Stafia comunistă i-o-ntind pe-acest pământ,
Ca lui să i se-nchine supusă-ntreaga lume !”

 

Acesta-i jurământul ce s-a găsit în scris,
Dar, de atunci, în viață nu-i mai mersese bine,
Căci două dintre fete curând s-au sinucis
Și-ntreaga-i existență porni să se decline.

 

Totuși, curând, în lume, pactul dăduse roade:
Șiruri de revoluții creșteau pe tot pământul.
În toată omenirea se răsculau noroade –
Marxismul prindea viață și își spunea cuvântul.

 

La ruși, ciracul Lenin, printr-o răscoală mare,
A-ntruchipat marxismul în țară comunistă –
Și molima se-ntinse, trecând peste hotare,
Prin Stalin, Mao, Tito, spre Cuba cea castristă…

 

Chiar România noastră, și alte țări sărmane,
Au trebuit să guste otrava cea de fiere
Care-a ucis în lume sute de milioane
Și care astăzi, iată: e-o șandrama ce piere !

Glen Ellyn, 26-27 decembrie 2017

———————–

KARL MARX versuri – Cristian Petru Bălan sursa foto – necunoscută – media online montajul – M.C.J. muzica -Beethovens 5th Symphony INgrooves În…

 

 

Dunia PĂLĂNGEANU: Clipa de poezie (Poeme la Balcic)

Clipa de poezie

 

Poeții trec grăbiți în zori
spre cafeneaua literară
licori fierbinți întârzie
în rotundul de ceașcă amară
pictorii își întind pânzele
culorile murmură stins
în ziua când la țărmuri
cu astre senine a nins .
Curând vor coborî imagini
pe aleea arsă de nostalgie
inorogi fermecați în zbor
spre clipa rară de poezie.

———————————

Dunia  PĂLĂNGEANU

Balcic

19 iulie, 2018

 

Din Proiectul literar în lucru „Poeme la Balcic” /Album de poezie și artă plastică /Autoare poeta Dunia Pălăngeanu, ilustrația Petra Tănase Șerbănescu,artist plastic, Giurgiu.
Foto și video Donaris Giurgiu

POEME LA BALCIC Dunia PălăngeanuClipa de poeziePoeții trec grăbiți în zorispre cafeneaua literarălicori fierbinți întârzieîn rotundul de ceașcă amarăpictorii își întind pânzeleculorile murmură stinsîn ziua când la țărmuricu astre senine a nins .Curând vor coborî imaginipe aleea arsă de nostalgieinorogi fermecați în zborspre clipa rară de poezie.Balcic ,iulie 2018 Din Proiectul literar în lucru "Poeme la Balcic" /Album de poezie și artă plastică /Autoare poeta Dunia Pălăngeanu,ilustrația Petra Tănase Șerbănescu,artist plastic, Giurgiu.Foto și video Donaris Giurgiu

Posted by Dunia Palangeanu on Thursday, July 19, 2018

 

Claudia BOTA: Totul este o tăcere

Totul este o tăcere

 

Iubitule, azi am plecat fără bilet,

Într-un tren care duce într-o destinație necunoscută,

Oamenii aceștia toți sunt conectați la laptopuri,

Încruntarea nu se află pe chipurile lor.

Călătorul de alături îmi zâmbește și butonează încontinuu,

Doar doi bătrâni moțăie pentru că generația lor a rămas în urma pașilor timpului,

Mă întreb: cum vom privi zorii zilei?

Dar nimeni nu vorbește, totul este o tăcere,

Umbra nopții își pune amprenta,

Pleoapele ochilor noștri prind rădăcini către nebuloasa Helix- Ochiul lui Dumnezeu,

Unde mereu ne încărcam bateriile,

Acolo lumina luminează în întuneric iar întunericul nu a cuprins-o.

–––––––––––

Claudia BOTA

19 iulie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Versuri

Dacă pleci

 

Dacă pleci, să nu- mi iei calul.
Lasă-l colo, lângă ape
Leagă-l să nu-l prindă valul,
Doar atât, cât să nu scape.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul.
Leagă-i șaua, sub căpastru,
Pe sub şa, îmi țin pocalul
Sufletului meu, sihastru.

 

Dacă pleci să nu-mi iei calul,
Singurul ce mă mai ține,
Când durerea și amarul
Rup din mine, clandestine.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Cât să-i pot sfinți aripe,
Călărind, înspre portalul
Visului ce-i strâng din pripe.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Mi-a rămas singurul frate.
Calul, turma şi cavalul,
Câinele, ma trec de moarte.

 

Dacă pleci, mai lasă-mi calul
Uită-l colo, lângă ape.
Leagă-l , cât să stea pe malul
Clipelor, cât să se-adape.

 

Cu trup de tei

 

Trupul meu în timp se pierde, că-i de tei
Cade noaptea peste el în valuri calme,
A plecat spre alte margini, făr’ de-alei
Lacrima sfințirii triste, nu mai doarme.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Versuri” →

Nicu GAVRILOVICI: Poeme

Pentru a te aduce înapoi

 

Pentru a te aduce înapoi
voi ara cerul atât de adânc
încât stelele vor cădea sub brazdă…
Până și Carul Mare
va putrezi de atâtea ploi
revărsate de sub altarul pleoapei.
Voi scormoni sub aripile
adormiților îngeri
căutându-ți surâsul,
apoi,
precum odinioarã Ilie,
voi decreta secetă…
Dar nu voi urca pe Carmel, de teama
că focul amintirilor îmi va preface
în cenușă speranța.
Voi otrăvi cu licoarea zâmbetului tău
păstrat în potirul retinei
preoții lui Baal,
iar pe Izabela
o voi dărui câinilor
împreună cu preotesele Astarteei…
Si toate acestea doar
pentru a te aduce înapoi…

 

Dacă citești aceste rânduri,
oprește prăpădul
și vino în brațele mele,
fugaro!

 

Târziu

 

Ți-am zâmbit atât de târziu încât
nu ai înțeles
că sufletul meu închisese deja…
În această seară
am descoperit din nou
lipsă la inventarul umbrelor,
semn că tălpile tale calde
nu au sărutat marmura rece
a sufletului meu.
Michelangelo
atârnă
spânzurat în Capela Sixtină…
Chipul unui înger
va rămâne nepictat
până la nașterea altui maestru.
De ce insiști?
Mai bine sparge vitraliul
putredului zâmbet
cu ciocanul unui țipăt
și stinge-mi sub pleoapă lumina…
E-atâta pustiu
în târziu…
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Poeme” →

Simina PĂUN-MOISE: Mărgele

Mărgele

 

Îți miros suav a pere
Că mi-am pus la gât mărgele.
Sunt mărgelele de-aseară
Când urlau lupii afară.
Când râdeam cu tine-n şoaptă
Şi-mi strigai că mă vrei toată.
(Sunt făcute din arin,
Sunt făcute cu mult chin)
Ia mai râzi cu mine-o clipa,
Ca să simt ca sunt iubită!
Sau mai bine…. hai pe-afară
Să gustăm din lun-amară.
Că e coaptă și rotundă,
Ca o inima plăpândă.
Să gustăm din viața toată,
C-o trăim numai o dată.
Nu mai fi aşa calic,
Vreau să gust şi eu un pic!
Viața toată şi cu luna ,
M-au făcut să plâng într-una.
M-au făcut să râd, să plâng,
Sa fiu omul care sunt.
D-asta vreau din luna asta,
D-asta vreau puțin amar,
Ca să nu mai am habar!!!!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

19 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Celei departe…

Celei departe…

 

Când Luna-şi arată a ei mirare
Te-ntreabă senină de ce o placi,
Cum mergi doar singură-n cărare
Fără sa durere sa-i scrii, dar să taci?!

 

Oare câtă noblețe să ai la Zenit
Când firul razei se despică-patru,
Luminii albe-i Cer la Răsărit,
Iar celei roşii căzutului astru…

 

Nici marea nu-şi uită Apusul târziu
Chemându-ţi privirea în lungul val,
Corăbii străine sunt visele toate
Împinse de vânt se-neacă la mal.

 

Cu ele dorinţa se stinge uşor
Puţina uitare se pierde în timp,
Pătrunde în taină un dulce amor
O rază albastra în alb anotimp.

 

Zăpezile fine lucesc feeric
Ca albul mătăsii-n frumosul voal,
Saltul privirii pe chipu ei sferic
Chemării-ţi răspunde c-un zâmbet loial…

 

Luna se-ntreabă de dor în oglindă
Norului alb și bătut de Soare,
Priveşte-o în față, înaltă e tinda
Sufletului tău…stea călătoare!

——————————–

Dan-Obogeanu Gheorghe

(poezie publicată în vol. ,,Confesiuni-Vals sentimental”, Editura ,,Armonii Culturale”, aprilie, 2017)

Adriana Popa & Petre Ioan Creţu: Pas în doi (8)

          

Pas în doi (8)

 

tu ești mai mult

ecoul singurătății mele

o lumină tremurândă

de câte ori te strig

glasul mi se-ntoarce frânt

ca și cum nu ai exista decât

în imaginația mea

 

eu nu sunt

decât o altă singurătate

cu noaptea adormită-n ochi

eu nu sunt

decât cenuşa ce rămâne

în urma cuvintelor

după ce te-am rostit

cu aripi arse de vânt

ana

năluca pe care-o zidești doar în vis

 

ești ninsoarea aprigă

ce mă lovește-n tâmplă

aripă înaltă

ochiul tău albastru

lumina lină ce te-animă

în întuneric

am să ți-o prefac

ce sens mai au tăcerile nedezlegate de ploi

dacă-mi rănesc dimineaţa

cu poemele noastre închise-n oglinzi

ce sens mai au vânătorile de fluturi

însângerările din suflet destrămarea

dacă ştiu că oricum mă vei urma

cu singurătatea ta în dragostea mea

fereastră de cer

 

fâlfâie în noapte mâinile oarbe

zborul nostru în moarte

de cele mai multe ori

atârnăm de timp lunatici

în trenul cu trei roți trenul de aer

tras de doi îngeri beți și miopi

 

 

——————————————–

Adriana Popa & Petre Ioan Creţu

Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița

Galina MARTEA: Nicolae Dabija la onorabila vârstă de 70 ani

Renumitul scriitor basarabean Nicolae Dabija la onorabila vârstă de 70 ani. Prilegul acestei aniversări, credem, este o sărbătoare pentru întreaga comunitate românească și, nu în ultimul timp, pentru cultura română ce include în sine totalitatea valorilor spirituale. Menționez acest lucru deoarece conținutul acestui eveniment – aniversarea marelui scriitor Nicolae Dabija – se asociază cu idealurile românilor de pretutindeni care doresc, cu adevărat, reîntregirea neamului românesc și  restabilirea de unitate națională. Născut la 15 iulie 1948, comuna Codreni, județul Cimișlia, Nicolae Dabija (scriitor celebru din Republica Moldova – poet, prozator, romancier, istoric și critic literar, publicist, om politic, academician – membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe din Moldova, Doctor Honoris Causa – nominalizat de mai multe universități din Moldova și România, redactor șef al săptămânalului Literatura și Arta, editat de Uniunea Scriitorilor din Moldova) este acel combatant care luptă continuu pentru verticalitatea valorilor naționale românești, acestea întruchipând în sine tot ceea ce militează pentru reunirea neamului românesc, pentru limbă și cultură, identitate și tradiții românești. Având un rol important în lupta de renaștere națională din Moldova, sfârșitul anilor 1980 – 1991, Nicolae Dabija, cu același entuziasm, urmează și astăzi să promoveze aceleași idealuri supreme și anume: unificarea națiunii române. Fiind și președinte al Mișcării „Sfatul Țării 2” din 2016 – asociație nonguvernamentală, Nicolae Dabija este mereu în centrul tuturor evenimentelor ce țin de ReUnirea și unitatea celor două state românești, iar creația sa literară  este dedicată în mare parte poporului român basarabean care a suferit în trecut din cauza foametei și deportărilor, și care la ziua de azi continuă să sufere din cauza nedreptăților sociale și alți factori care le subminează identitatea și existența. Însă creația literară a Domniei Sale este nu numai despre istoria românilor din Basarabia și suferința acestora, nu numai în comemorarea trecutului comunist sau al prezentului trist, dar este și o chemare neîntreruptă pentru promovarea drepturilor omului, pentru libertate, pentru demnitatea omului într-o societate, cu certitudine, pentru prosperare și  unitatea națiunii române.

Cu o carieră și de om politic (deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești – 1989-1991; deputat în Parlamentul Republicii Moldova – 1990-1994, 1998-2001; Președinte al Forumului Democrat al Românilor din Moldova – 2005-prezent; altele), Nicolae Dabija de-a lungul timpului a creat opere literare de mare valoare, totodată, fiind considerat „unul dintre comorile literare ale literaturii noastre, iar laurii acestui calificativ au fost obţinuţi cu multă muncă, cultură, credinţă şi curaj literar. Generaţiile actuale de scriitorii datorează multe acestui om de cultură, care a folosit rebeliunea tinereţii pentru o cauză nobilă, pentru cauza identităţii, limbii şi culturii noastre” (Biblioteca Centrală „B.P.Hasdeu”). Debutând în 1965 cu un ciclu de poezii în ziarul Tinerimea Moldovei, iar în 1975 cu primul volum de poeme „Ochiul al treilea”, Domnia Sa până la ziua de azi a publicat peste 80 de volume de poezii, romane, nuvele, eseuri, publicistică, istorie literară, manuale, povestiri și poezii pentru copii și multe altele, iar unele din lucrări fiind traduse și publicate în SUA, Franța, Brazilia, Italia, Rusia etc. În timp și-au vazut lumina opere literare de o importanță aparte pentru literatura română. Printre nenumăratele manuscrise se regăsește și romanul „Tema pentru acasă”, inițial editat la Editura Princeps Edit din Iași, 2009, pagini 430; ulterior fiind reeditat și în alte edituri din România și Moldova, dar, în același timp, tradus și editat în SUA și Franța. Romanul „Tema pentru acasă”, de Nicolae Dabija, este  considerat de criticii literari o lucrare monumentală, o capodoperă adevărată ce se înscrie printre cele mai bune romane de dragoste din literatura română. Daniel Corbu (scriitor și critic literar român) spune: „Romanul lui Nicolae Dabija este o capodoperă a sa, o „comandă divină” ce vine să lucreze pentru cunoaşterea istoriei ingrate prin care îi este dat neamului să treacă în numele Dragostei de Neam, de Aproape, de Ţară, de Adevăr. Vasile Coroban scria că romanul ca gen literar „nu înseamnă aderenţă îngustă la actualitate, ci o proiectare a realităţii în simbol sau parabolă de semnificaţie mai mult sau mai puţin universală, accesibilă pentru diferite meridiane unde omul construieşte şi se bucură sau îndură povara vieţii şi suferă. Actualitatea arzătoare, imediată e numai atunci utilă în literatură şi în roman – în special – când promovează anumite valori morale, încadrându-se în eroi şi situaţii exemplare” (Coroban 190). Şi romanul lui Dabija respectă, în mare măsură, dacă nu întru totul aceste cerinţe”. Iar poetul și criticul literar francez Jean-Paul Gavard-Perret a scris: „Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați”. Cu aceleași considerațiuni de prețuire, Tudor Nedelcea (editor și istoric literar român) cu referire la romanul „Tema pentru acasă” și-a expus părerea astfel: „Prin acest strălucit debut ca romancier Nicolae Dabija se dovedește a fi un scriitor total și un model uman. Traducerea acestei cărți în limbi de circulație internațională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi o mândrie națională și o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri la masa marilor literaturi ale lumii”.

Poezia și proza lui Nicolae Dabija se regăsește în nenumăratele volume precum: „Dreptul la eroare” (1993, poeme), „Lacrima care vede” (1994, poeme), „Icoană spartă, Basarabia” (1998, eseuri), „Între dragoste și moarte” (1998, poeme), „Harta noastră care sângeră” (1999, eseuri), „La est de vest” (2001, eseuri), „În căutarea identității” (2002), „Bezna vine de la Răsărit” (2005, eseuri), „De ce limba noastră e română” (2007, eseuri), „Tema pentru acasă” (în edițiile 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2015, 2016), „Manifest de unire” (2013, eseuri), „Nu vă îndrăgostiți primăvara!” (2013, nuvele), „Pe urmele lui Orfeu” (2016, eseuri), „Te blestem să te îndrăgostești de mine” (2017, roman) etc. Numărul, valoarea și importanța acestor opere literare reprezintă conținutul prin care se regăsește însuși autorul cu toată complexitatea intelectuală/ spirituală și, respectiv, cu integritatea de scriitor celebru. Astfel, Grigore Vieru menționând: „Nicolae Dabija [este] poate cea mai complexă personalitate culturală din Basarabia. Unul dintre cei mai de seamă poeţi contemporani, cercetător profund şi original al literaturii vechi româneşti”, iar revista americană de poezie Cold Mountain Review îl numește pe Nicolae Dabija unul dintre cei mai de seamă poeți ai lumii.  Deci, sub această imagine demnă de apreciere se manifestă activitatea scriitoricească a lui Nicolae Dabija, iar retribuția sau recompensa pentru această muncă intelectuală enormă sunt distincțiile acordate scriitorului de diverse uniuni de creație și nu numai: Marele Premiu pentru Poezie „Nichita Stănescu” – România (1992); Marele Premiu „Lucian Blaga” – România (1993); Marele Premiu „George Bacovia – România (1993); Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu” (1995); Cavaler al Ordinului Republicii (1996); Medalia guvernamentală a României „Eminescu – 150 de ani  de la naștere” (2000); Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor „pentru remarcabila sa operă poetică și pentru implicarea sa în redeșteptarea spiritualității românești” (2000); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „În căutarea identității” (2002); Marele Premiu pentru poezie „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internațional de Poezie de la Uzdin-Serbia (2005);  Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008); Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației (2009); Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului pentru romanul „Tema pentru acasă” – Academia Internațională „Mihai Eminescu” (2010);  Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste – Italia (2014); Premiul „Prix de l’Autre Édition” – Franța (2016); Marele premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana – Cuba (2017), etc.

Continue reading „Galina MARTEA: Nicolae Dabija la onorabila vârstă de 70 ani” →

Nastasica POPA: Dor năpraznic

Dor năpraznic

 

Năpraznic mi-e dorul de tine,
Deschid o fereastră spre lună,
Respiră greoi către mine,
În vuiet e vântul ce tună.

 

M-apasă în suflet urgie
Și dorul e tot mai năpraznic,
Îs șoaptele Lunii,-n magie
Când visul devine obraznic.

 

Iubim…neiubiri absolute,
Înoptări ițite de gânduri,
Răscolind trăiri dispărute
Și-aduse din negre adâncuri.

 

Îngândurate,stinse priviri
La cerul cu lună aprinsă
Doar gândul rămâne-n trăiri,
Cu-o inimă-n doruri cuprinsă.

 

Despică-se Ceriul, iubite…
Urgia din doruri e-n mine,
Priviri îmi rămân ațintite,
Bat clopote-n ora ce vine.

 

Îngheață în talpă fiorul,
Răstignite vise pe-o cruce,
Mai curge la vale izvorul,
Aminte de tine mi-aduce.

 

Nesomn în trăire păgână,
O vară-n corăbii cu doruri
Și toate-s aduse-n furtună,
Când bat în fereastră fioruri.

——————————-

Nastasica POPA

18 iulie, 2018