Emma POENARIU SERAFIN: Versuri

Dacă pleci

 

Dacă pleci, să nu- mi iei calul.
Lasă-l colo, lângă ape
Leagă-l să nu-l prindă valul,
Doar atât, cât să nu scape.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul.
Leagă-i șaua, sub căpastru,
Pe sub şa, îmi țin pocalul
Sufletului meu, sihastru.

 

Dacă pleci să nu-mi iei calul,
Singurul ce mă mai ține,
Când durerea și amarul
Rup din mine, clandestine.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Cât să-i pot sfinți aripe,
Călărind, înspre portalul
Visului ce-i strâng din pripe.

 

Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Mi-a rămas singurul frate.
Calul, turma şi cavalul,
Câinele, ma trec de moarte.

 

Dacă pleci, mai lasă-mi calul
Uită-l colo, lângă ape.
Leagă-l , cât să stea pe malul
Clipelor, cât să se-adape.

 

Cu trup de tei

 

Trupul meu în timp se pierde, că-i de tei
Cade noaptea peste el în valuri calme,
A plecat spre alte margini, făr’ de-alei
Lacrima sfințirii triste, nu mai doarme.

 

Zilele s-or vinde nopții din curând
Nu ne mai lumină-n cale-o lumânare,
În economia vieții mi-am pierdut un gând
Iar pe calea dintre timpuri, zac pe braț de Soare.

 

Trupul teiului din mine, trece de destin
Pe sub creanga moartă-n clipe doar un câine latră,
Eu plecată după frunze, vreau să mor puțin,
Rădăcină din nisipuri, s-o transform în piatră.

 

Trupul teiului din mine, e demult plecat
Florile – s durute vremii, de vrei sau nu vrei,
Nimeni floarea nu-mi culege, ‘geaba-i la furat
Și mă trec în amintirea frunzelor din tei.

–––––––––

Emma POENARIU SERAFIN

19 iulie, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *