BATE CLOPOTUL UNIRII…
Încă e reavăn pământul de nevinovatul sânge scurs,
Nesecate-s lacrimile de dor şi n-au timp să se usuce…
Geme Basarabia-n ofuri, sfâşiată de gheara roşului urs,
Ce-a rupt-o din trupul Mamei şi-oricâtă vreme să fi curs,
Pe istorie colb n-o să cadă, uitarea nu o să apuce,
Că, bate clopotul Unirii la răscruce…
Au mai rămas ceva bătrâni, ochii lor să mai privească,
La cele ce-au pierdut: locuri, mamă, tată, fraţi, surori…
Şi de-or muri, ţărâna o vor răscoli, să mai jelească,
În inimi trezindu-ne dorul cel mare, ca focul din iască,
În Vatra cea sfântă să ardă, cu doinit de fluier şi viori,
Că, bate clopotul Unirii-a sărbători…
Nu-i deajuns s-aruncăm doar garoafele pe Prut,
Nici să ne-nchinăm numai pe-altarele de suferinţă…
Că mult prea mare-i vina trădătorilor ce-au vrut,
Frate de frate să despice, dezrădăcinarea a durut
Şi-i timpul sufletele să le-adunăm, cu o unică dorinţă,
Să bată clopotul Unirii-n conştiinţă…
Mână-n mână, Hora Unirii s-o-ncingem cât mai mare,
Lipind cu trupuri graniţele sfârtecate de crudă sabie…
Teamă să nu ne fie de-a Prutului nostru înspumare,
Nici de zidurile-ntre fraţi, ce tânguiesc a sfărâmare,
Stindardul dacic flutură pe-a României Mari, corabie,
Că, bate clopotul Unirii, fată Basarabie…
––––––––––––
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
24 ianuarie 2018
” SE DUC CONDORII “