Árpád TÓTH: Mesagerul păcii eterne (versuri)

Atât de frumoase

Atât de frumoase sunt visele senine

Ce izvoresc din adâncul sufletului meu,

Mirifice cuvinte care nu îmi sunt străine,

Iubire, compasiune, iertare este Dumnezeu!

În efemera noastră viață pe pământ

Ce frumos ne-a îndrumat Divinul…

Când vom face eternul legământ,

De-a nu mai dărui veninul?

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră,

Când o să înțelegem esența iubirii.

Să ne iubim soția, pasăre măiastră

Continue reading „Árpád TÓTH: Mesagerul păcii eterne (versuri)” →

Anna-Nora ROTARU: Pe arca gândurilor mele

” ÎN AMURG”

pictură pe pânză, în ulei dimens. 120×90 cm.

Pictura personală a Annei-Nora Rotaru,

trecută în volumul de poezii și picturi, ”UT PICTURA POESIS “.

PE ARCA GÂNDURILOR MELE…

Roșieticul amurg lin coboară pe împrejur…
Valul mării-mi fură gândul și-l zdrelește de o stâncă…
Liniștea-i înmărmurită, cât mai pot privi în jur,
Soarele alene pleacă, n-are chef să fac-un tur,
Ziua așa-i de obosită, că-l împinge cu o brâncă,
Și-l scufundă-n mare-adâncă…

Mai plutesc în vânt arome, de levandă și sulfină…
Pe cer luna se prevede, printre căndeluțe, stele…
Apărând timid din neanturi, cât mai pâlpâie lumină,
Zâmbete să ne trezească trimițând câte-o actină,
În tăcerea mea, ascunsă, printre falduri de perdele,
După geamuri și zăbrele…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Pe arca gândurilor mele” →

Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Poezii dedicate Noului An 2018

Motto:

” Când știi cât valorezi, nu te opri până

nu obții ce ți se cuvine”.

Pierre Corneille

DORUL DINTRE TROPICE

După atât năduf în aer din al verii zile calde,

Uraganul plin de pulberi fuge-n mare să se scalde,

După el trăgându-și norii mohorâți și-ntunecoși,

Par a fi dragonii Chinei cu ochi negri, furtunoși.

Tunete ce-nfricoșează o întreagă Emisferă,

Fierb oceanele în clocot, vapori norilor transferă,

Iar la nord de Capricorn curcubeiele pun salbe,

Mările mugind aleargă a lor cai de spume albe.

Deșteptând sinistra orgă cu a morții tainic cânt,

Cerul parcă plutea-n haos, pânzele-i unflând de vânt;

Numa-n depărtarea neagră misusculul punct tot crește,

E-o bărcuță ce-n lumina fulgerelor se zărește.

Biată barcă, pari un suflet ce-i izbit de-a vieții maluri,

Iar talazurile mării a popoarelor scandaluri;

Cât amar ar arde-n lume la o rază de lumină,

Doar să vezi pe cer cum iese dintre nouri luna plină!

Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Poezii dedicate Noului An 2018” →

Mariana GURZA: Poezii de dragoste – Recită George Balica

Dor

Dacă ai fi ştiut să te opreşti

O clipă să-mi priveşti sufletul

Inima mea ţi-ar fi scris sângerând

Numele sfinţit pe bolta cerească

Aşteptând iubirea ta…

Răcorile din jurul tău ne-au îndepărtat…

Iar eu am continuat în nebunia mea

zilnic să cred că va veni o vreme

A împăcării, a împlinirii, a înfrăţirii

Crezând încă că-ţi pot câştiga dragostea….

––––––––-

Mariana GURZA

Timișoara

Recită George BALICA – Radio Timișoara

Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar

BĂTRÂNUL ANTICAR

La colț pustiu de stradă, sub lumina palidă de felinar,
De-abia pâlpâie-o luminiță-n geam, într-o mică chițimie…
Să intru-mi face semn, cu firava-i mână, bătrânul anticar,
Invitându-mă în lumea lui, departe de orice-i barbar,
În care timpu-i la Trecut, nu mușcă cu-atâta lăcomie,
Pendula torcând în armonie…

Stătea bătrânul, cu păru-i alb lucind pe fond obscur,
Cătând ceva febril în vechiul și prăfuit de ani, ceaslov…
Prețul vreunui bibelou sau unei lămpi cu ponositul abajur,
Din nu mai știu ce an, prin colbul așternut pe împrejur,
Cu mâna-i tremurândă, doar ochi arzând în trup gârbov
Și răsuflare grea, ca la istov…

Și, ce n-avea pe-acolo… bijuterii, mărgele în șiraguri,
Vaze, bomboniere de cristal, albume pe colbuitul pluș…
Flori, dansatori de porțelan, ceruiti ciorchini de struguri,
Pești, câini, păsări de sticlă, ciugulind pe ram din muguri,
Altele, cu aripile-ntinse-n zboruri, spre cer, ca pescăruș,
Ori, hrănindu-și puii în culcuș… Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar” →

Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte

La mulţi, mulţi ani şi buni, Valentina Teclici!

***

Dorul de a râde româneşte

Poetei, traducătoarei şi scriitoarei,

Valentina Teclici

Născută în viscolul iernii

te-odihneşti într-un vulcan aprins.

În ochii tăi purtând seninul,

roua ce arde pe pleoape

adapă visul călătorului

spre orizonturi de lumină

şi-adâncuri diafane.

Clepsidra timpului tău

deapănă stropi

de-aghiasmă fierbinte…

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte” →

Vasilica GRIGORAȘ: Flagrant delict

Flagrant delict

ne depărtăm
tot mai mult
unul de altul
de noi înşine
şi de Dumnezeu

jucăm personaje
cărora nu le aparţinem
fără să percepem
impostura
n-avem putere
să le părăsim
şi nu abandonăm
scena de sub reflectoarele
cu fascicule false
ci printr-o
distanţare ironică
nici măcar
nu ne propunem
să desluşim
grotescul vieţii
pentru a vedea
povara
Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Flagrant delict” →

Camelia CRISTEA: Iarna…

Iarna…

Iarna și-a trimis alaiul

Îmbrăcat în strai de nea

Și-n steluțele înghețate

Ce la geamuri o să stea.

Peste munți a pus căciula,

Toarsă dintr-un fir de nea

Să nu tremure în noapte

Că se -anunță vreme rea…

A îmbrăcat apoi câmpia,

În veșmânt alb luminos

Grâului ce-o să încoletească

Să îi fie de folos.

Sub un clar de lună plină

A trecut și peste lac,

Tremuratul să-i oprească

Așa …că l-a înghețat!

În brăduți a pus beteală

Albă și cu stele mii,

Bucuria să înflorească

Ca-n suflete de copii!

Țurțuri plânși ca de cristal

I-a prins strașnic chiar de case,

Serile când se strecoară

Să fie mai luminoase…

Vântului i-a spus să ducă

Vestea că se pregătește

Un decor în iarna asta

Ce-o să fie de poveste…

———————————–

Camelia CRISTEA

București

18 ianuarie 2018

Lavinia BUD: Gările din suflet

GĂRILE DIN SUFLET

Atâtea gări pustii au adăstat în mine,

Din vremea ce-am lăsat-o tribut zădărniciei!…

Nu am urcat în nici un tren.Trunchiul veșniciei

Și-a pus inelele de timp să mă cuprindă

Cu pasul lor concentric și tăcut.

Câte un felinar mai dă să se aprindă

Din ce a fost frumos,din temeri,din tot ce a durut.

Continue reading „Lavinia BUD: Gările din suflet” →

Renato FIORITO: Zăpada

Fotografie Germain Droogenbroodt

***

Zăpada

Ai venit în tăcere
cum vine zăpada

când inima în zori
în alb se-nfășoară
cu glasul pierit.

În nea înfășat, eu
viorea prea firavă
albul suflu al gliei

îl simt cum se deschide

pițigoiului tril

Tresar precum mărul
sub a ta dezmierdare.

Ce plăpând răsare luna-n amurg.

Renato Fiorito, Italia,

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

***
La neve//Sei venuta in silenzio/come viene la neve/e al mattino il cuore/era tutto bianco/e non sapeva cosa dire.//Mi hai coperto/come la più piccola delle viole/e ho sentito il respiro bianco/della terra aprirsi/al canto della cinciallegra.//Come il melo rabbrividisco/alla tua carezza.//Com’è lieve stasera la luna.